1,189 matches
-
a textelor. Ilustrația deschide în adevăratul sens al vucântului un ziar, iar primele informații ne sunt oferite de legendă: despre cine sau despre ce este vorba și unde a avut loc evenimentul? Iată de ce nu trebuie să disprețuim acele rânduri stinghere ce însoțesc o fotografie. Atribut al secretarului de redacție, legenda se concepe în ultima fază a elaborării ziarului. Presiunea timpului sau lipsa de inspirație pot fi compensate printr-o decizie de moment și un truc simplu (de pildă, să apropiem
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
experiență utilă și extrem de interesantă. Nu numai că intri în stilul și tabieturile tematice ale casei, dar din anticamera ziarului observi mai multe lucruri decât din sufrageria rezervată oaspeților. Nu am să uit niciodată prima mea zi de muncă. Stăteam stingher și derutat la birou, când secretarul general de redacție a băgat intempestiv capul pe ușă, cerându-i unui coleg mai în vârstă să scrie urgent o însemnare de 15 rânduri despre Eminescu. După câteva secunde de gândire, ziaristul a acceptat
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Moțatu’ cum se împăunează, se crede chiar vultur cu voce de privighetoare?! (râs sarcastic) Ana: Atunci, să cântăm ! Cocoșul: Atenție la mine : doi, trei și ! Soarele se-nalță/ Norii nu mai sunt pe cer/ Dintr-o adiere/Pică-un strop stingher/Azi pădurea cântă/Păsările-n zbor/ În văzduh se- avântă/ Și cântă în cor...(toată lumea aplaudă ; se repetă; cântă și Raluca) Miki: Vai, Raluca, ce rockeriță ești! Parcă ești de la Operă, am văzut la televizor, în sat. Raluca: Miki, tu
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
fus, răpănoasă, un cotei cu bube cățălite pe spinare se strecura printre picioare, mirosind resturile azvârlite. O femeie cu fața aspră îl privi fără zâmbet : Mergi acasă, jigodie, mânca-te-ar húlera ! Cu buze largi, înmormântate, și un colț lung, stingher pe gingia de sus, Surdul lui Roșca căsca gura ca o capcană, râzând la cei ce-l întrebau : - Gheorghe, câți guzgani ai prins azi noapte ? - Ha, ha ! răspundea Surdul și dădea des din cap. Cu barba moale și înfocată, despărțită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
exil în orașe sau ținuturi îndepărtate..., spune Livia. Se cutremură, înfiorat. Soția lui nu încearcă nicidecum să ne te zească calea vreunui protejat. Se zbate să înfrângă un competitor. Aproape aceleași vorbe le-a folosit atunci despre Iulia. O lacrimă stingheră își face loc pe la colțul ochiului. Obrăznicătura lui mică și adorată. Copila lui! Geme surd. Ce s-o fi ales de rafinamentul și frumusețea ei prin pustietățile acelea? S-au ofilit, fără îndoială. Dacă n-ar fi fost atât de
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Pollio. Omul pe care s-a străduit, în zadar, toată viața să-l întreacă. Până și cu Ajax a dat chix. Deprimat, își lasă bărbia în piept. Așa i-a fost scris. Să trăiască în umbra unui gigant. La crimi stinghere încep să i se prelingă pe obraji, săpând și mai adânc șanțurile crestate în piele. Pollio! Nimeni nu-i va uita vreodată numele, dar de al său își va aduce oare cineva aminte peste veacuri? Va dăinui construcția căreia i-
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
actor. — Nu e actor, o contrazice Antonia. Un libert de-al nostru va citi și pentru el, și pentru Livilla. Plancina și soacra ei se privesc interzise. Pupius își ține ochii fixați cu încăpățânare pe vârful sandalelor. Și Calpurnius tace, stingher. Nici unul din ei nu știe ce să spună ca nu cumva să pară șocat sau deplasat. — Scrisul nu vi se pare o ocupație demnă de o femeie din lumea bună? întreabă batjocoritor Agrippina. Se simte răzbunată și surâde mulțumită. — E
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
boala și te ia cu frig. Curând tu vei pleca spre cer Și te vei stinge ca stelele ce pier. De mâine n-am să te revăd, Va fi durere și prăpăd. Dar știu că ea acolo, sub un plop stingher, Va fi ferită de ploaie și de ger. Iar eu voi plânge de durere, Voi aștepta zadarnic în tăcere. Ai plecat și toate au rămas tăceri, Durere, suferință și plăceri. Acolo-n rai să nu fii supărată, Căci te-oi
O, scumpa mea by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83209_a_84534]
-
trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
