1,350 matches
-
piatră ce străjuiau intrările, una la răsărit, alta spre miazănoapte, cu florile ce se legănau sub o briză ușoară, împrăștiind mireasma lor pură. M-am afundat în oceanul timpului și am privit totul de la început, iar la început totul era sterp, lipsit de orice asemănare cu prezentul. Timpul a mai trecut și, încet-încet, apa a luat în stăpânire totul: cât vedeai cu ochii, numai albastrul cerului și al apei. Soarele era un petic auriu pe întinderea de valuri. La un moment
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
o zi obișnuită de brumar... într-un parc părăsit, un copil se joacă... își gonește propriul reazem, fără a cunoaște adevărul vieții... și brusc, începe să cadă... să cadă într-un abis etern, într-o genune albă, într-o grădină stearpă și într-o lume moartă... Și totuși, și acum, acel copil se joacă... Enache Emanuel, clasa a V-a Liceul Teoretic “Lascăr Rosetti” Răducăneni, profesor coordonator Olariu Elena Povești modificate De 8 martie am fost invitat de către ai mei copii
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
lui. Într-o seară, a venit la Ada și i-a spus că o capră pitică neagră era pe punctul de a naște gemeni. Nu era nici pe departe sezonul de fătat pentru capre și acea capră în special fusese stearpă de patru ori la rând. Ada a dat din cap la prostiile Bilhei și a îndepărtat-o. A doua zi, Laban le-a dat de veste că se întâmplase un fapt neobișnuit cu unul dintre animale și a reluat povestea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Într-adevăr, era posibil chiar să fi așteptat prea mult, iar pe jumătate Zilpa spera să fie deja prea bătrână pentru a mai rămâne gravidă la cei douăzeci și cinci de ani ai ei. Dar vârsta singură nu spunea tot. Rahela era stearpă din tinerețe, în ciuda tuturor eforturilor. Iar Lea, fertilă ca un câmp udat, nu dădea semne că s-ar opri. Singurul mod de a afla ce pregătise pentru ea mama natură era să intre în cortul lui Iacob și să devină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
n-a făcut-o fericită. Lea n-a vrut s-o supere pe Rahela cu problema ei, mai ales că dorința Rahelei de a avea un copil nu scăzuse în timp. Nevasta roditoare a încercat s-o protejeze pe cea stearpă, ținându-se departe de ea. Își împărțeau îndatoririle de primă soție. Lea se ocupa de țesut și de gătit, de grădină și de copii. Rahela - încă frumoaasă și subțire - îl servea pe soț și îi aștepta pe negustorii care veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
zilelor care au urmat nașterii mele. Rahela s-a dus la Iacob cu vestea că în sfârșit i s-a născut o fiică. Ochii îi străluceau când i-a spus asta, iar Iacob a zâmbit văzând cum soția lui cea stearpă se bucura de copilul Leei. În acea noapte, după ce s-au bucurat unul de altul așa cum numai perechile vechi o pot face, Rahela a visat că i se născuse un fiu și s-a trezit zâmbind. N-a spus nimănui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeie care nu putea avea copii s-a apropiat și a implorat-o pentru un fiu. Oracolul i-a dat o sfoară roșie pe care s-o lege în jurul unui copac din Mamre, a șoptit o binecuvântare în urechea femeii sterpe și a trimis-o să se consulte cu o Debora specialistă în ierburi. Apoi a venit un negustor care voia noroc pentru caravana lui. - A fost un sezon foarte prost pentru mine, a început el. Aproape am pierdut tot, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
care le purta noroc mamelor. Meryt se făcuse femeie în toată firea în acea casă și, la fel ca mama ei, se măritase cu un brutar de acolo. Fusese un om bun și se purtase frumos cu ea. Meryt era stearpă și nimic nu-i putuse dezlega pântecul. După mai mulți ani, Meryt și bărbatul ei adoptaseră doi băieți ai căror părinți muriseră de febra fluviului. Fiii erau acum bărbați și coceau pâine pentru muncitorii care lucrau la mormintele din vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
visele, noaptea. Viața curgea dulce în Valea Regilor, pe malul de vest al fluviului. Benia și cu mine găseam tot ce aveam nevoie unul în altul. Cu adevărat eram bogați în toate, cu o singură excepție. Nu aveam copii. Eram stearpă sau poate doar prea bătrână. Deși trăisem deja o viață - aproape patruzeci de ani - spatele îmi era puternic, iar trupul încă mi se supunea chemării lunii. Eram sigură că pântecul îmi era rece, dar chiar și așa n-am renunțat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
