1,031 matches
-
fugă și găsi pe pavaj lângă un container de gunoi o pereche de cătușe desfăcute și o frânghie de plastic, care fusese tăiată. Atunci se apropie și Bell. - A deschis nenorocitele astea de cătușe și apoi a scăpat și de strânsorile de la picioare. - Bine, dar unde au dispărut amândoi? întrebă unul din agenții în uniformă. - Da. Unde-i Larry? interveni și altul. - Poate în urmărire, încercă cineva să răspundă. Poate că e într-o zonă în care nu mai are semnal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ai ei din poliție contribuiau din plin prin urmele pașilor pe care le lăsau la alterarea indiciilor de la locul infracțiunii. L-au apucat energic de brațe pe turbulent și l-au repus pe picioare. Acesta încerca să se smucească din strânsoare, repetând obsesiv numele lui Sachs, ca și cum ar fi fost vorba de vreun mafiot de care toată lumea ar trebui să știe, și denunțând-o ca fiind persoana responsabilă de tratamentul abuziv aplicat latinoamericanilor din cartier. - Doamnă, vă dați seama... - Puneți-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
oră deja, sleită de puteri, pe de o parte din cauza izbiturii, iar pe de alta din cauza claustrofobiei de care suferea. Putea, în general, să tolereze camerele mici, chiar și lifturile. Dar fiind complet imobilizată, fără vreo posibilitate de scăpa din strânsoare, o afectase fizic și fusese încolțită de panică. În jurul ei, răniții erau îngrijiți. Nu fusese niciun incident major, conform celor spuse de șeful serviciului de ambulanță, doar câteva luxații și tăieturi. Puține dizlocări și o singură mână ruptă. Sachs și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
credea că este imună la rugămințile, protestele sau lacrimile lor. Dar era ceva în promisiunea tristă la lui Weir în fața lui Lon Sellitto care o tulburase. Poate chiar era nevinovat. Nici nu arăta a criminal. Suspectul tresări, iar Welles slăbi strânsoarea. După doar o clipă, scoase un geamăt și se împinse înspre ea. Fața îi era schimonosită de durere. - Ce e? întrebă Hank. - Cârcel, gâfâi el. Mă doare... O, Doamne! Cătușele! strigă el. Piciorul stâng îi era tare ca lemnul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
a fi descris: nici măcar cuvintele nu pot comunica un astfel de atac emoțional. Nu din pricina frumuseții sale, departe de asta - conștientizarea era mai aproape de groază decât de încântare -, ci pentru că forța unui astfel de moment, care îți prinde inima în strânsoarea sa și o strivește până când viața însăși e amenințată, e dincolo de margini. Stacey —D eci ce faci mai târziu? am întrebat-o io pe Sheila. Sheila mereu făcea câte ceva și câteodată mă lua și pe mine. Denisha zicea că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
fascinație morbidă rana care mă îngrijora, în loc să o ignor și să o las să se vindece. Ajunsesem să îmi fie frică să mă culc, asemenea copiilor acelora nenorociți din filmele de groază, pentru care singura cale să nu cadă în strânsoarea atacatorului este să stea treji. Cel care mă chinuia eram eu însumi și detestam să-l eliberez alunecând afară din zona conștientă. Dar am continuat să merg în somn, nu des, însă destul de regulat, și am continuat să mă îngrijorez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
vagabondului: să dispară în fundal și să-și vadă de drum fără a fi numărat, etichetat, evaluat și cronometrat reprezintă dorința supremă pentru aceia dintre noi care au văzut și cealaltă parte a civilizației și care încearcă să scape de strânsoarea tentaculelor ei. În cea de-a treia zi de mers prin zonă, scos din casa mea temporară până la venirea serii, începusem să intru în panică. Știam că e probabil ca Stacey să nu mai fie pusă la aranjat marfa pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
TÎnărul Întinse mîna, Înjurînd În chineză, și-l apucă pe Jim de Încheietura mîinii. Degetele lui pipăiau pe cureaua de metal, Încercînd să desfacă Închizătoarea ceasului. Țărăncile Îl ignorau, cu găinile adormite În poală. Jim Împinse mîna tînărului și simți strînsoarea degetelor acestuia pe braț. Scosese un cuțit și era gata să-i taie mîna lui Jim de la Închietură. Jim Își smulse brațul. Înainte ca tînărul să-l poată apuca din nou, Jim azvîrli coșul de nuiele de pe genunchii țărăncii din dreapta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
