1,184 matches
-
fecior îi suflă jupânului cine se îndreaptă spre cafenea, Hamie își lăsă mușteriul în mijlocul vorbei și se îndreptă spre ușă săși primească oaspeții. Primul intră marele logofăt, apoi marele spătar Mihai, Ianache Hartofilax și după ei, aruncând priviri furișe, marele stolnic. În urma lor, în dreptul ușii, se opriră afară doi dorobanți atenți la mișcările trecătorilor. Patronul, numai zâmbet, comprimându-și gâfâind la fiecare plecăciune burta imensă, îi invita cu glas tare, exagerându-și politețea cu slugărnicie. Marele logofăt răspunse scurt la salutul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-te, jupâne, să ne ții tovărășie, ca să aflu și eu ce mai este prin târg, ce vorbă umblă, că iată sunt câteva săptămâni de când nu ne-am văzut. Plecându-se încă o dată, aproape gemând, fostul ienicer se pierdu printre brocarduri. Stolnicul zâmbi plictisit, iar spătarul, la un semn discret al ne-potului, începu conversația în grecește pe un ton foarte scăzut. — Domnia ta spui că ai fost la Atena după ce s-a întâmplat nenorocirea? — Da, am fost, răspunse Ianache. Ce nu a
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
când, șoptit, interveni Brâncoveanu: — Ce mai este nou în târg, jupâne? se adresă el lui Hamie. Ce să fie, se spune că i au prins dorobanții pe cei ce-au prădat astă vară la mânăstire la Sfântul Gheorghe. Constantin, marele stolnic, ridică plictisit capul și-l privi atent pe Hamie. Acesta reluă cu vocea tremurată: — Au de căpetenie pe unul Boico, un sârb. Când l-au afumat, a spus că el e ăl de-a dat foc Sloboziei acum trei ani
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mai bine ce mai este nou la domnie, ce mai pune la cale măria sa doamna Maria. Hamie îndrăzni să-și ridice capul și să se uite drept în ochii primului ministru, apoi își duse privirea de la Mihai spătarul la Constantin stolnicul. Ianache Hartofilax nu intra în socotelile lui, știa că era doar un pion neînsemnat pe tabla de șah. — Mărite, luminăția ta, începu Hamie să se încurce în titluri, dumnealor, și arată cu un gest larg pe cei doi frați ai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că vrea să fie lăsat netulburat. Brâncoveanu și unchii săi săriră drept în picioare, mai, mai să răstoarne măsuța cu cafele. — Dacă nu mă credeți, veniți în sală, caleașca după socoteala mea trebuie să se întoarcă spre Curte cu sfinția sa. Stolnicul și spătarul se îndreptară spre ușă ca să părăsească discreta odăiță, dar Hamie făcu spre primul ministru un gest care însemna că așteaptă să-i fie plătită consumația. Brâncoveanu scoase punga, Hartofilax ieșea și el după cei doi Cantacuzini, mâna cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spuse cu glas tare celor trei boieri care tocmai urmăreau caleașca de la curte trecând: — Mi-am adus aminte că am lăsat ceva neterminat la cancelarie și mâine e sărbătoare. — Bine, dar la cină te așteptăm negreșit. Vino împreună cu fina. Constantin stolnicul făcu invitația pe un ton care nu admitea nici un comentariu, așa că Brâncoveanu mulțumi și făcu semn dorobanților să-i întovărășească pe cei doi unchi și pe Ianache. Se încheie grăbit la caftan, căci se pornise un vânt mai rece. — Să
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mânăstirea Tismana. Însă imediat cum Șerban s-a întors de la Istanbul cu firmanul domnesc, și sfinția sa a fost adus înapoi ca să sprijine domnia cu rugăciunile, cu sfatul și cu înțelepciunea sa. Era o tăcută rivalitate între mitropolit și Dinu-Constantin, marele stolnic - fratele măriei sale. Dinu era cel care știa toate trebile domniei și într-un fel pretindea să nu se îndeplinească nimic fără știrea lui. În schimb, Theodosie părea deasupra lucrurilor lumești, nu-l preocupa decât, cum spunea el, „grija turmei”, dar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
uite așa cât este ea de bătrână, că-i babă - cu un grămătic de la curte. Unul slut de zici „Doamne ferește” când îl vezi. Zice că slutul ei îl apără pe Șerban Vodă să nu-l otrăvească Del Chiaro și domnia sa stolnicul Constantin, adică nașul. Toată seara, la lumânare, le trage în cărți la fete - Stancăi, Mariei și Ilincăi - și le spune fel de fel. Are niște cărți ovale cum n-am mai văzut. Spune că sunt de trei sute de ani, de pe
