971 matches
-
coaja lor cu atât mai mult alcool cu cât este mai frig afară. Alcoolul împiedică țesuturile lor vegetale să înghețe. Astfel, i-au transformat în "fabrici". Li se spune Spini de Gheață deoarece sunt în totalitate albi și au reflexe sticloase de albastru. De asemenea, sunt pătrățoși și rigizi. Nu au frunze, ci doar spini care, uimitor, se desprind ușor de ramurile copacilor și se topesc, dând la iveală un fruct ciudat. Pădurea se confunda ușor în acel mediu, întrucât totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
picior, Tina i-a pregătit cafeaua, i-a adus scrumiera roșie, o jumătate de sferă din ceramică grea, ibricul și o ceașcă. L-a lăsat pe Maestru în sufragerie și a plecat să facă un duș. Mergea hârâind pe gresia sticloasă și bărbatul a privit-o lung, spunându-și supărat în barbă: avea și ea cap, putea să nu vină în apartamentul ăsta de la parter, poate mai vrea să îl și cumpere, că i-l dau îndată, de-abia aștept să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
la încetarea din viață. Concomitent se produc deranjamente ale funcției renale, mergând până la anurie, suprimarea totală a secreției de urină. În această etapă de evoluție a bolii crește algiditatea, chinuitoarea senzație de frig. Privirea bolnavului devine fixă, ochii îi sunt sticloși, secreția lacrimală încetează, iar pupila se mișcă lent. Temperatura corpului poate scădea sub 300, ca totuși să urce brusc peste normal înainte de producerea decesului. Datorită aplicării, în zilele noastre, a unor judicioase tratamente de urgență, stadiul algid este actualmente mai
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
vântoasa cum sughite în gânduri, e o iarnă pe cinste, cascada ninsorii astupă gâtlejul, privirea e bocnă, trosnește, se frânge, cade-n cristale reci între noi. unde te încumeți pe albul acesta osos? niciunde nu-i soare, doar pâclă, perete sticlos, nici cer, nici pământ, glaciala lumină în cuptoare stinse dospește, se umflă, lucește ca un solz uriaș într-o rază de lună. obosiți de alcoolul din alb, din străvezimea arterelor cositorite, unul spre altul suflăm aburii ce ne-au rămas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
mă asigură că aș fi cea care ar trebui să fiu. ființă a nesiguranței, mușc din existență cu dinții de lapte ai fericirii de a trăi, cu dinții de fier ai tenacității de a-mi reînnoi îndoiala. boală ochiul meu sticlos se îmbată de alcooluri stătute. frigul sapă în viscere peșteri mari de întuneric, iezere cu pești de pradă, monștri neieșiți din vreme. trupul stă în sine însuși precum cariu-n adormire. nici o mână milostivă nu-mi dă părul de pe frunte, de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
nu ești, când pereții, înmuiați de absența ta, se lasă, se slobod într-o rână, mi-e inima ațoasă, scărmănată și goală, ca o legătură subțiată de lână. mi se face frig, în somn, în trezie, în gând, în măduva sticloasă, mi se face gol în tăcerea fibroasă. ametistului meu îi pălește scrierea cuneiformă, pare pudrată de zăpadă ce-n palma înțepenită de ger, în solzi stă să cadă. ăsta nu-i dor, e boală curată, e rupere de os, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
rând miezul zilei și miezul nopții, ca niște azimi aburind, ca niște spini adânc îngropați în germenul abia înfiripat, în viața fără ochi, fără picioare, în viața ce suflă din greu ca un viscol în turbare, dogorind, totodată, ca ger sticlos și ca foc mai sprințar decât trupul de fată. toate-s acolo din plin, rânduite după tipic, viața își ascute grăbită ghearele, pe ciosvârta aceea de nimic. balsamul luminii degetele luminii arpegiază pe pielea copilului scurte, incandescente cântece vrăjite, incantații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
bătăliile mărunte, n-aș vrea să treci în neființă, până când nu înțelegi, cât de sacră e lumina ce destramă umbra din cuvânt. floarea soarelui ce iubire mută și oarbă dinspre tine spre mine venea? fără vorbe, fără priviri, în neliniștea sticloasă din sânge, ca un năvod se întindea. la început, am crezut că e o capcană. am dat să fug, dar ochiul tău m-a tăiat în mărunte sclipiri înfipte dureros undeva sub osul stern, în mijlocul florii soarelui înflorită în plex