de sfaturi și leacuri, dar temperatura lui Viky persistă. În sfârșit, s-au hotărât și au dus pe Viky la Cavarna, unde poate fi mai bine îngrijită. Rămâne ca noi să facem zilnic naveta până la Ca-varna ca să aflăm vești. Arabella, stingheră, a plecat. La necazul celorlalți ea nu prea avea rol, totuși ne cunoaște destul de bine și nu putea fi indiferentă și, în definitiv, a râs cu Viky, s-a distrat cu ea. Și noi am păstrat totdeauna o ciudă că
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
rugă recompensă; Vrea acum ca altădată O făclie-mbălsămată. 19 iunie 2004 DINCOLO DE TIMP ȘI SPAȚIU Dincolo de timp și spațiu Este ce-i esențial, Către care cu nesațiu Visu-i preferențial. Iar aicea-n timp și spațiu Unde-n drum mă simt stingher, Pe Luceafăr și Horațiu Îi admir ca din ungher. Cu tablete și perfuzii Mă strecor ca prunc timid Cu oceanul de confuzii Adunate-n scris hibrid. Negru e-n trupescu-mi templu, Candela s-a stins de mult; Nu sunt bun
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
trupul ușa, năvălind în încăpere o dată cu fulgerul de lumină verde al farului.... Iulie 1980 februarie 1981 Addenda ...Fost-au fost odată, poate niciodată, într-o urbe-ndepărtată, de mulți imaginată, de puțini călcată, de mai toți uitată, doi umili bătrâni, stingheri și străini. Un bătrân căruia viața-i era unica avere și-altul care doar să moară era singura lui vrere. Soarta i-a pus față-n față, vorovit au despre viață, despre moarte și iubire, despre rost și omenire, despre
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
găsește. Iar dacă n-o caută, Îl va căuta ea...“, șoptea vocea Învățătorului pierind În depărtări. Unde era steaua norocoasă a Mașei? La câți ani lumină ardea departe de Pământ? Mașa ridică ochii și privi Luceafărul de ziuă ce strălucea stingher pe cer. „De-ai fi tu steaua mea norocoasă, oftă ea, aș avea noroc În fiecare zi...“ După care adăugă: „Femeie În toată firea și visezi cai verzi pe pereți, ia apucă-te de treabă, nu vezi că s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
Gică picior de lemn ajutat de nevastă-sa și de cei doi gansteri, Întinse pătura, invitând restul jucătorilor să se așeze turcește În jurul ei... Zise: „Să Începem, timpul costă bani...!” Jucătorii se așezară În cerc În jurul păturii În timp ce Tony Pavone, stingher, rămase În expectativă. Nimeni nu mai avea ochi să-l vadă În afară de Gironda, care, cu multă politețe Îi oferi un mic scăunel. „Vă rog...Îndată, voi aduce Încă ceva de băut...” Cu o ceremonie deosebită, Gică picior de lemn dădu
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Înverșunare de către cei doi adversari. Balaurul și Cap de mort, priveau cu lăcomie parada milioanelor ce alterna Între cei doi jucători - regretând retragerea forțată din joc - curățându-se prea repede. Un asemenea joc de noroc, merita osteneala...! În colțul său stingher, ne băgat În seamă de nimeni, Tony Pavone regreta proasta inspirație de-al Însoți pe Doctor. Acesta Îi Încurcase toate socotelile. Lipsise o Întreagă zi dela munca lui, Își călcase cuvântul de onoare dat prietenei sale, Înțepenise o zi și
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
frumoasa fată Înainta spre el zâmbind. „Bună seara, domnule inginer...Se pare dacă nu mă Înșel, ai Întârziat puțin...!” De emoție Tony Pavone abea reuși să deschidă gura, bâlbâindu-se. „Cer scuze... Îmi pare rău, mici probleme profesionale...!” Se simțea stingher. Pentru prima dată În viața lui era pus În dificultate. Spre deosebire, În comparație cu el, fata se prezentase Întrecând toate așteptările. Îi cuprinse mâna sărutândui-o prelung. „Cât de frumoasă ești Atena. Închipuieșteți, să nu te mai recunosc...! Tu ai venit la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-te cu Încredere, Gică Popescu te va ajuta”. Timp de câteva ore Șeful Șantierului Îl lăsă singur motivând: domnia sa are alte lucruri de rezolvat după care, se va ocupa În exclusivitate numai de persoana lui. În această situație, simțindu-se stingher cu privirile celor prezenți studiindu-l, Tony Pavone merse În perimetrul Înconjurător. Piața Ilie Pintilie, se numea Înainte de venirea comuniștilor la putere“Matache Măcelaru”, fiind bine aprovizionată cu produse agricole În timp ce hala de carne gemea burdușită cu tot felul de
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
