1,096 matches
-
din albii de râuri scăzute sau secătuite. Își dau aere de soldățime impasibilă și rece, transformă disprețul de sine în fanfaronadă. Viziunea lor abrutizată asupra lumii ar vrea să dea blazon de noblețe perversiunii rasului în cap - ei adoptă acest stigmat voluntar ca pe un semn distinctiv al grupului lor. Orice trăsătură individuală a fost eradicată din bolovanul-căpățână, sub îmbucarea de oase a capului ras și arbitrat de poftirile unui „Herrenmensch“, ale omului de „rasă superioară“, se-ascunde un creier jalnic
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
între superioritatea bănățeano-șvăbească și toate șicanele făcute de stat: ne canonesc tocmai pentru că suntem mai de soi ca alții - așa-mi fuseseră explicate acasă lucrurile.În paralel cu ideologia de stat - o alta, bănățeano-șvăbească. Ea ar fi trebuit să compenseze stigmatul ce ni-l pusese Statul, dar pe tine, ca individ, nu te ajuta defel să te descurci cu ziua, ceasul, minutul, cu drumul de țară ori cu valea verde. De mult observasem asta, dar nu îndrăzneam s-o gândesc. Așa
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
putut intui ce este acela un sistem concentraționar, care sunt regulile sale de funcționare etc. Fără armată aș fi citit altfel Primo Levy, Varlaam Șalamov sau Soljenițîn.) Din nou referent la Ministerul Educației Naționale, București 23 aprilie 2000 Câte ceva despre stigmatul național. Într-o sală de sport din București (body-building sau tras de fiare, cum îi spun "băieții" care o frecventează, pe un ton alintat-serios) un tip enorm purta un tricou negru, pe spatele căruia era scris cu litere mari portocalii
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
dar în partea cu plus a termometrului.) Răsfoiesc un album cu artă catolică din Chile. Reprezentările lui Iisus Hristos pe cruce sunt de un realism greu de suportat, pentru un ochi "ortodox", ca al meu. O posibilă explicație: în fața sângelui, stigmatelor Sale și a suferinței, nimeni nu se mai poate nici îndoi, nici înduioșa, așa cum s-ar întâmpla în fața altor scene mai edulcorate. Poate că nu întâmplător se citesc în școlile coranice fragmente din Evanghelii apocrife (în special apocrifa lui Barnaba
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
cel puțin - îmi asigurau o suită fidelă de ascultători. Mă întreb, la fel de amuzată ca atunci când fiică-mea îmi povestește experiențele ei personale cu Naruto cel demonizat, în care a intrat o vulpe cu nouă cozi, dacă intrarea glorioasă, tortura mistică, stigmatele de pe brațe - care, e drept, s-au vindecat foarte târziu - nu fac parte din biografia eroică pe care mi-o construisem pe la vârsta aia și în care părinții mei locuiau în cea mai veche casă boierească din oraș și mă
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
Descoperă“ una dintre ele un astfel de personaj (de fapt, îi construiesc notorietatea dândul cu insistență pe post) și apoi celelalte îl preiau întro voioșie. Nu mai contează că indivizii respectivi poartă după ei, de multe ori ca pe un stigmat, însemnele televiziunii care ia făcut celebri. De exemplu, Magda Ciumac, Tolea Ciumac sau Ogică respiră OTV prin toți porii, imaginea lor fiind iremediabil lipită de televiziunea lui Dan Diaconescu și de bălăcăreala de acolo. Posturile TV care se consideră ceva
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
de fier de care e atașat un fragment din stînca supliciului său. Prometeu ar continua astfel să fie pentru totdeauna, simbolic, legat de stînca sa. Poetul beoțian Îl coboară de pe munte pentru a-l degrada punîndu-l să poarte ca un stigmat acest fragment de stîncă la deget, semnul unui orgoliu strivit de mărinimia zeilor Titanul se plimbă aparent În libertate, dar inelul de fier legat de ciobul de stîncă Îl ține mai departe Înlănțuit moral și, În plus, lipsit de disprețul
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
paralelă a creat echilibrul pe care grecii l-au așteptat de la ucigătorul șarpelui. De la un pescar am aflat că În dreptul satului valurile au azvîrlit la țărm un om Înecat. Peste toată bucuria zilei precedente, aceasta moarte a coborît ca un stigmat. Marea mi se pare revoltător de luminoasă și cinică și poate aceasta nu e decît dovada că nu sînt Încă pregătit să Înțeleg moartea ca pe un lucru concret. Și nici nu vreau să fie altfel. Vara se anunță prin
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
cu buza superioară” și - fapt important ! - a studiat „fizionomiile naționale” <endnote id="(238, pp. 216-217)"/>. Chiar și la sfârșitul secolului al XIX-lea, antropologul Cesare Lombroso a Încercat să demonstreze - cu pretenții științifice - că nasul mare și Încovoiat este un stigmat fizionomic ce-l caracte- rizează pe „infractorul Înnăscut”, pe Homo criminalis <endnote id="(820)"/>. Lucrarea de față nu este un studiu de antropologie fizică, ci culturală. Dar chiar dacă nu măsurătorile antropometrice sunt scopul ei, merită să deschid aici o paranteză
