1,094 matches
-
formele fără fond”. Dar nu ! Fraza imediat următoare ne informează că „lumea zeflemistă” (care o fi fost aceea ? junimiștii ? socialiștii ? căci și unii și alții erau, dragă Doamne, „cosmopoliți” și mai erau, oroare, și oameni de spirit) se agățase de stindarde străine (adică exact acuza care se aducea acum un secol celor ce ridicau cultura românească la nivel european). Așadar, în esență, conștient sau nu, autorul preia rolul lui Cațavencu. „Nu voiu, stimabile, să știu de Europa d-tale !” Alergia la
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
în lumea modernă mijloacele perfecționate de persuasiune și constrângere, care-i asigură pretutindeni o putere nelimitată, implacabilă. Pretinsa cumințenie a furnicii, de fapt simplă insensibilitate și prostie, se transformă prin imperiul acesta în sinistră demență cotropitoare. Ea se desfășoară sub stindarde și lozinci mincinoase, organizând o vastă acțiune de eradicare a greierilor, recte a bucuriei de viață, a iubirii, a gratuității, a libertății și artei. Poemul lui Boureanu restabilește adevărul fabulei. Dar tonul său diferă, e chiar la antipodul celui al
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
care și cred în ea! Sper că noile creații românești de operă vor intra mai mult în practica subvenționării (pentru a apărea pe scene), pentru a stimula astfel compozitorii generației de azi și ai celei de mâine, ca să poată purta stindardul creațiilor noastre (cu producții pe măsura talentului necontestat al românului), pe toate meridianele lumii! Să așteptăm cu speranță și încredere deplină în cei care au parafat și dat publicității acest necesar act, apărut la insistențele noastre, care sau alăturat demersurilor
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
imediată”. Mesajul trebuia să convingă Germania și Austro- Ungaria că doar situația de moment Împiedica punerea În aplicare a tratatului. În perioada neutralității, tabăra progermană a căutat să obțină simpatia poporului prin publicarea unor articole În presa vremii - „Minerva”, „Seara”, „Stindardul”, „Ziua”, (unele spijinite de serviciul de propagandă german), În „Universul”, pentru o scurtă perioadă de timp, În ziarul „Moldova”, condus de Virgil Arion, În care scria mai ales Carp. Paralel cu această activitate Carp a organizat o serie de Întruniri
ASPECTE DIN ACTIVITATEA POLITICĂ ȘI DIPLOMATICĂ by CRISTINA NICU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91556_a_92304]
-
tulburări neliniștitoare, mai ales în Romagna 42, unde carabinierii se străduiau să împiedice sau să stingă incendiile fermelor și ale hambarelor în care se strînsese recolta cărora agitatorii le dădeau foc. Pe atunci, Mussolini își făcea acolo ucenicia armelor sub stindardul socialist. După ce a tras, de pe baricade, asupra reprezentanților ordinii, s-a pus la adăpost la Lausanne, unde profesorul Wilfredo Pareto îi inculca elemente de economie politică și de sociologie care urmau să-i servească mai tîrziu. Pe terenul politicii externe
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
tras sfori prin culise, căci regina Maria accepta cu greu să nu facă parte din ea și de a nu mai juca un rol activ, după anii de neutralitate și de război, în cursul cărora a înflăcărat inimile, fiind un stindard de rezistență și de credință patriotică neîmblînzită. Chiar și atunci cînd sănătatea i-a fost zdruncinată și s-a zbătut împotriva unei boli incurabile care a răpit-o în 1938, energia, dorința de a trăi și de a fi mereu
by DIMITRIE GHYKA [Corola-publishinghouse/Memoirs/1001_a_2509]
-
ca ea să fie condusă de tipi care, ulterior, vor da numele unei școli de activiști făcuți la apelul bocancilor („Ștefan Gheorghiu“), unei fabrici de confecții („I.C. Frimu“) sau unei stațiuni staliniste de pe litoral (Vasile Roaită). Există cazuri în care stindardul proletariatului poate încăpea pe mîna unui occidental straniu ca Jose Mourinho. Fără să tragă de nici o sirenă, fără să fie întemnițat pentru că dezlega vagoanele de la trenurile capitaliștilor, măsliniul grizonat de pe banca lui Porto poate intra în manualele de istorie alternativă