încercau și ele un capitalist. Așa, de să se laude mai apoi că a strâns capitalul în brațe...Știa careva de prezervative? Fugeau fetele noastre de cauciucuri ca de dracu, zicea că e dușmane și capitaliștii vrea să le facă sterpe cu ele. O făceau fetele așa, rapid, la boschet. Mai trăgea și artificii toată noaptea. Nu-ți închipui ce veselie a fost... Clătină nemulțumit din cap, încă plin de amintirile de atunci. - Mai urât e că au intrat și șuții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
ea ne transformasem în doi bătrâni răutăcioși care își căutau unul altuia nod în papură pentru fiecare secundă de trai în comun. Nu mai aveam alte rude sau prieteni cu care să ne alinăm singurătatea. Copii, nici vorbă, Kristine era stearpă. Așa că ne mulțumeam să îndeplinim un mic tipar zilnic cunoscut îndeobște tuturor bătrânilor; aceleași gesturi, aceleași vorbe, aceleași secrete. Ca un element de déjà - vu, Kristine părăsea uneori apartamentul pentru două ore și pleca fără să-mi spună unde. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
triumfase de o mie de ani. Yubani-i, ca și majoritatea indienilor amazonieni, învățaseră, de-a lungul secolelor, că dacă pământul nu este fixat de copaci și de plante, sfârșește prin a fi târât de apă și de vânt și devine sterp. Nu era foarte greu să înțelegi ceva atât de simplu, dar omul alb, civilizat - în stare să meargă pe Lună și să facă să explodeze bombele atomice - nu părea să o fi descoperit încă. Zi după zi, an după an
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
omului!.. Oare, animalele.plantele, au gânduri?!.. Nu știu, dar am citit undeva că ele pot decodifica gândurile omului!.. Nu știu, chiar nu știu. Dar, știu că avem nevoie de gânduri, fără ele viața omului, sufletul lui ar fi pustiu și sterp. Și, așa, gândurile despre gânduri. nu-l slăbeau o clipă. O furie neputincioasă îl cuprinse, simțind un nod în gât de unde trebuia să pornescă cuvântul, dar în locul lui simți o durere cruntă. -Oare, pentru ce numai unii suferă, de ce oare
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până În acel punct În viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe În viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călĂuzitoare și imaginile Întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul Încremenea În loc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
hârtie plutind pe ocean. Ceea ce aveam, până în acel punct în viață, era un singur lucru, dar acest lucru era de neprețuit : certitudinea că Dumnezeu, iubirea, Poezia existau. Și chiar dacă nu vedem manifestarea nici uneia dintre aceste forțe în viața mea ajunsă stearpă și pustie, după ce fusese pârjolită de focul inimii și al trupului, ele continuau să iradieze discret o lumină nevăzută, dar nu mai puțin vindecătoare. Și mai iradiau forță călăuzitoare și imaginile întipărite adânc pe retina copilăriei, când timpul încremenea în loc
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
se sinchisească, existau pe lume copii abandonați, copii din flori, copii ai străzii; alții, orfani; ai săi Ă?) erau, Își zicea, la loc sigur, Îndestulați, În grija unor părinți care nu le erau chiar părinți, doar mamele erau adevărate; tați sterpi Îi creșteau, pe cine știe unde, copiii. Copii care nu erau născuți din dragoste, dar erau pe lume și nenumărați copii zămisliți prin violență ori din Împreunări Întîmplătoare; nu, iubirea nu era o condiție obligatorie; Thomas știa bine că părinții lui nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Alți Thomași vor ajunge profesori, ingineri, pictori: doar familiile cu o anumită stare apelau la Cryos: copiii acestora aveau obligația să reușească. Unii vor fi niște neisprăviți, și din os regesc se putea așa ceva. Toate acestea pentru că niște soți erau sterpi. Și pentru că un cuplu vroia să aibă un băiat blond sau măcar șaten, cu ochii albaștri, Înalt, puternic. O fată ca o zînă, cu picioare lungi, suplă; zînele erau bălaie. Lumea parcă se tot smintea. Bruneții Își vopseau părul, vroiau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