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
era contemporană. În 1968, de exemplu, la Orléans au fost Înregistrate tulburări Împotriva comercianților evrei, acuzați că ar fi răpit tinere franțuzoaice și le-ar fi vândut unor case de toleranță din Orientul Apropiat <endnote id="(138)"/>. 7. Port și stigmat vestimentar Steaua galbenă În șase colțuri În 1994, Într-un interviu publicat de revista franceză La Vie (nr. 2546/1994), regizorul român Lucian Pintilie a amintit de „evreii care purtau steaua galbenă și care măturau Bucureștiul” la Începutul anilor 1940
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
județe erau anunțați că toți evreii din România (bărbați, femei și copii) trebuiau să poarte, ca semn distinctiv, o stea galbenă cu șase colțuri, cusută pe haină În partea stângă a pieptului. Evreii creștinați nu erau obligați să poarte acest stigmat <endnote id="(356, p. 332)"/>. (Era probabil un ecou al decretului similar emis de Hitler În Germania la 1 septembrie 1941.) Peste doar câteva zile Însă, prin telegrama-fulger din 8 septembrie 1941, același minister - din ordinul aceluiași Ion Antonescu - a
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de răspundere, inocența” <endnote id="(156, p. 383)"/>. Totuși, ordinul nu a fost abrogat pe Întreg teritoriul aflat sub administrație românească. Mai ales În orașele moldovenești și bucovinene (Bacău, Iași, Câmpulung, Botoșani, Cernăuți etc.), evreii au continuat să poarte acest stigmat etnic până În august 1944 <endnote id="(371)"/>. Evident, situația din Transilvania de Nord - aflată din 1940 sub administrație maghiară - a fost complet diferită. La 5 aprilie 1944, imediat după ocuparea Ungariei de către trupele germane și după instaurarea guvernului Sztójay (22
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
recognoscibil de-a lungul secolelor. De regulă, când s-a impus unei minorități etnice (sau confesionale) purtarea unui semn distinctiv, a fost primul simptom că majoritatea Îi pregătește acesteia aplicarea uneia dintre măsurile radi cale : convertirea forțată, expulzarea sau masacrarea. Stigmatele Evului Mediu Nu naziștii secolului XX au inventat stigmatul etnic (sau confesional). Cea mai veche atestare documentară de acest gen coboară până În secolul al VII-lea, când califul Omar a decretat ca toți evreii și creștinii (dhimmi, credincioși neislamici) să
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
a impus unei minorități etnice (sau confesionale) purtarea unui semn distinctiv, a fost primul simptom că majoritatea Îi pregătește acesteia aplicarea uneia dintre măsurile radi cale : convertirea forțată, expulzarea sau masacrarea. Stigmatele Evului Mediu Nu naziștii secolului XX au inventat stigmatul etnic (sau confesional). Cea mai veche atestare documentară de acest gen coboară până În secolul al VII-lea, când califul Omar a decretat ca toți evreii și creștinii (dhimmi, credincioși neislamici) să poarte un semn distinctiv (ghiyar), de culori diferite (evreii
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
anului 900, guvernatorul islamic al Siciliei a dispus ca toți evreii din insulă să poarte un semn În formă de măgar (sau maimuță), iar creștinii unul În formă de porc <endnote id=" (373, p. 111 ; 136, p. 101)"/>. În Europa, stigmatul (din gr. stigma = „cicatrice, semn infamant”) <endnote id="(374)"/> nu a fost la Început aplicat pe criterii etnice sau religioase, ci pentru a Înfiera scalvii, ocnașii sau bolnavii incurabili (leproșii, nebunii). Dar spiritul cruciadelor și-a cerut drepturile. Traversând multe
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Mai ales după Conciliul de la Arles (1235), În Franța și Italia s-a Încetățenit purtarea unei rondele (fr. rouelle, lat. rota), a unei bucăți rotunde de stofă galbenă, ca semn infamant pentru evrei. Miniaturile din epocă Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La Începutul secolului al XIV-lea, În cartea sa Practica [inchizitorului], Bernard Gui - care oficia la Toulouse - explica forma acestui semn prin forma ostiei pe care evreii ar profana-o. Alții susțineau că stigmatul avea forma monedei, ca
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Îi prezintă purtându-și stigmatul la centură. La Începutul secolului al XIV-lea, În cartea sa Practica [inchizitorului], Bernard Gui - care oficia la Toulouse - explica forma acestui semn prin forma ostiei pe care evreii ar profana-o. Alții susțineau că stigmatul avea forma monedei, ca „să amintească de banii cu care a fost cumpărat Iuda” <endnote id="(63, p. 86)"/>. După ce a confiscat și a incendiat În Place de Grève 24 de căruțe pline cu Talmuduri (Paris, 1242), Ludovic al IX