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
frumos și a demonstrat căpitanului că în Iași există o mână de tineri, pe care-i întâlnești oriunde e vorba a se face un lucru bun. Dacă vrei știință și literatură dai de acești oameni; în politică, ei țin un stindard curat și demn; și dacă vei cerceta mai de aproape vei vedea că toți aceștia, care alcătuiesc inteligența Iașului, toți sunt mai mult sau mai puțin socialiști. Și să nu și închipuiască cineva că acești oameni, când se vor apuca
Boala şi moartea lui Eminescu by Nicolae Georgescu () [Corola-publishinghouse/Science/829_a_1548]
-
multor tristeți, împodobindu-și pașii cu fapte mari care îi înalță fruntea și se cuminecă prin ele. Prin jurământ, în sufletul legionarului se înscăunează legi și porunci cu care va înfrunta mișelii, spadă și scut în veșnicele sale bătălii, sub stindardul Legiunii Arhanghelului Mihail. Legământul primilor legionari, punctul 83, cărticica șefului de cuib: „În dimineața zilei de 8 noiembrie 1927 ne-am dus la sediul nostru din Iași, și câțiva care s-au ostenit au venit și din alte părți. Nu
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Science/816_a_1648]
-
în „Revista scriitorilor români” (München), „România” (New York), „Buletinul Parohiei Ortodoxe Române” (New York), „Drum” (Pittsburg), „America” (Cleveland), „Solia” (Detroit), „Casa Română” (Oakland), „Privighetoarea” (Hollywood), „Micron” (Los Angeles), „Troița” (Kitchener, Canada), „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), „Miorița” (New York), „Hic Ego” (New York), „Vatra” (Freiburg), „Stindardul” (München), „La Nation roumaine” (Paris), „Renașterea” (Giessen). În 1993, după aproape trei decenii, revine în România. Lirica lui T. anterioară anului 1993 respectă din punct de vedere formal normele tradiționale și exprimă atașamentul constant al emigrantului față de valorile perene ale
THEODORU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290164_a_291493]
-
Noua grădină de la Herăstrău“ (acolo „unde a șezut d. colonel N. Bibescu“) se afla pe malul lacului cu același nume din marginea Bucureștilor; se ajungea la ea mergând pe șoseaua Herăstrăului (Calea Dorobanților de azi) până „unde se află două stindarde, lângă podișor“; în primăvara anului 1871 antreprenorul ei devenise un Simionescu Ștefan, care își anunța clienții că a amenajat grădina „cu mult gust“, invitându-i stăruitor s-o viziteze: „Eleșteul Herăstrău - preciza el - cade în partea acestei grădine și oferă
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
și de aceea se zicea că unul lucrează pentru toți: era conștiința națională. Acel unul nu mai este azi; [azi] toți trebuie [dară] să lucrăm și să lucrăm în spiritul Lui, să fim oameni ai țării noastre, să ridicăm sus stindardul ei în afară și înăuntru, principiul acela fără de care nu poate să fie un stat, prin instrucțiune, prin administrațiune bună, fiecare prin exercițiul pacinic al drepturilor ce fiecare datorim lui Vodă-Cuza. Ilustră doamnă, sântă și mumă a românilor! nu plânge
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
ilegalitățile și ingerințele făcute cu ocazia alegerilor din urmă a senatorilor“ (Senatul. Sesiunea extraordinară. Ședința de la 1 mai 1876, MOF., nr. 102, 8/20 mai 1876, p. 2548). 50. Nu un nou partid, ci o grupare politică efemeră, despre care Stindardul, gazetă liberală al cărui director era Pantazi Ghica pretindea că s-ar fi aflat sub influența lui G. Vernescu („Ultimile știri“, Stindardul, an. I, nr. 29, 2 mai 1876, p. 3) - informație pe care o preia și Românul (an. XX
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