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1549_a_2847]
-
fi cu-atât mai dulce, ca orice lucru de care ai uitat o vreme (ultima parte a replicii lui S. trebuie de fapt rostită mental, fiindcă nu-mi mai pot expune vocea la rostiri prea lungi cu glasul mâței... Ziua sticloasă, cu aer totuși rece pentru septembrie, mă umple de la prima oră, prin geamurile uriașe atât de curate de parcă nici n-ar fi (în lipsa mea mama adusese și femeie la curățenie), de o lumină nesănătoasă. În zece minute cronometrate pe secundarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
nici nu mai ajungea la fiecare prânz, ci se întâmpla să ne trezim cu el abia a doua zi, încălzit de un vin bun la care începuse, ca în tinerețea lui boemă, să lucreze în ajun și sfârșise în dimineața sticloasă a zilei următoare. Cu cine zici c-ai băut, dragă? se interesează și mama. Păi, cu vecina de la scara cealaltă, despre care cu ocazia asta am aflat că-i murise soțul, domnul Harabagiu (frământat, unchiul aprinde o țigară), cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o geacă de tercot, subțire cât o coală de hârtie. De undeva de prin dreapta, apăru Nicoleta. Acum mirosea altfel, a curat și a Chanel numărul cinci, hainele îi erau călcate cu grijă, coafura perfectă și ochii ei mari și sticloși străluceau mai tare ca stelele ce se zăreau printre nori. Mă luă de braț și atunci am remarcat cât era de înaltă. I-am privit încălțările gândind că poate e pe tocuri și mare mi-a fost mirarea constatând că
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Hai să ne întoarcem! ― Ești nebună? Judeci marea după o bucățică din ea? Ce-ai zice dacă cineva văzîndu-ți degetul cel mic ar spune că ești urîtă? Stai, ia uită-te acum... De astă-dată marea se deslușea bine. Era albastră, sticloasă, imensă, ca un al doilea cer culcat pe pământ. ― Iartă-mă, Dor, e frumoasă, dar altfel... altfel... ― Nu-mi cere mie iertare. Cere-i ei... Și nu aici, ci la fața locului... Vezi să nu uiți... ― Nu, Dor, n-am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
poate purta noroc dacă îl mângâi pe pavilionul urechii drepte și îi dai un bănuț vechi, din cei moșteniți, și o optime de măr uscat pe ziarul bunicii. focul pe care îl vezi cu un ochi îți va căli lancea sticloasă a dragostei tale. amurg, vase spălate tristețea cară de la mine la tine două vagoane de vase spălate cu care să mâncăm din nou aceleași motive de tristețe. amurgul îți transportă prin nervii mei întinși culorile tristeții, ca un poștaș corect
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
pentru trecut, că n-ar trebui să rămână calmă. Din când în când arunca chiar câte un răspuns nervos vecinului conciliant. Rudele toate în preajmă, cu demnitate. Cărarea impecabilă a lui Michel se prelungea, lată și albă prin părul negru, sticlos de pomadă. Apoi un popă pițigăiat a început Isaia dănțuiește, și au început cu toții să se învîrtească după vocea lui. Tot mai repede și mai dizgrațios. Irina șoptea mereu vecinului: "Ah, cum mă enervează!" În mers, voalurile i se deranjaseră
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
oamenii și caii la Kanahagiwara. Imediat în urma ei, Unitatea a Patra își struni, la rândul său, caii, pentru a aștepta ca unitatea din față să-și reia înaintarea. În munți, primăvara se sfârșea, vara fiind pe începute. Azurul cerului era sticlos, mai intens chiar și decât marea. La scurt timp după ce se opriseră, caii începură să moțăie, iar cântecele ascuțite ale ciocârliilor și ale cintezoilor se auzeau din păduri și de pe câmpiile cultivate cu orz. Cu două zile înainte, în seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îi ziceau Burlan. Da, tu, a zis instructorul Cerchez. Tu ce părere ai de toată situația asta de care v-am vorbit?" Burlan stătea rezemat moale cu șalele de pupitrul băncii din spatele său, cu o lucire de panică în privirea sticloasă. Se străduia să rămână în picioare. "Ei! l-a îmboldit instructorul, iritat. N-ai nicio părere?" Eu cred că... a îndrăznit Burlan. Și a rămas cu vorba-n vânt. Ia s-auzim! a spus cu asprime instructorul. Crezi că ce
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