cine putea să Îi interzică să-și vadă urmașii? Convenția semnată cîndva era un abuz: așa considera acum: de unde pînă unde să fie anulat ca persoană? Pentru urmașii săi el nu exista! Cine se pogorîse peste femeile acelea cu soți sterpi, vreun Duh Sfînt, de se treziseră dintr-odată că rămăseseră grele? Buna vestire, pentru ele, nu venise de la arhanghelul Gavril; nu aveau să nască Isuși. Diavolul, numai el, zicea Antonia, cînd citea prin ziare, face azi copii În laboratoare! Și
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o problemă anticarul, mai multe, fusese Însurat de trei ori. În America, se zicea. Însă avea ceva dreptate. Ingrid nu-și știa prea bine zilele fertile ori numai se prefăcea; Thomas, În ascuns, le ținea un calendar; doar În cele sterpe era loc de Împreunare, nu vroia să se lase prins; era sigur că Ingrid asta urmărea, o prefăcută. Ingrid nu dorea cu orice preț un copil cu Thomas, cum credea acesta, mai crescuse unul singură. Ar fi fost părăsită, nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
o babă ipocrită, cîte nu făcuse și ea! Dar copiii porneau din bărbat și femeie. Încă. Sămînța vîndută și cumpărată era, ar fi putut zice unii, doar o prelungire vie a păcatului dintîi. Eva mușcase din mărul oprit pentru că Adam, sterp, dacă nu impotent, o lăsase să fie pătrunsă de șarpe. Antonia era sigură că oamenii se trăgeau din șarpe, dovedeau asta de cînd lumea. Chiar aveau venin, dar acesta acționa lent, era confundat cu alte toxine, omora În timp, neștiut
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
tren, și Felix se simțea pierdut de sute de ani pe locuri în care orice urmă de civilizație fusese distrusă de mult de soare și de ierburi. Lanurile începură după câțiva kilometri să se întunece și se ivi o pustietate stearpă de colburi negre, cu o ușoară mălurire în depărtare. Caii nechezară. - Uite, colo, pe marginea pârâului, am o grădinărie, zisePascalopol, arătând cu biciușca. Nu se zărea însă nici un pârâu și nici măcar vreo salcie. Abia mai încolo, câțiva pomi rămuroși se
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
întregi pe scaunul său. Nevasta îi fierbea ceai, timpul trecea repede. Veneau nopți lungi, nesfârșite. Asta până sosea primăvara. Într-o noapte, Grigore auzea lunecarea tăcută a gunoaielor. Pe acoperișul bordeiului se topea zăpada. Bătrânul simțea cum tot pământul acela sterp se trăgea mai spre fund, așezîndu-se strat peste strat. Ieșea afară și chema câinii. Ceata se aduna împrejur. Privea mahalaua adormită și cerul limpezit. Stelele călătoreau peste Cutarida. Dinspre groapă adia vântul de martie. Își aprindea luleaua și aștepta ivirea
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pluteau nori de praf. Pretutindeni se ridicau prăvălii și curți. Țiganii descărcau nisipul și varul. Zidarii nu mai lăsau mistria de când dădea soarele până în noiembrie. Între Grivita și șoseaua largă care ducea spre nordul orașului, pe limba lată 78 și stearpă, se tăiau străzi. Mahalaua Cuțaridei se lățise. Case noi, mai bune sau făcute la repezeală, din chirpici, spate la spate, umpluseră locul. Maidanul fusese împărțit în pătrate, metrii vânduți ban cu ban, de nu mai cunoșteai. Primăria săpase cișmele și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
răsufla adânc lângă ea. Ascultase așezarea liniștită a zăpezii și țipetele lungi și ascuțite ale cocoșilor. Simțea cum se aștern gunoaiele și cum se lasă zidurile de cărămidă, prinse în muchiile de beton. Casa se scufunda încet, o dată cu malurile acelea sterpe, găunoase, într-un drum lung spre fundurile sălbatice. Câinii rodeau scândurile cotețelor, urlau repezindu-se spre gard, apoi iar se făcea liniște. Lina a născut aproape de Crăciun. Aglaia a chemat-o și pe-a lui Matei, că erau de-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
poarta larg deschisă intrau niște boi falnici, goniți de bicele bouarilor. Mugeau de se cutremurau zidurile. 4 j Ramazanul Peste râpele gropii curgeau frunzele rotunde ale salcâmilor. Pe la cinci, gunoierii aprindeau focuri înăbușite și un fum albastru plutea deasupra pământului sterp. Seara cădea, deodată, rece. Sub maluri sclipeau flăcări. Furiș, octombrie urca încordat ca o fiară. Hoții își duceau avutul puțin la ibovnice. Iarna era aproape și presării nu-i mai slăbeau. Pe la răsăritul lunii, umbrele lor urcau potecile sălbatice. Gheorghe
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]