7,229 matches
-
Proudhon și Hugo, pasionîndu-se concomitent de Baudelaire și de satanismul simbolist. Pe măsura trecerii anilor, ultima latură devine dominantă. Deja romanul Os Maias marcase un nou tip de proză față de proza practicată pînă atunci. Fraza atinsese un soi de alexandrinism stilistic, redutabil, pe care proza portugheză ulterioară nu l-a mai egalat. Caragiale, maestrul dialogului din comedii și geniu al oralității în proza scurtă, se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
se transformă la rîndul său. De la 1897 înainte, principalele proze ample ale autorului (La hanul lui Mînjoală, La conac, Kir lanulea, Calul dracului) optează pentru fraza arborescentă, pentru pitoresc lexical, pentru descriere - adică pentru tot ceea ce pînă atunci prozatorul repudiase. Stilistic vorbind, Caragiale devine un anti-Caragiale. Proza extrem de concisă, integral dialogată, intens orală începe să coexiste cu cea mai elaborată și mai artistă proză. Flaubert ajunsese incontestabil maestrul celor doi. Nu sub forma influenței directe, ci a modului de a concepe
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
care i-a măcinat pe eroii din Os Maias. Estetismul și arta pură - iată o interesantă soluție personală de supraviețuire. Ultimele romane queirosiene (Corespondența lui Fradique Mendes, Ilustra casă Ramires, dar mai ales Orașul și muntele) duc la extrem inovațiile stilistice din Os Maias: absența aproape completă a acțiunii, descrierea somptuoasă, fraza arborescentă și melodioasă, de o cadență ciceroniană. Dar mai ales cultul cuvîntului în sine, care acaparează atenția cititorului. Un fapt asemănător s-a întîmplat și cu Caragiale, deși nu
Eça de Queirós și I.L. Caragiale by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/2501_a_3826]
-
despre aventurile sale amoroase - ține de altfel de tonul general al romanului. Dincolo de umorul de situație sau de reflecțiile amuzante se ghicesc însă în permanență hiperluciditatea autodistructivă, teama de ratare și tentația introspecției duse până la ultimele ei consecințe. Unele stridențe stilistice s-ar fi cerut remediate în roman, și un mai atent dozaj al fluxului evenimentelor narative ar fi oferit cu siguranță impresia unei narațiuni mai bine conduse, dar Noaptea soarelui răsare incită mereu prin amestecul deconcertant al confesiunii oneste, dublată
Dragostea în vremea comunismului by Andreea Răsuceanu () [Corola-journal/Journalistic/2518_a_3843]
-
atinge pragul stridenței teatrale. Cînd nu vorbesc cu mîinile, italienii vorbesc cu fermenții unei perorații suculente, al cărei zgomot dăunează conținutului propriu-zis. Și cum scrisul are neajunsul de a nu le îngădui gesticulații directe, consolarea le vine din îndesirea piruetelor stilistice. Urmarea e că forma agitației retorice o ia înaintea sensului, cititorul resimțind excesul de declamație ca pe o nedorită bagatelizare a temei. Cuvintele țopăie singure, dezlegate de orice pretenție de înțeles. Genul acesta de grafomanie sufocînd tema pînă la o
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
de obtuzitate crasă. Îmbrățișînd dialectul toscan, din care se va desprinde viitoarea limbă italiană, Bembo scrie trivial fără a avea nimic vulgar în expresie, dimpotrivă perorația doctă, de o cizelare izbitor de elegantă, sfîrșește în calofilie evidentă. Mai mult, exigența stilistică nu-i îngăduie abateri de la protocol: fraza e lungă, cu numeroase incise șerpuind într-o sintaxă stufoasă. Modelul livresc pe care l-a avut Bembo sub ochi a fost elocvența lui Cicero din Tusculanae disputationes (Dialogurile din Tusculum), cartea servindu
Perorație calofilă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2522_a_3847]
-
Cert e că femeia, noua Evă, e reabilitată. La fel cuplul, pentru un posibil început. Scena banchetului dionisiac și ultima parte a cărții sunt și cele mai reușite, confirmând forța viziunii unui scriitor ce-și impune, cu ironie și disciplină stilistică, să aglomereze sensurile într-o unitate simbolică fără fisuri. Un roman robust și dens, aflat în prima linie valorică a prozei postcomuniste.
