2,683 matches
-
cad pe iarba crudă; Am călcat ades pe ea. Azi îmi pare că e udă, Ori plânge sub talpa mea? Multe-mi par acum ciudate, Parcă nici nu mai sunt eu. Drumurile văd că-s late, Dar mi-au fost strâmte mereu... Mă strâng hainele la șale, Părul nu mai este des; Vorbele ies mai domoale, Căutând alt înțeles... Beau singurel la vechiul han; Vinul n-are niciun gust. Mă simt eu însumi... bolohan, Că hangița nu-mi dă... must. . Referință
BEAU SINGUREL LA VECHIUL HAN de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 642 din 03 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/343687_a_345016]
-
de construcții se realizează în două etape, potrivit prevederilor legale în vigoare, după cum urmează: a) recepția la terminarea lucrărilor; ... b) recepția finală. ... Regularizare - modificarea albiei unei ape curgătoare pentru a avea un curs regulat (exemplu: regularizarea albiilor) Rost - spațiu strâmt care separă două construcții (elemente de construcție) alăturate pentru a permite deplasarea lor relativă sub acțiunea temperaturii sau a altor forțe exterioare (cu sau fără utilizarea unui element de rost). Rugozitate - calitate a suprafeței unor corpuri solide de a fi
GHID din 17 octombrie 2023 () [Corola-llms4eu/Law/276561]
-
prin mărăcinii micilor trădări, supravețuind. Confuz chemărilor mele ai decis să pleci spre o casă a iluziilor de tot felul. Cu ferestrele sparte, luminată ca un brad de Crăciun te-a ademenit cu beteala multicoloră a promisiunilor. Universul meu, prea strâmt pentru deșertăciunile tale. Tu, călător cladestin, ai trecut doar că să tulburi poezia inimii mele, transformând-o în urlet. Am crezut, că undeva se va rupe veriga slabă din acest lanț al dezamăgirilor. Uscată de așteptări, creanga speranței a cedat
LANŢUL DEZAMĂGIRILOR de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1513 din 21 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377467_a_378796]
-
Acasa > Poeme > Duiosie > RESTURI... Autor: Teodor Dume Publicat în: Ediția nr. 2258 din 07 martie 2017 Toate Articolele Autorului RESTURI... sunt momente în care trupul mi se golește de umbre nu par a fi eu în secvența asta e strâmt doar câteva resturi ici - colo și un Dumnezeu care clipește des încep să număr încet și sacadat până la următorul răsărit ............................... ............................... Referință Bibliografică: RESTURI... / Teodor Dume : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2258, Anul VII, 07 martie 2017. Drepturi de Autor
RESTURI... de TEODOR DUME în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377594_a_378923]
-
o țigară în colțul gurii - comisarul ! ... am constatat surprins - care mi-a luat totuși pliantul din mână, după care a închis repede ușa masivă din metal. Am coborât scările și am ieșit din bloc, destul de greu de altfel, ușa era strâmtă și semi-baricadată, iar pe spate începu să-mi crească deja o gâlmă din care răsări în curând o pereche splendidă de aripi negre. M-am uitat la ceas. Peste exact două ore aveam întâlnire cu Dumnezeu pentru încă un teanc
PERMUTABILELE IUBIRI CARE UCID ÎN UNIVERSURI FĂRĂ SPAȚIU ŞI TIMP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1982 din 04 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378302_a_379631]
-
te vor etern a lor.../ Ningea apocaliptic din mine-un fel de iarnă,/ Și ne-am pierdut ca pruncii în zarea unui dor./ Departe-n jos, amurgul, se ridica în mituri,/ Priveam de sus, doi îngeri, pe-a vieții drumuri strâmte,/ Și ți-am văzut doar umbra alunecând spre schituri,/ Și-am mai văzut un înger, cu aripile frânte.” (Contemplare) Referință Bibliografică: Ilarion Boca și lumina din Cuvânt / Alexandra Mihalache : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1751, Anul V, 17 octombrie
ILARION BOCA ŞI LUMINA DIN CUVÂNT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1751 din 17 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/378353_a_379682]