8/20 mai 1876, p. 2548). 50. Nu un nou partid, ci o grupare politică efemeră, despre care Stindardul, gazetă liberală al cărui director era Pantazi Ghica pretindea că s-ar fi aflat sub influența lui G. Vernescu („Ultimile știri“, Stindardul, an. I, nr. 29, 2 mai 1876, p. 3) - informație pe care o preia și Românul (an. XX, 3-4 mai 1876, p. 389). Potrivit afirmațiilor Stindardului, C.D. Sărățeanu ar fi fost nepotul lui Vernescu, iar S.M. Șoimescu, un „alter-ego“ al
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Ghica pretindea că s-ar fi aflat sub influența lui G. Vernescu („Ultimile știri“, Stindardul, an. I, nr. 29, 2 mai 1876, p. 3) - informație pe care o preia și Românul (an. XX, 3-4 mai 1876, p. 389). Potrivit afirmațiilor Stindardului, C.D. Sărățeanu ar fi fost nepotul lui Vernescu, iar S.M. Șoimescu, un „alter-ego“ al 298 bucureștii de altădată Camera e dizolvată.51 D-rul Obedenaru scrie din Montpelier presei din România că un alt român a trecut în mod strălucit examenul
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Cantacuzino, C. Arion, C. Tătăranu, G. Sion, Grigore Brătianu, Simu, Vintilă Rosetti, Horia Rosetti, Burssan, Vasile Vârnav, Mironescu, Vasilescu, Grant, Baltă, Bastaky, Fântâneanu, toți cu frac și cocardă tricoloră. C. Cantacuzino a vorbit din partea studenților români.53 lui Vasile Boerescu (Stindardul, 9 mai 1876, p. 1). Mai târziu aceeași gazetă afirma că profesorul Daniileanu ar fi părăsit gruparea al cărei președinte era (Stindardul, 26 mai 1876, p. 1). 51. Adunarea Deputaților a fost dizolvată la 3/15 mai 1876, pe baza
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
Fântâneanu, toți cu frac și cocardă tricoloră. C. Cantacuzino a vorbit din partea studenților români.53 lui Vasile Boerescu (Stindardul, 9 mai 1876, p. 1). Mai târziu aceeași gazetă afirma că profesorul Daniileanu ar fi părăsit gruparea al cărei președinte era (Stindardul, 26 mai 1876, p. 1). 51. Adunarea Deputaților a fost dizolvată la 3/15 mai 1876, pe baza unui raport al Consiliului de Miniștri către șeful statului în care se amintea faptul că „vederile Senatului“ sunt „opuse celor ale majorității
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
grădina Union-Suisse cu o scenă sistematică, decoruri noi, zece loji pentru comoditatea familielor și o muzică militară, precum și a artiștilor ce se vor prennoi cât mai des, sper că [voi] fi, ca român, susținut de onor. public bucureștean“ („Curierul spectacolelor“, Stindardul, an. I, 30 aprilie 1876, p. 3). (Despre I.D. Ionescu v. cartea lui Ioan Massoff, I.D. Ionescu de la „Junion“, Ed. Muzicală, București, 1965 și, mai departe, pp. 379-380 și Addenda, pp. 417; 419-420). 65. În primăvara și vara anului 1876
Bucureştii de altădată Volumul I 1871-1877 by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1327_a_2710]
-
interesele generale ale Statului Român, îndeplinind o meserie în cadrul îndeletnicirilor individuale sau de folos obștesc”. Legea a urmărit obținerea unei forțe de muncă ieftine pentru a satisface nevoile unei țări aflate în război și cu o economie mobilizată. Pusă sub stindardul patriotismului, legea obliga la muncă de folos obștesc „bărbații și femeile între 20-57 ani care nu pot dovedi că exercită o îndeletnicire în mod obișnuit, sau că se ocupă, în mod continuu și permanent, de administrarea bunurilor lor proprii care
Munca obligatorie a evreilor din România (1940‑1944). Documente by Ana Bărbulescu, Alexandru Florian (ed.); Alexandru Climescu, Laura Degeratu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/800_a_1752]
-