analogie a stării lui de spirit. Bull nu-și putea lua gândul de la intrări și căi de acces. Văzând o fereastră spartă în drumul său fără țintă, i se păruse că exact același lucru i se întâmplase și lui. Himenul sticlos îi fusese făcut țăndări de scula zdravănă a lui Alan. Un fel de Kristallnacht pe dos. În spatele Centrului Elvețian, Bull se opri și se uită la Spitalul de Dermatologie St John. Clădirea era goală și dărăpănată, iar ferestrele, acoperite. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
tot rostit la timpul lor. Atât le-am repetat... Ne-am înșelat... Cei din public, îmbogățiții și colaboraționiștii orașului, putred de corupți, păreau să fi uitat până și ei Sodoma josnică și mono tonă a vieții lor. Unii tăceau, privind sticlos în fața ochilor. Alții duceau paharul alungit de șampanie la gură și beau din el mult mai mult decât de obicei. Femeile, multe dintre ele târfe trecute prin ciur și dârmon, plân geau ca școlărițele. Se surprinse și Zaraza lăcrimând, și
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
unui om al cărui nas fusese zdrobit figura alături de o emblemă cromată a anului de fabricație al mașinii. O femeie tânără de culoare cu ochi stinși stătea întinsă pe un pat de spital cu o oglindă retrovizoare introdusă alături, privirea sticloasă a acesteia ținând locul propriei sale vederi. Comparând chestionarele completate, am observat cum subiecții aleși de Vaughan imaginaseră diferite feluri de accidente. Alegerile Verei Seagrave fuseseră făcute la întâmplare, ca și când mintea ei abia dacă ar fi făcut diferența dintre expulzarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
care rămâne dedesubt, la un metru și jumătate, apoi la doi, apoi la trei. Mă îndepărtez din ce în ce mai mult de umbra mea. Umbra se face tot mai mică. — Carl, ai grijă, zice Helen. Și în jurul meu se înfășoară ceva rece și sticlos. Niște bucăți ascuțite din ceva care atârnă mi se înfășoară în jurul gâtului și mi se înfig în păr. — Candelabrul, Carl! zice Helen. Ai grijă! Cu fundul îngropat în mijlocul mărgelelor și cioburilor de cristal, sunt cuprins de o caracatiță tremurătoare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
mă supăr, iarna trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
coșmar înnebunitor și nu a unei realități crude. Lumea ei euforică a fost distrusă instantaneu, la fel ca și inima ei transformată în pulbere, arsă cu răutate din temelii în ciuda agoniei care nu voia să creadă adevărul. Privea cu ochi sticloși, împăienjeniți de plânși de fantasme întunecate, mângâia fără să vrea urma de pași întipărită pe veci în nisipul fin, altădată izvor tămăduitor al iubirii. Un colț al gurii i-a zvâcnit în sus, întipărindu-i pe chip un zâmbet de
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cu adevărat atenție incidentului. În afară de Anne. Ryan Îi făcu de departe semn ca s-o liniștească, apoi ridică de jos cartea, netezi banderola care se Îndoise În cădere, o puse calm pe tejghea și Își pironi privirea În aceea deja sticloasă a lui Gildas. - Un văl care se transformă În lințoliu e un semn rău pentru familia miresei. Scriitorul dădu ușor din umeri văzîndu-l pe fratele Mariei cum strînge din fălci. - Există Întotdeauna un mod de a Îndepărta ghinionul, mormăi Gildas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
eu în tabere, precum colegele mele mai emancipate, dar, pe de altă parte, realizam cât de mult îmi vor fi lipsit "mamele" și "tații" mei estivali. Licornul. Elevul de clasa a șasea Inorogul mă fixa cu ochii lui albaștri și sticloși. Își înclina capul pe-o parte, ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Între umerii masivi, ca o broască țestoasă care se apără de un corb. Degetele priorului nu izbuteau să deschidă o breșă printre pliurile cărnii, În timp ce prințul Bisericii, depășind stupoarea inițială, Începuse să-și tragă suflarea ca să cheme ajutor, cu ochii sticloși de groază. Poetul Își slăbi prada cu mâna dreaptă, bâjbâind pe birou după o sfeșnic cu care să Îl lovească. Între timp, Acquasparta Îl prinsese de talie cu brațele, Încercând la rândul lui să Îl târască spre ușă, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]