-
m-ar fi putut auzi cineva). Reintrarea în acel trup „murdar” s-a realizat prin creștetul capului, acest lucru nu-l voi uita niciodată. Cunoașteți senzația pe care o simțiți atunci când vă trageți pe mână niște banale mănuși chirurgicale, foarte strâmte, care vă obturează parțial mișcările degetelor și vreți să vă scăpați cât mai repede de ele ? Ei bine, o stare asemănătoare am simțit eu, sau conștientul meu, în momentul în care mi-am reocupat corpul plămădit de Dumnezeu din țărână
EXISTĂ VIAŢĂ ŞI DUPĂ MOARTE ! (PARTEA A DOUA) de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378593_a_379922]
-
vreau/ să-l răstignesc/ istoria mea/ rămâne". Totul contra înstrăinării, statut ontologic ce accentuează neîmplinirile. Volumul semnat de Mihaela-Mariana Cazimirovici etalează o continuă desfășurare de imagini metaforizante, pentru a urma dezirabilul fior ascensional, dezmărginirea: "suflu/ suflu-nspre/ trupul acesta comun/ devenit strâmt/ pentru noi/ aripile mele au crescut/ sforile se descompun/ în raze de libertate/ orbecăind mă strigă/ zborul și mă doare/ nu a existat zăbala/ dintele a măcinat trupul/ în nălucirea cuvintelor/ grele/ totul e-n umbră/ trec dincolo de aripi". OCTAVIAN
DEZMĂRGINIRI DE OCTAVIAN MIHALCEA de BAKI YMERI în ediţia nr. 2065 din 26 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379137_a_380466]
-
Arthur Rimbaud "Mă Bohème (Fantaisie)" ****** HOINĂRESC PE STRĂZI Cu pumnii-n buzunare Eu hoinăresc pe străzi. Am înnoit acum Haină cea bleu marine. Avansez fredonând Sub cerul înghețat, Și-apoi, din când în când Mai recit o tirada. Pantalonul prea strâmt Mă strânge-un pic la feșe. Îmi ridic și-mi leg gluga, Căci bate puțin vântul. Urechile-mi și nasul Nu prea suporta frigul. Picioarele-ndrăznețe Fug ...cam încetișor. Mărșăluiesc deja De vreo juma' de oră. Două seri, e destul
-JE VAIS PAE LES RUES/ HOINĂRESC PE STRĂZI-VERSIUNE BILINGVĂ FRANCEZĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2073 din 03 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379844_a_381173]
-
pe cei vechi acasă și câteva mărunțișuri de igienă personală. Când au plecat din apartament, din balcon se simțea că afară era încă un soare destul de dogoritor, motiv pentru care Săndica se îmbrăcase cât mai sumar, în niște pantaloni albi strâmți trei sferturi ca lungime, cu fundițe legate la partea de jos a piciorului, iar bluza crem, avea un decolteu ce scotea în relief sânii săi voluptoși, în picioare purtând sandalele sale din piele împletită cu tocul jos, folosite mai ales
CAP. X de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1540 din 20 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379793_a_381122]
-
razele solare ce treceau printre frunzele copacului. S-a mai gândit puțin și a desenat și un bilețel împăturit pe bancă și lângă bancă o fată care pleca. Era îmbrăcată într-un palton negru, o căciuliță drăguță, purta niste blugi strâmți, și tocuri. Expresia fetei arăta tristețea. Se spune că atunci când ai inspirație, desenezi ce simți. Asta simțea Daisy? Singurătate? Pe la sfârșitul orei, profesorul a început să strângă desenele.“ Singurătatea pe care o simțea Daisy era legată de ruptura de locul
O TÂNĂRĂ CARE A ÎNŢELES DANSUL TAINIC AL STELELOR de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1710 din 06 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381892_a_383221]
-
iasă din noianul de greutăți. Străbătuse câmpii, dealuri știute și neștiute. Pe cine întreba de locul unde cerul se unește cu pământul, dădea din umeri a necunoaștere. Mai apoi, luase pieptiș munții, până se pomenise în fața unei grote cu gura strâmtă, în care intrase să doarmă peste noapte. Și, înainte să pună geană peste geană, își zisese că acolo ar fi putut fi locul căutat pentru întâlnirea cu Dumnezeu. Cu gândul acesta adormi. Ori poate nu, căci în față îi apăru