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aurii, de semăna cu priveliștea cerului pe malul Bosforului, sfat mare ținut de doamna Maria și de domnița Casandra. — Să meargă cineva la Hamie și altcineva la hanul răposatului ca să afle toți cafegiii și grăjdarii din târg că frații măriei sale, stolnicul Constantin și spătarul Mihai, l-au ucis cu bună știință pe vodă. Atât auzi Brâncoveanu prin ușa abia, abia crăpată și un gând îl străfulgeră. Trânti cu zgomot ușa grea de stejar și întoarse de două ori cheia grea în
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
spovedit și m-am împărtășit la liturghie”. Așa s-au despărțit. Doamne, dacă înțepenește așa fără să fie îmbrăcat și spălat! Logofătul se apropie din nou de pat și l acoperi bine ca să-i țină trupul cald. Atunci intrară marele stolnic și marele spătar. — Trimit pe cineva la mitropolit să vină un preot să l spele, așa se cade, că fu unsul lui Dumnezeu, spuse Brâncoveanu. — Și pentru priveghi, adăugă Mihai. — Mai am treabă jos la spătăria mică. În timp ce cobora scara
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
a simțit încolțit, că el trimisese solia de închinare către nemți tocmai când ei îl anunțaseră că au război cu francezii și nu-i pot fi de ajutor dacă dau turcii. Știam că Ludovic a atacat Palatinatul, spuse sec Constantin stolnicul, dar în scrisorile pe care le-am primit eu, și pot să vi le arăt, scrie că și lui vodă i s-a scris despre asta. — Bine și atunci de ce l-ai lăsat, neică Dinule, să trimită solia? Am pus
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
fie pace în Țara Românească și tot grâul de vânzare să ia calea către Istanbul. Știi ce s-a întâmplat astă noapte? Cafegiul dădu afirmativ din cap. — Dar că doamna Maria ar fi vrut să răspândești vorba că dumnealor marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai l-ar fi ucis? — Doamne ferește! — Ei bine, Hamie, amestecă mai multe boabe de cafea în nisipul de pe plită ca să se umple târgul de miros. Trage obloanele, pune niște argați care, de-or vedea boieri din
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
despărțiră pentru ca să se așeze, unul pe tronul voievodal, altul pe cel mitropolitan. Nu răsunau saluturile și urările obișnuite. Tăcuți și demni, boierii, pe rând ca într un ritual prestabilit, treceau și sărutau mâna mitropolitului, apoi a tânărului domn. Primul fu stolnicul Constantin Cantacuzino, căruia nu-i venea să-și creadă simțurilor. Participase la multe, multe întronări, toate dinainte hotărâte și nici una nu fusese așa. Datorită împrejurărilor, acum totul fusese improvizat, dar modul cum s-au desfășurat lucrurile îl pusese pe gânduri
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
creadă simțurilor. Participase la multe, multe întronări, toate dinainte hotărâte și nici una nu fusese așa. Datorită împrejurărilor, acum totul fusese improvizat, dar modul cum s-au desfășurat lucrurile îl pusese pe gânduri. Io Constantin Brâncoveanu era discipolul lui și eruditul stolnic își spuse în gând, cu oarecare amărăciune: „Pare se că am în față un domnitor deosebit, cred că și răposatul Șerban l-ar fi invidiat”. Au pornit de la Mitropolie spre Curte. Ca la sărbătoare, mergeau în frunte ostașii, apoi, călare
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
oștilor turcești să plece maimarele oastei noastre. Să-l însoțească Socol și Vergu, că știu turcește mai bine ca românește. Mihalcea Șătraru să se pregătească de drum la tătari. Boier Preda Pârșcoveanu să rămână aci cu noi și cu domnia sa stolnicul Constantin Cantacuzino. Fostul mare spătar Mihai Cantacuzino îl privea admirativ, dar și cu oarecare groază pe nepotul său ajuns domn. Să fie ăsta fiul Stancăi, care la treizeci și patru de ani, după ce joacă rolul celui care nu dorește domnia, imediat ce se
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe loc. Toți îl așteptau pe mitropolit și pe domn ca să înceapă marele divan. Cei doi discutau ceva anume în cancelaria mică. — Ce anume te apasă, măria ta? — Sfinția ta, eu nu avui tată și în afară de răposatul vodă și de stolnicul Constantin, nașul meu, pașii mei nu fură îndreptați de alt-cineva. Acum însă eu sunt țara și nu se cuvine să fiu călăuzit de altcineva, decât de cel ce o păstorește, adică de sfinția ta. De aceea, rogu-te, când mă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