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
de expulzări ale evreilor din Franța. Una dintre principalele direcții de refugiere a evreilor din Franța a fost spre sud, În Spania și Portugalia, unde - cam de la Începutul secolului al XV-lea - au fost obligați să poarte același tip de stigmat. Este o zonă și o perioadă În care Încă se mai credea că „problema evreiască” putea fi rezolvată prin convertire forțată. Cu crucea Într-o mână și sabia Într-amândouă, inchizitorii spanioli năvăleau În cartierele evreiești (juderias) strigând : „Botezul sau
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
evreiești (juderias) strigând : „Botezul sau Moartea ! ”. Unii evrei au ales cristelnița. Alții, sabia. Ceilalți au fost expulzați din Spania (În 1492) și, ulterior, din Portugalia (În 1497). Miniaturile englezești din secolul al XIII-lea Îi prezintă pe evrei purtând un stigmat specific : tabula. Era vorba de o bucată de pânză galbenă, decupată În forma clasică a Tablelor Legii : două dreptunghiuri alăturate, cu marginile de sus rotunjite. De data aceasta, o emblemă sacră pentru iudaism a fost transformată Într-un semn dezonorant
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
o bucată de pânză galbenă, decupată În forma clasică a Tablelor Legii : două dreptunghiuri alăturate, cu marginile de sus rotunjite. De data aceasta, o emblemă sacră pentru iudaism a fost transformată Într-un semn dezonorant. Și În acest caz, impunerea stigmatului (Începând cu anul 1217, de către regele Henric al III-lea) a fost un semnal de alarmă care anunța persecutarea și evacuarea evreilor. Într-adevăr, din Anglia ei au fost alungați la sfârșitul aceluiași secol XIII (În 1290). În spațiul germanic
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Deliciarum, realizată În 1175 de stareța Herrade von Landsberg, reprezentând câțiva evrei (Judei) purtând pileus cornutus și fiind torturați de diavoli În flăcările Infernului <endnote id="(136, p. 40, fig. 72 ; 37, p. 214)"/>. Pălăria conică galbenă a fost un stigmat pe care Inchiziția Îl punea pe creștetul „necredincioșilor” (vrăjitoare, eretici, evrei) atunci când erau expuși În public : la procesiuni dezonorante sau arderi pe rug. De altfel, pălăria conică a rămas până astăzi un accesoriu tipic pentru costumul „vrăjitoarei” de bâlci, de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
alt semn infamant pe care erau obligați să-l poarte ereticii osândiți la arderea pe rug era un veșmânt de culoare galbenă, numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare (carochas și san-benitos) erau expuse În biserica parohială, ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu numai ereticii și vrăjitorii, ci și evreii implicați În procese inchizitoriale. Gravurile realizate de Goya la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
numit de inchizitorii spanioli san-benito, pentru că semăna cu veșmântul purtat de călugării benedictini. După incinerarea publică a ereticilor, stigmatele lor vestimentare (carochas și san-benitos) erau expuse În biserica parohială, ca trofee ale războiului purtat de Inchiziție Împotriva ereziei. Astfel de stigmate purtau nu numai ereticii și vrăjitorii, ci și evreii implicați În procese inchizitoriale. Gravurile realizate de Goya la sfârșitul secolului al XVIII-lea (cum este cea din seria Capricii intitulată Por linage a Ebreos = Pentru că sunt evreu) confirmă această afirmație
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
să poarte, pe lângă Judenhut, și rondela de stofă galbenă (rota). Conform unui decret papal din 1257, evreicele erau obligate să poarte fie un văl cu două dungi albastre (oralia), fie o pălărie cornută (cornalia), fie clopoței la poalele rochiilor - un stigmat sonor, asemănător cârâitoarelor pe care le foloseau leproșii. Fiind considerați leproși spirituali, evreii trebuiau să fie Însemnați și astfel izolați, pentru a se preveni contaminarea creștinilor. Acuzați de provocarea epidemiilor și calamităților, de otrăvirea fântânilor, de profanarea ostiilor, de omorârea
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
id="(124, p. 202)"/>. Decizia Comisiei de la Viena nu a fost originală În epocă. Ea copia, de fapt, o prevedere similară din Edictul Împotriva evreilor emis la Roma de papa Pius al VI-lea În 1775. După cum se vede, vechiul stigmat (pălăria țuguiată galbenă, Judenhut) pe care Îl purtau evreii din Europa Centrală În Evul Mediu (prima atestare, În 1175) a supraviețuit timp de șase secole, până la sfârșitul secolului al XVIII-lea, prin simplificare : o panglică galbenă atașată la o pălărie
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]