LOCUL UNDE CERUL SE UNEŞTE CU PĂMÂNTUL de ANGELA DINA în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382019_a_383348]
-
Articolele Autorului Din puterea rugăciunii M-am născut a mia oară, Gândul bun în mine crește Și îmi cântă a primăvară. M-am născut din foc și apă Când ruinele din oase Îmi intrase pân' la sânge Și dospeau în strâmte vase.. M-am născut iar din țărână Ca un bob micuț de grâu Să țin răul la distanță Și tot binele în frâu. M-am născut în dimineață Pe un clopot alb de crin, Vorba mea să fie dulce Ca
M-AM NĂSCUT de CAMELIA CRISTEA în ediţia nr. 1487 din 26 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382051_a_383380]
-
a ne ajuta să ne recăpătăm vederea și gustul acestei vieți noi, pe care atât de ușor o risipim și o înșelăm, pentru a face pocăință și a ne întoarce la ea“. Bineînțeles, căutarea împărăției lui Dumnezeu este „calea cea strâmtă“ ce se parcurge cu efort și renunțări și, de cele mai multe ori, alegerea ei nu este lucru ușor. Soluția ce ne este dată de Biserică pentru „deschiderea ochilor“ noștri spre aprecierea cum se cuvine a darului făcut nouă de către Fiul lui
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
inima sa și este rostită de buzele sale. Este adresată lui Dumnezeu: vameșul vorbește cu adevărat lui Dumnezeu. Aici Domnul nostru Iisus Hristos rostește un cuvânt înfiorător: Vameșul, iar nu Fariseul, este îndreptățit, iertat, pentru că a intrat prin poarta cea strâmtă, pocăința. Ce lovitură pentru evreii care ascultau! Căci Fariseii treceau drept oameni religioși și evlavioși, modele, pe când vameșii erau urâți. Domnul a ales dinadins un exemplu extrem pentru a zgudui sufletele, pentru a provoca o adevărată conversiune, o întoarcere a
CĂLĂUZĂ DUHOVNICEASCĂ SPRE ÎNVIERE, CÂT ŞI DESPRE PILDA VAMEŞULUI ŞI FARISEULUI – SCURTĂ REFLECŢIE TEOLOGICĂ ŞI SPIRITUALĂ de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 1875 din 18 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380288_a_381617]
-
Acasa > Poezie > Afectiune > ODĂ TINEREȚII Autor: Doina Bezea Publicat în: Ediția nr. 1985 din 07 iunie 2016 Toate Articolele Autorului Tinerețe, haine strâmte strângi în brațe ani, nu minte, horele le prinzi pe brațe câmpu-l strângi pe sub cojoace, muști din noapte fir de lână, stele prinzi arcuș pe strună, apelor le țeși covoare speli ogoare-n ochi de soare, vântu-ți zboară-n iasca
ODĂ TINEREȚII de DOINA BEZEA în ediţia nr. 1985 din 07 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379342_a_380671]
-
care să nu fie înzestrată cu instinctul primejdiei. Marin Preda în Viața ca o pradă Nu numai somnul rațiunii naște monștri, ci și o luciditate prea mare. citat din Marin Preda Inima omului e largă, de ce unii și-o poartă strîmtă și plină de ură? citat din Marin Preda Există valori absolute de care nicio revoluție nu trebuie să se atingă. citat din Marin Preda Pentru a fi membru de partid (PCR) îți trebuie lipsa de conștiință morală. citat din Marin
MARIN PREDA-ULTIMUL MORALIST AL LITERATURII ROMÂNE CONTEMPORANE de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2044 din 05 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/379188_a_380517]
-
Și ce pofte lacom ai... Mici, cotlete, pulpe, pește... Sfârâie... ce halimai! La produs, muncitorește, Doar pe vremuri te-nhămai... Prânzul gras te osânzește, Bei și râgâi și-ncă mai Bagi în tine de pocnește Betelia, plapuma-i Tot mai strâmtă, burta crește, Gușa, curul, nu numai... Dar azi bagi sărbătorește Hălci din porcul ditamai... Tu mai crești, el nu mai crește De când guițând râmai... Porcul râmă, râma-n clește... Și-nainte consumai... Are azi cine ciordește, N-ai avut ce-
PORCUL RÂMĂ DE-NTÂI MAI de ROMEO TARHON în ediţia nr. 1584 din 03 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/379616_a_380945]
-