Partidului Liberal, prieten cu Pantazi Ghica și colaborator la gazetele acestuia, s-a numărat între cei care au făcut o opoziție categorică Junimii și lui Titu Maiorescu: figurează în aproape toate foile antijunimiste („Românul”, „Tranzacțiuni literare și științifice”, „Revista contimporană”, „Stindardul”) și, împreună cu Al. Macedonski, inițiază editarea „Literatorului”. A fondat „Portofoliul român” și „Duminica” (alături de I.C. Săvescu); a condus „Țara literară”, a întemeiat „Revista albastră” și „Biblioteca omului de gust”. A colaborat la „Revista orientală”, „România literară”, „Nuvelistul”, „Revista literară”, „Vestea
FLORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287029_a_288358]
-
un comentariu ori o schiță fizionomică. O adversitate greu de înțeles îi poartă condeiul și scriind despre A. I. Odobescu, contestat violent și nedrept când, în 1889, Academia Română îl premia. În câteva rânduri, și Al. Macedonski, care editase o gazetă filorusă, „Stindardul țărei”, este o țintă a atacurilor din D. Poetul este acuzat că ar fi „unealta și năimitul” consulului rus Hitrovo, mânia celui care scrie articolul Hitrovo și uneltele sale fiind stârnită și de poezia Înmânarea unui cavaler guard din „România
DEMOCRAŢIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286732_a_288061]
-
el însuși o serie de gazete:„Albina Pindului” (1868-1871, 1875-1876), „Liceul român” (1870), „Steaua Daciei” (1871), „Tribuna” (1873), „Bucegiu” (1879), „Noua bibliotecă populară” (1889-1891). Scoate în 1884 mai multe foi, toate efemere („Ciocoiul”, „Ciomagul”, „Conservatorul”, „Grivița”, „Ișlicarul”, „Opincarul”, „Opiniunea țărei”, „Stindardul”, „Topuzul” și „Toroipanul”), iar în 1887 - „Sentinela”. Cu o cultură cuprinzătoare, pasionat de varii domenii, eclectic, tumultuos, crezând cu ingenuitate că poate aduce lumini epocii, publicistul compilează spornic și popularizează, util, cunoștințe filosofice, istorice, estetice, literare. Îndeosebi la „Albina Pindului
GRANDEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287341_a_288670]
-
Activitatea culturală a lui G. cunoaște după 1957, anul când devine secretar general al Societății Academice Române de la Roma, o efervescență deosebită. În aceeași perioadă colaborează la Radio Vatican, secția română. De asemenea, este prezent cu oarecare regularitate în paginile „Stindardului” münchenez. În 1959 emigrează în SUA, stabilindu-se la Philadelphia, unde înființează și conduce câțiva ani săptămânalul „The Italian-American Herald”. Concomitent colaborează la „Evening Bulletin” din Philadelphia sau la „The Catolic News” din New York. Între 1965 și 1972 funcționează ca
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
mei, München, 1953; Pete de lumină, Salamanca, 1980; Coasta soarelui, Salamanca, 1982; În creștetul luminii, Salamanca, 1984; El Encanto Andaluz, Madrid, 1985. Repere critice: Nichifor Crainic, Al. Gregorian, poet al războiului, G, 1943, 4; Eugen Lozovan, Poezia lui Alexandru Gregorian, „Stindardul” (München), 1980, 143; Vintilă Horia, „Pete de lumină”, „Revista scriitorilor români” (München), 1981, 18; Ioan I. Mirea, Despre poezie cu Alexandru Gregorian, „Revista scriitorilor români” (München), 1983, 20; Dumitru Ichim, „În creștetul luminii”, „Cuvântul românesc” (Hamilton, Canada), 1985, septembrie; Românii
GREGORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287352_a_288681]
-
că nu se pot studia stilul și teoriile literare În general, ci numai legate de un domeniu lingvistic național. În raport cu această limitare, studierea literaturii În general relevă de o perspectivă internaționalistă, de tipul „literaturi din toate țările, uniți-vă!” sub stindardul teoriilor formaliste. Chiar și așa, Însă, sub acest alibi internaționalist, fiecare teoretician va Încerca să promoveze autori conaționali sau măcar foarte apropiați cultural. Barthes n-a studiat poezia americană a anilor 1960, Todorov i-a tradus În 1965 pe formaliștii
Ultimele zile din viaţa literaturii: enorm şi insignifiant în literatura franceză contemporană by Alexandru Matei () [Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]