în care nașul său se plecă în fața lui, ca din greșală lăsă să-i scape scrisoarea jos și-și trase repede mâna cu palma în sus în poala caftanului. Ușa se deschise lăsând să intre pe boierii Văcărescu și Știrbei. Stolnicul ridică scrisoarea și fără să privească spre domn se retrase la locul său. Fostului mare spătar Mihai nu-i scăpase nici o mișcare. Oare ce va urma? Avea o fire de artist, văzuse aproape tot atâtea câte văzuse și fratele său
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ridică scrisoarea și fără să privească spre domn se retrase la locul său. Fostului mare spătar Mihai nu-i scăpase nici o mișcare. Oare ce va urma? Avea o fire de artist, văzuse aproape tot atâtea câte văzuse și fratele său stolnicul - marele învățat - și admirând scena ce se desfășurase nu putea să nu recunoască desăvârșirea cu care nepotul său regizase totul. Atâta timp cât el va intra în drepturile sale și va pune stăpânire pe averea lăsată de părinți, se angaja în gând
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
și la curțile domnești de aci și de la Cotroceni. Spătarul Mihai se trezi făcându-și cruce, în timp ce în gând își spunea: „S-ar putea să scăpăm fără război și lupte. Doamne, ai milă de robii tăi”. Singurul nedumerit era Constantin stolnicul. Ținea documentul în mână. În timp ce vorbise mitropolitul îl citise pe furiș. Prin el era consfințită puterea testamentului doamnei Ilinca în primul rând în favoarea lui. Se uita la finul și nepotul său cu admirație. Iscusit om, vodă. Atunci, prima oară, și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
au încurcat toate și s a dus și el după ea de parcă ar fi vrut să-i spună: „Vezi, maică, tot eu te iubesc mai mult ca ceilalți.” Din jilțul domnesc, vodă privea cu uimire cum joacă în lacrimi ochii stolnicului în timp ce-și pipăia prin caftan documentul de la piept. Slutul Zamfirei Abia acum își dădea seama că este doamnă și se mira de sentimentul acesta nou. Se mira și se întreba unde plecase toată cumințenia ei de până atunci
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
taica despre toate lucrurile astea cu uimire. Când a murit Drăghici, câtă jale pe sufletul Ilincăi, dar nu s-a lăsat! S-au abătut toate nenorocirile pe capul ei și ea una și bună, să-l facă pe nașul Dinu, stolnicul, domn. Acu’ o săptămână era cât pe ce, deși ea tot nu a mai apucat, și uite că boierii l-au ales pe Constantin al ei. Cu Constantin o să le fie mai greu să-l dea jos că are și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
n-a știut ce face. Când era Șerban Vodă făcea asta cu știrea domnului. Hoții luau aurul de bir dat turcilor și-l înturnau la domnie. Îl plătea văduva să-l apere pe vodă Șerban de talienii lui boier Constantin stolnicul. De-aia trebuie să plecăm acum când cresc nămeții. O pungă este bine? Nu, mai bine doi galbeni și doi cai. Să-mi dai doar hârtie cu pecete. Caii mi-i iau eu singură. Vin mâine după hârtie. Nu spui
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nu se poate povesti. Iașiul aurit de toamnă găzdui în casele vornicului Vasile Costachi, ruda Brân-covenilor, mireasa și pe cei apropiați ei. Căci veniseră din Țara Românească, pentru nuntă, maica mare - doamna Stanca Brâncoveanu, mama domnului Constantin -, doamna Marica, marele stolnic Constantin Cantacuzino împreună cu feciorul său Ștefan, boieri tineri și în puterea vârstei cu jupânesele lor și mulțime de slugi. Casele vor nicului Vasile Costachi erau cele mai mari și mai arătoase la vremea aceea din tot târgul, dar tot nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ta, taică, am prins niște vești proaste... Cum adică, ai prins vești? — Iertare, măria ta, dar cam de un an mi-am zis că trebuie să știe și unul din noi ce scrisori se fac și se desfac pentru marele stolnic și pentru neica Mihai. — Ștefane, mai știe cineva treaba asta? — Slugile cu care lucrez, pe care le plătesc și care nu pricep nimic din ce fac. — Atât? — Mai știe și... — Cine? — Doamna, mama. Știi, măriei sale îi este frică de trădarea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
că o fi obosit de atâta denie. Și de atâta viață, măria ta. Am văzut prea multe. Mitropolitul se lăsă în jilțul adus de două slugi, zâmbi trist spre cei adunați în sfatul de taină și continuă: — Măria ta, marele stolnic Constantin și marele spătar Mihai, care tocmai acum trei zile a venit de la Odrii, știu toate astea. La denia de miercuri prinsesem și eu niște vorbe de la călugării greci și i-am cerut stolnicului să vină împreună cu Mihai să vedem
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]