nimic ca să-l ajute. Urmăreau un bombardardier cu un singur motor care zbura jos, deasupra hipodromului. În timp ce umbra avionului trecea repede peste stradă, Jim simți cum tînărul chinez Îi Înșfăcă șapca și Îl apucă de umăr. Jim se smulse din strînsoare și traversă În goană strada aglomerată, spre punctul de control, trecînd printre trăsurici și strigînd: — Nakajima...! Nakajima...! Un chinez În uniforma poliției de la Vincy Încercă să-l atingă cu bastonul, dar o santinelă japoneză se opri să se uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
hartă pe scaunul de lîngă el. Cu motorul Înfierbîntat, camionul se Întoarse greoi, făcu o jumătate de cerc și o porni pe drumul de pămînt spre stația de cale ferată. Doctorul Ransome Îi ținu pe băieții englezi care alunecaseră din strînsoarea lui Basie și se clătinauspre misionară. Îl ajută pe Jim să se ridice de pe podea. — Bună treabă, Jim. O să ne dea apă - trebuie să-ți fie sete. — Puțin. Am băut la centrul de detenție. — Ai făcut bine. De cît timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de sîrmă ghimpată se Întorcea la adăpostul din bambus. — Obosești pe toată lumea, Jim, Îi atrase atenția doctorul Ransome. Șezi liniștit sau am să-i cer lui Basie să te vîndă japonezilor. — N-or să mă vrea. Jim se trase din strînsoarea doctorului. Se așeză În genunchi pe banca de lîngă cabina șoferului. Legănîndu-se Înainte și Înapoi, Îl urmări pe sergent conducîndu-i pe cei doi japonezi la ghereta de pază, unde soldații Își luau cina. Pe masa de lemn, luminată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
Jim. Domnule Maxted, nu au nevoie, pentru că... — Jim! Domnul Maxted Îl Înghionti pe Jim, apoi apăsă capul băiatului la pieptul lui costeliv. — Amintește-ți că ești englez. Circumspect, Jim Încetă să mai zîmbească. Se calmă, apoi Își trase umerii din strînsoarea domnului Maxted. Momentul de veselie trecuse, dar Înțelegerea adevăratei lor situații și sentimentul de a se fi Înstrăinat de sine, rămaseră. Îngrijorat pentru domnul Maxted, care lăsa să picure o flegmă uleioasă pe pămînt În fața picioarelor sale goale, Jim puse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
de un zid și cu gura puțind a usturoi Îți șuieră ca șerpii: „Un’te duci, mă, te duci la Goma, tu-ți Dumnezeii mă-ti de perciunat”. Și Ceaușescu și Ceaușeasca trec pe lângă tine, maimuțele alea te slăbesc din strânsoare, rămâi singur pe strada pustie, doar tu și un câine năclăit cu motorină, care te urmează până acasă ca și cum te-ar fi cunoscut de o viață. Sub președinția tovarășului Nicolae Ceaușescu, secretar general al Partidului Comunist Român, duminică, 6 martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
duc să-mi pun costumul. M-am uitat la ea cum se îndrepta spre casă, i-am privit picioarele urcând pe plajă, puternice și bine înfipte în pământ. M-am gândit din nou la celelalte picioare slăbănoage și flasce sub strânsoarea mea. Și am simțit din nou gustul acelei transpirații, a fricii aceleia. „Ajutor...“ șoptise la un moment dat. „Ajutor.” Acum Elsa intra în grădină, am zâmbit, așa cum se zâmbește lucrurilor care ne aparțin. Am privit din nou soarele care cobora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
cel pe care-l simțisem, de mulțime. La căderea serii am ieșit. Ne-am plimbat ținându-ne de mână în periferia aceea spectrală, aproape întotdeauna liniștită, ascultându-ne zgomotul pașilor, încredințând lumii aceleia nocturne gândurile noastre. N-am slăbit niciodată strânsoarea mâinii, iar ea nu a slăbit-o pe a ei. Mi se părea ciudat să o am alături pe femeia aceea pe care nu o cunoșteam prea bine și pe care totuși o simțeam atât de apropiată. Se machiase ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
În timp ce mă frec la ochi să alung imaginea mea, văd un bărbat, o spinare a poftei apropiindu-se de tine. Îl prind de beregată și îi spun: fii atent, aceea este Angela, lumina vieții mele. Apoi îi dau drumul din strânsoare. Abandonez gândurile acelea care te jignesc, nu am nici un drept să mă gândesc la tine făcând dragoste. Va fi cum vei vrea tu. Va fi frumos. Va fi cu un bărbat mai bun decât mine. Ziua mea de naștere. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
podea se mărea. Cartea prindea viteză și forță. Era inutil să îmi spun că îmi imaginam. Cartea continua să cadă. Era un bolovan gata să se prăbușească, un meteorit care se îndrepta direct spre copiii mei. M-am eliberat din strânsoarea canapelei și am țâșnit spre fiicele mele. Abigail își ridică repede capul, cu o expresie temătoare pe chip. Betsy începu să plângă. Le-am luat în brațe, câte una în fiecare braț, și le-am ținut strâns corpurile surprinzător de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