vinul În mașina cu care venise. De ce ți-e teamă, niciodată nu scapi. De când pășise pragul acestui birou Îi era frică, de scuzele care urma să le ceară ori să deruleze o banală explicație. Dar, În ce fel?? Se simțea stingher, rușinat, neajutorat!! Reuși cu destulă emoție să rostească un simplu, mulțumesc. Roșind până În vârful nasului, Îi sărută mâna Îndreptându-se către ieșire, când se auzi strigat. „Vă mai rețin o clipă domnule inginer. Am Înțeles: sunt frumoasă, după aprecierea dumitale
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
volante și scrise În tipar, Întreaga asistență a Început să miorlăie În timp ce unele femei ridicau mâinile deasupra capului și privind la tavanul Încăperii, urlau besmetic În timp ce copii plângeau, țipau, se agitau Într-o totală isterie, nevrozându-ma și simțindu-mă stingher și, dacă nu-i promiteam acelui lucrător o vizită la familia lui, o rupeam la fugă...!!” Chiar așa...? Niciodată nu mi-am Închipuit...!” interveni Șeful Șantierului. „Stai să vezi, Încă nu s-a terminat povestea. După cum am precizat mai Înainte
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
te iubesc...!” „Chiar Șefule, de câte ori până la ora actuală ai rostit - acest magic cuvânt...Mai ți-i minte...?” Îl interogă Tony Pavone mai În glumă mai În serios. „Să fiu sincer, de câte ori s-a ivit ocazia...” parafrază Șeful Șantierului, simțindu-se stingher. „Bine zici Șefule...Totuși mă frământă o oarecare nedumerire cum ar fi; dece unii oameni nu văd ori nu vor să vadă marile realizări astronomice ale secolului XX de exemplu: astronauții au excaladat suprafața lunei În timp ce acolo vor fi amplasate
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
căutându-l pe Maistrul de șantier. Îl văzu de departe, Însă cum fizionomia feței nu trăda nimic alarmant, Îl cuprinse o ușoară amețeală iar ochii i se umeziră de lacrimi. Îi strânse mâna vădit tulburat. „Poate fi mai rău...?” Oarecum stingher, Maistrul de șantier Îi făcu semn să-l urmrze În niște Încăperi mai ferite de ochii curioșilor, rostind. „Veste bună, domnule inginer. V-au redus din pedepsă, doi ani de zile...!” Tony Pavone Își șterse lacrimele, oftând. „Ce pot spune
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Pavone organiză o masă festivă invitând o parte din principalii Șefi de Echipă undeva la un restaurant În apropiere de Grădina Icoanei și unde presupunea lipsa Șefului de Șantier: acesta nu părăsea perimetrul Gării de Nord. Se hotărî să motiveze banchetul Încercând stingher să țină un toast. „Prieteni, bunii mei tovarăși de muncă...Cu mult timp În urmă am plănuit această sindrofie În care să ne cunoaștem mai bine și să ne felicităm pentru realizările noastre. Vă rog, dațimi voie să aduc un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
anii ’30. Dintr-un motiv oarecare, asta Îl atrăsese pe Sammler. Îl Îndrăgea pe Feffer. Un operator ingenios, mai mult impresar decât student. Cu obrajii săi rumeni, barba brună, bogată, ochii negri prelungi, burta mare, părul neted, mâini roz, mari, stinghere, vocea puternică ce Întrerupea, energia zorită, era șarmant pentru Sammler. Nu de Încredere. Doar șarmant. Adică uneori Îi făcea mare plăcere lui Sammler să-l vadă pe Lionel Feffer exersând În felul acesta aparte, să-i audă fâsâitul gazului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
la grad de resemnare. unde vei așterne buzele, te întreb. știu că urăști roșul. le voi colora în alb. poate așa se vor naște alte arcuri de timp între vorbele nerostite. lasă albul deoparte. roșul îți va readuce un zâmbet stingher. pe fața ta aleargă fire de praf și valurile unei mări pe care ai reinventat o. liniște acum, te rog. începe expoziția în care creația nu s-a născut. se naște încet, odată cu punctele de pe conturul mâinii în mișcare. privește
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
amintiri rătăcește prin dansul limbilor ce-mi pictează tavanul pe fond negru adorm și trag cortina peste încă o zi din vremea care curge, și sapă... Cutie de suflet... pe degetul muntelui pereche mi-am încolăcit aura sufletului obosit și stingher peste care am simțit zăvorul inimii tras cutie de suflet în adâncul peretelui ce tresaltă în înlănțuirea tangentă a piepturilor aprinse de scâncetul dorului scăpătat din lanțurile ancorei m-am cuibărit în răsuflarea-i dulce de briză din pumnii căuș
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]