Eu îl voi pomeni atuncea când el v-a fi, Naintea Tatălui Meu, martor îi vo-i fi și Eu. Eu sunt Piatra Lepădată, din Capul Unghiului dată, Eu sunt Stânca de iubire și-a Tatălui nemurire. Calea-ngustă, Ușa strâmtă de furtună neânfrântă. Eu sunt Calea și Adevărul, Viața veșnică din Cerul, Nepătruns și neștiut, doar de Tatăl cunoscut. Stâmtă-i Calea, îngustă-i Poarta și-s puțini cei ce o află, Peste pragu-mpărăției doar prin mine pot să treacă. Eu
ISUS, PASTORUL CEL BUN de MIRON IOAN în ediţia nr. 1759 din 25 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381115_a_382444]
-
un motiv care să mă facă fidel doar unei singure iubiri * noaptea este singurul loc în care îți poți depozita grijile * acceptă-ți durerea ca parte din tine și te vei bucura pe deplin de ceea ce ești * înăuntrul meu e strâmt, nimeni nu intră, nimeni nu iese e o lume numai a mea cu reguli stricte numai că nu-mi dau seama cine a trecut ultima oară prin mine * poate sunt vinovat în ideea că n-am știut să aprind o
TEODOR DUME, (CARTE) VITRALII PE UN INTERIOR SCOROJIT de TEODOR DUME în ediţia nr. 1903 din 17 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381177_a_382506]
-
blând, și surd, să redevin paiață din rolu’-acesta muribund să fug spre alte patimi pădurile să le sugrum într-un izvor de lacrimi boboci de guri să tulbur iar sugându-le ardoarea rădăcini de foc să-nfig în cerul strâmt ca marea Din ciupitele-mi porunci să pot alege una iar ochii tăi cuțite lungi s-arunce-n mine-ntruna să te iubesc, să te urăsc cu-aceeași îndrăzneală cu gândul să te pot lovi în lipsa-ți de petală Referință Bibliografică: Și
ȘI TE IUBESC, ȘI TE URĂSC de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1907 din 21 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381375_a_382704]
-
Aici, piața îi oferă o diversitate și multiculturalitate de pagube, care mai de care mai largi, la risipă. Unu: cărucioare. Ba prea scurte, ba prea fix, la tracțiune, ba prea scumpe, ba cu rotile prea mici, ba cu baza prea strâmtă, ba fără baza de susținere, la sarcină, ba de nici măcar un sac de făina, nu pui să pui și duci, pe ele, ce să mai zic, de o bute cu miere, ba de urcat scările, la preț de o fântână
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
Aici, piața îi oferă o diversitate și multiculturalitate de pagube, care mai de care mai largi, la risipă. Unu: cărucioare. Ba prea scurte, ba prea fix, la tracțiune, ba prea scumpe, ba cu rotile prea mici, ba cu baza prea strâmtă, ba fără baza de susținere, la sarcină, ba de nici măcar un sac de făina, nu pui să pui și duci, pe ele, ce să mai zic, de o bute cu miere, ba de urcat scările, la preț de o fântână
LIVIU FLORIAN JIANU [Corola-blog/BlogPost/381285_a_382614]
-
visat, Iubirea se numără în morțile verii, În verile- n care tu ai plecat, Zidită de vie-n zidul iubirii Clădit pe destinul acelor palate, Privesc candelabrele preaîmplinirii Prin porțile lor doar ferecate, Iubite, pământul îl simt că mi-e strâmt Iar destinul consimt când mă strânge, Nu iubirea iubite ne- a înfrant, Doar viața uneori ne învinge. Silvana Andrada Tcacenco 27.11.2016 Referință Bibliografică: DESTINUL CONSIMT / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2158, Anul VI, 27 noiembrie
DESTINUL CONSIMT de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2158 din 27 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381494_a_382823]
-
a slălbiciunii Și iarăși lumea fără de cuvinte piere Și anotimpul trece mirosind a fiere, Căci totul plânge, totul fără vlagă zace De parcă n-ar fi fost nimic până încoace Iar vechiul vis atins devine visul vechi Al vieții strecurate prin strâmtele urechi De ac, într-o interpretare veșnic solo Cu scopul devenirii de acum încolo. Silvana Andrada Tcacenco- 21.02. 2017 Referință Bibliografică: POEMA DEVENIRII / Silvana Andrada : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2244, Anul VII, 21 februarie 2017. Drepturi de
POEMA DEVENIRII de SILVANA ANDRADA în ediţia nr. 2244 din 21 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/381515_a_382844]