van Daan, nu erau părinții mei, voiam să îi strig, dar nu puteam pentru că aroma țigărilor tatei îmi invada gâtlejul și râsul mamei îmi înăbușea vorbele. Nu mă puteam lupta cu amintirile pe care le reînvia jurnalul. Nu puteam rezista strânsorii acelor fantome. Se ridicau la viață din paginile aspre și rupte, își aruncau brațele în jurul gâtului meu și se luptau cu mine gâfâind, râzând și suspinând, ducându-mă înapoi în viețile lor, înapoi în trecut, când ele mai erau încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
trag mâna. El mi-o prinse mai bine. Nu aveți de ce să vă temeți, spuse fără să își ridice privirea. Nu veți simți nimic. Am tras din nou. —Trebuie să stați nemișcat, domnule van Pels. Mi-am smuls brațul din strânsoarea lui. M-am răzgândit. —E o operație minoră. Așa cum am spus, nu veți simți nimic. M-am răzgândit. Nu avusesem de gând să țip. Nu vreau să îl șterg. Nu aveți nici un drept să îl ștergeți. Puse jos bisturiul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
mea vizuală, în cercul protector format de avocați. Gardienii îmi desfăcură mâinile. —Spune-le adevărul despre tatăl meu, l-am rugat, în timp ce brațele puternice mă scoteau din sală. Unul dintre gardieni mă prinse de după gât. — Eu sunt Peter van Pels. Strânsoarea lui era tare ca fierul. I-am tras una în față. Un alt gardian se apropia. Încerca să îmi imobilizeze mâinile. Mi-am eliberat brațul drept. —Eu sunt Peter van Pels, l-am avertizat, în timp ce pumnul meu se îndrepta spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2025_a_3350]
-
și alte secreții. Penisul i se strânse și se ascunse În adăpostul lui ca un hoț. O durere adâncă, dezgustătoare, Îi trecu brusc prin testicule. Dacă Tamar n-ar fi fost acolo, ar fi băgat mâna și ar fi slăbit strânsoarea pantalonilor. Deși poate era mai bine așa. Trebuie să renunțe la Încercarea lui amărâtă de a-l convinge pe Țvi că avem dreptul să ne eliberăm de responsabilitatea ororilor care se fac În numele nostru. Trebuie să ne Împăcăm cu ideea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
pe de rost nocturna lui marină: O bate cineva, o bate, O mână nemilos din spate, Plesnesc în largul mării bicele Și-aud trosnind din lemnării caicele. Cerșește și nimic nu cere, Se vaietă fără durere, Și urlă ca-n strânsoarea cleștelui, Zvârlind la mal miros din stârvul peștelui Turbini și clocot în cazane, Trec trenuri noaptea pe tavane Și-n întuneric catastrofele Vin groaznice să-mi împlinească strofele Cu scârbă-n suflet, mână-n mână, Stă trupul meu culcat pe-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
încercă o viață întreagă să-și pocnească degetele mâinilor, fără să ajungă la un rezultat satisfăcător. Nora spunea că Herma mințise. Că auzise cu urechile ei cum, într-o noapte, când venise acasă beată, un marinar îi pârâi dintr-o strânsoare ca de urs, toate coastele. Doborâtă chiar pe patul meu, susținea Nora, m-am trezit din zdruncin, speriată de mascul. Avea capul ca de cimpanzeu, rotund ca o ghiulea de popice, și așa cum el îmi gâfâia în obraji fierbințeala răsuflului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Din câte se zvonea, frontul trecea prin dreptul Sagan-ului, un mic oraș din Silezia, care fusese, ce-i drept, recucerit, dar pentru care se dădeau în continuare lupte. De acolo, așa se spunea, trebuia lansat un atac care să slăbească strânsoarea din jurul orașului-fortăreață Breslau, acum izolat. Dar noi nu am ajuns decât până la Weißwasser, acolo unde s-a pierdut orice nouă indicație și, odată cu ea, tot echipamentul meu de campanie, cu jurnal cu tot și cu mantaua de iarnă, fixată deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Fletcher. Ted se cățăra, Îndepărtându-se de trapă și de brațul șerpuitor și aproape că ajunsese la ușă, când brațul se balansă Înapoi și se Înfășură În jurul lui, acoperindu-i aproape În Întregime corpul. Ted gemu, Încercând să scape din strânsoare. Ochii i se măriseră de groază. Norman alergă Înainte, dar Harry Îl opri. — Lasă-l. Nu-l mai poți ajuta cu nimic acum! Ted era zgâlțâit Înainte și Înapoi prin aer, izbit din perete În perete. Craniul Îi plesni: sângele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]