Istoria ca așteptare by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2523_a_3848]
-
nu te poți ridica, măcar prin subțirimea asociațiilor de idei, la înălțimea ritmurilor lui Barbu, nu-ți rămîne decît cuviința de a păstra tăcerea. În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
În cazul studiilor amintite, expresia lamentabilă e sporită de inserarea unor citate barbiene, a căror alură stilistică, frapant de mustoasă, împrumută comentariului de fond un timbru meschin de mediocru. Morala? Nu are nici rost să-l comentezi pe Barbu dacă, stilistic vorbind, ai maniera unui chibiț abstract abuzînd de banalități prețioase. Mai înduioșătoare e Mihaela Brut cu Viața spiritului locuind forme perfecte. O incursiune în geneza și emergența limbii barbiene, la care exigența critică n-o împiedică să-și comenteze propria
Ion Barbu, poetul satir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2540_a_3865]
-
biografic, nici eșecul prezentului. Luate împreună, prozele din Sindromul Robinson sunt parte din aceeași respirație a ratării, testimonii ale eșecului singurătății. Fețe ale fericirii iluzorii - tema mare a cărților scrise de Radu Mareș. Ingenioase și bine gândite (în ciuda unor inadvertențe stilistice), prozele din acest volum confirmă senzația că scriitorul anesteziază cititorul, ezitant între un verdict de respingere sau unul superlativ.
Robinson și Lolita by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2559_a_3884]
-
timp real articole greu accesibile apărute în țară). E uimitor câtă energie a putut cheltui doar pentru a nu pierde contactul cu literele românești. (Semn de altruism comparabil doar cu altruismul părintelui). Dar și mai uimitor găsesc că e regimul stilistic pe care și-l asumă benevol Monica Lovinescu. Căci, dacă zvonurile își fac loc din când în când în paginile acestea de notații, senzația mea e că „bârfa”, „cârcotelile” și spiritul de „șuetă” înveninată rămân totdeauna pe dinafară. Discuțiile acestea
Falsa problemă a operei by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2427_a_3752]
-
în principiu, asemenea momente de respiro). Totul e foarte dens, iar trecerile de la obsesia morții la fricțiunile erotic-conflictuale (rezolvate „înalt”, căci proiectate într-un spațiu vag religios) se fac cu naturalețe. Asta nu este viața mea redimensionează, și valoric, și stilistic, o mare parte din poezia de azi, care obișnuiește (vorba colțoasă a unui personaj) să facă în permanență caz de o tematică de împrumut. Printre numeroși simoniaci, Marta Petreu e martirul autentic.
Din nou acasă, pe Câmpia Armaghedonului by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/2467_a_3792]
-
se străduiesc să-și dovedească calitățile vocale, un ambitus pe toate registrele, un acut cât mai îngrijit, evitându-se stridențele și notele țipate. Ceea ce am putea recomanda acestor concurenți este atenția specială pe care ei trebuie s-o acorde laturii stilistice, extrem de importante în cadrul evoluției în concurs. Uneori, se observă o alegere repertorială defectuoasă în funcție de posibilitățile lor reale la această vârstă. Să nu uităm că ei sunt cruzi, n-au încă o experiență scenică, care se va câștiga pe parcurs. Apreciem
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
nefericită a fost opțiunea ei pentru aria lui Liù din Turandot de Puccini, care după opinia noastră o depășește la acest moment; Alin Stoica, un tenor cu un acut îngrijit care, după opinia noastră mai are de lucrat pe latura stilistică. Premiile importante au fost oferite în urma unor deliberări serioase și se pare că au întrunit o unanimitate de evaluare. Premiul III a fost acordat basului coreean Ryu Jisang care a interpretat foarte nuanțat o arie din opera Aleko de Rahmaninov
Le Grand Prix de l’Opéra - ediția a II-a by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/2395_a_3720]
-
Bineînțeles, am fost extrem de grijuliu să păstrez un echilibru între aspectele omise și cele adăugate, astfel încât dimensiunea romanului să nu se schimbe, căci, la urma urmelor, un traducător trebuia să transpună originalul în mod fidel. Nici din punct de vedere stilistic nu am schimbat mai nimic din textul inițial, cu excepția numeroaselor descrieri poticnite și a zecilor de pasaje melancolice sau lugubre, care dominau toată cartea, și pe care le-am șters și înlocuit discret și iscusit cu dialoguri subtile și comentarii
Arta traducerii by Jan Cornelius () [Corola-journal/Journalistic/2399_a_3724]
-
oră de la nivel european. Îți lăsa impresia unui copac solid implantat în sol, dar având o coroană de o spectaculozitate rară și de un colorit seducător. Citindu-l, îți dădeai seama însă de un lucru: că dincolo de tehnici, de inovații stilistice și de perspective originale există o soliditate indestructibilă — aceea a talentului în stare pură. La Mircea Nedelciu talentul se manifesta ca o formulă a ușurinței. Inclusiv acea ușurință a ființei umane în vremuri de ciumă ideologică despre care a scris
Nedelciu by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2404_a_3729]
-
artistice, căci degustatea estetică a textelor nu aduce decît o plăcere superficială, ivită dintr-un intelect dornic de excitații docte. Potrivit acestei optici, frumosul literar ori e mijloc de comunicare a unui adevăr transcendent, ori e paradă fandosită de îndemînări stilistice. Mai mult, talentul e simplă facultate histrionică a cărei calificare se capătă abia prin transmiterea unor nuanțe mistice, de aceea artistul își capătă valoarea doar dacă reușește să- și pună virtuozitatea în slujba unor adevăruri desprinse din providență. Cu alte
Omul lăuntric by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2407_a_3732]
-
r i le „și erezia naționalistă” a trezit George Apostoiu a înregistrat în intelectuale, dispozițiile biografice ale curiozități, întrebări, formulând panoplia sa scripturală o carte acestora și ale fiecăruia în parte sofisme și aliniamente de doctrină. matură, plină de vervă stilistică, conduc spre izvoare occidentale - Literatura angeleologiei se afișează admirabil controlată, diferențiat, și la germane și franceze, consemnate atât de întinsă și numeroasă, încât momentul potrivit. fericit în „Jurnalul” semnat Mihail dezarmează. Numai speculația de Apelând la un joc spiritual de
Reevaluările post-decembriste, încotro? - marginalii critice -. In: ANUL 6 • NR. 8-9 (16-17) • IANUARIE-FEBRUARIE • 2011 by Marian Barbu () [Corola-journal/Journalistic/87_a_46]
-
lecturi academice), dar nu oferă decât infime plăceri estetice. O tribună captivantă conține numeroase informații privind dezvoltarea „tehnică” a televiziunii, statistici, grile de programe TV, excerpte din directive oficiale etc., într-un discurs destul de arid, cu puține poienițe de expresivitate stilistică sau de narativizare. Deși este vorba despre o schiță de istorie a televiziunii de stat din România, prima de acest fel (de unde și meritul inaugurării), Alexandru Matei nu prea spune o poveste a TVR-ului, în care să uzeze de
TVR-ul ceaușist: un copil ridat precoce by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/2411_a_3736]
-
tapiserie și obiecte a Georgiei Lavric, gîndită, în linii mari, ca o retrospectivă, a adus în imensele săli ale Parlamentului cam toate motivele și tehnicile pe care artista le-a impus în ultimele decenii. Din punct de vedere iconografic și stilistic, spațiul său de interes este cel bizantin și postbizantin, cu hieratismul, tematica și schemele compoziționale specifice. Dar artă Georgiei Lavric nu este nicidecum un exercițiu de pietate pură, oricît de multe ar fi temele creștinismului răsăritean care se găsesc în
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
Aureliu Răzvan Ionescu undeva între Florin Mitroi și Nistor Coita; el are sensibilitatea coloristica și rafinamentul primului, pe cînd dinamică suprafeței și privirea amănunțită amintesc de cel de-al doilea. Dar aceasta trimitere nu este decît una strict tipologica, pentru că stilistic și formal identitatea pictorului este incontestabila. Cum tot în afara oricărei îndoieli este și originalitatea celei de-a treia expoziții, cea de porțelan, semnată de Gherghina Costea. Alături de expoziția, deja amintită, a Georgiei Lavric și de aceea mai veche, tot de
Trei ipostaze ale autenticitătii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/18185_a_19510]
-
petec" etc. Intitulat Literatura și politică, apărut în Constituționalul din 5 iunie 1892, textul (o coloană pe prima pagină, care nu conține mai mult de echivalentul a două pagini dactilo) ar putea fi într-adevăr al lui Maiorescu, daca asemănările stilistice probează într-adevăr ceva: Cînd în loc de a te ocupă de literatură, care e specialitatea ta, te ocupi de politică, în care nu ești special, căutînd a face și politică și literatura în același timp, atuncea nu poți face decît o
T. Maiorescu si conditiunile progresului by Mircea Anghelescu () [Corola-journal/Journalistic/18182_a_19507]
-
care caracterizează nu doar limba scrisă, ci și registrul cult al oralității formale, solemne - nu ar face însă decît să anuleze o diferență stilistica, producînd deci o uniformizare, o sărăcire a exprimării. Situațiile în care scrisul accepta (din diverse rațiuni stilistice, prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
prozodice) dispariția articolului "-l" sînt descrise în detaliu de Mioara Avram în Gramatică pentru toți (ediția a II-a, 1996, p. 91-92). E recunoscută apropierea stilului jurnalistic actual de oralitatea familiară, din care împrumuta masiv cuvinte, locuțiuni, modele sintactice, procedee stilistice. Absența lui "-l", marcată de obicei de un apostrof, este unul din mijloacele de sugerare a oralității, în forme citate sau imitate. Mini-contextul în care sînt reproduse, imaginate sau parodiate replicile personajelor poate fi unul tipic oral: "au răsunat strigătele
Articolu' by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/18196_a_19521]
-
Elena Badea Știință pură și interpretare stilistică deosebită, sunt doar câteva caracteristici ale unei expoziții deosebite, organizate în perioada 17 - 23 iunie 2014, Sala Acvariu, la Muzeul Național al Țăranului Român din Capitală. Aici, masteranzii în arte textile ambientale își prezintă temele de cercetare, iar studenții anului
”Paradă de modă” inedită la Muzeul Țăranului Român by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/21898_a_23223]