1,253 matches
-
noastră concretă a utilizării limbajului, este marea lecție a remarcilor lui Wittgenstein și asta este ceva ce nu poate fi exprimat printr-o generalizare.“ (Ibid., p. 111.) 24 „Limbajul nostru poate fi văzut ca un oraș vechi: un labirint de străduțe și piețe mici, de case vechi și noi și de case cu părți adăugate în diferite perioade de timp; și acesta, înconjurat de o mulțime de periferii noi, cu străzi drepte și regulate, și case uniforme.“ (Cercetări filozofice, § 18.) „Limbajul
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
zidurile cetății (regretând că n-a rămas toată viața la umbra „falnicului Zid” care, scris așa, cu majusculă, capătă o puternică valoare simbolică în direcția unei posibile întemeieri), ori mărturisește, fără urmă de pudoare, că privește „cu nespus dor această străduță pustie, pe care tare mi-ar plăcea să mă plimb în clipa asta!” (13 iunie 1979 Ă 366). De fapt, înțelege că goana după gloria de la Paris, adică tentația centrului, a fost o cale greșită Ă și nu-i rămâne
Cui i-e frică de Emil Cioran? by Mircea A. Diaconu () [Corola-publishinghouse/Science/1920_a_3245]
-
-te dracului! (violent) Domnule reporter, știți... eu am făcut pușcărie... și cînd m-au eliberat, m-au luat cu o mașină... și timp de vreo trei ore... sau cît o fi fost... m-au plimbat pe 1000 de străzi și străduțe... și cînd m-au dat jos... n-am știut unde sînt...: am rătăcit toată noaptea... și n-am știut să ajung acasă... și de atunci... mă tot încurc... Reporter 2: Da..., vă înțeleg... (către Sursa dublă) Dumneavoastră de ce veniți în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
doctor, la nașul meu, acesta a anunțat-o că nu este din cauza jocului de cărți, ci este scarlatină. A urmat o perioadă grea pentru mine, la vremea aceea această boală fiind foarte periculoasă pentru copii. Casa noastră era pe o străduță, de fapt o fundătură, care avea doar 6 case, 3 pe câte o parte. Noi stăteam la nr.3, prima casă de la nr.1 fiind a mătușii mele, sora cea mare a mamei. Pe aceeași parte mai stătea doctorul Jalbă
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
veche familie, de origine germană care avusese atelier mecanic. Urma casa unchiului meu, fratele mamei și apoi casa lui „conu Mimi”, despre care voi vorbi mai târziu. Părinții mei, fratele mamei Culiță și sora ei Maria stăteau împreună, pe aceeași străduță, pentru că bunicul meu dinspre mamă, Ghiță Peiu sanitarul, spre bătrânețe se mutase în oraș, la Tecuci. Nu mai voia să mai meargă „deal- vale”, cum străbătuse județul Covurlui în tinerețe, cu treburile lui de sanitar. Cumpărase atunci aceste locuri de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
mamă, Ghiță Peiu sanitarul, spre bătrânețe se mutase în oraș, la Tecuci. Nu mai voia să mai meargă „deal- vale”, cum străbătuse județul Covurlui în tinerețe, cu treburile lui de sanitar. Cumpărase atunci aceste locuri de casă împreună pe această străduță atât pentru el dar și ca să rămână moștenire copiilor lui, lucru care s-a și întâmplat. In primii ani pe care mi-i amintesc eram un copil fericit deși părinții treceau prin anumite greutăți, de care însă ne fereau pe
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
primise locuință în casa mătușii mele pe considerente politice, așa cum stăteau și în casa noastră securistul și milițianul despre care am vorbit. El își botezase băiatul mai mare cu numele de Vladimir, în cinstea lui Vladimir Ilici Lenin. In capătul străduței, doctorul Jalbă avea, de asemenea, doi băieți, Mihăiță și Gabi. In plus mai era și nepotul meu, fiul verișoarei mele, Silvia, tot Mihăiță, cu care mă jucam cel mai mult fiind chiar de vârsta mea. De aceea jucam jocuri de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
la București iar Mihăiță este medic în SUA. Au fost și lucruri minunate în copilăria mea. Unul dintre ele a fost că am cunoscut-o pe marea cântăreață de muzică populară, Maria Tănase. Când venea la Tecuci, ea stătea pe străduța noastră la vărul ei, “conu Mimi” Kopețchi, cum îi spuneam noi, mari și mici, pentru că provenea dintr-o bogată familie de origine poloneză. Strada pe care am locuit, pe vremea părinților se numea fundătura Carol pentru că strada principală a orașului
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
bun. A plecat mai devreme din cercul lor, pretextînd că urma să se bată cu cineva și făcîndu-se că nu le observă privirile ironice. Scăpat din raza vederii lor, s-a întors din direcția eronată și-a ocolit pe cîteva străduțe, pînă într-un loc de pe traseul pe care șeful se întorcea de obicei acasă, unde să se poată ascunde într-un tufiș încărcat cu miresme ce-ți înghețau simțurile, dar potrivit scopului. Da, șeful avea și el o casă, nu
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
pământ unde ne-am trăit copilăria. Și, pentru că acolo ne-am făcut dura ucenicie, rămâne adânc înfipta în memorie. Retrăiesc în memorie cu melancolie acel univers îndepărtat, din care n-a mai rămas decât un chip, o piață umila, o străduța"125. Crailor de la Răsărit 126 ai copilăriei nu le-ar cere decât să-i aducă înapoi vremurile acelea, în care încă mai credea în ei, copilăria aceea "de acum o mie de ani", cănd atât de mult "așteptăm și doream
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
meșteșugarul lucrează și își comercializează produsele, dar nu locuiește, caracterizat printr-o mare densitate și compactitate a clădirilor, izolat de restul organismului urban printr-o incintă, de regulă păzită pe timpul nopții. Acest perimetru se prezintă sub forma unei rețele de străduțe înguste și înfundate, cu sinuozități accentuate și aspect de labirint. Modelul menționat este caracteristic unei arii geografice mai largi, pornind de la orașele medievale europene, până în China și Japonia, dar orașele din lumea arabă au cea mai clasică formulă de tramă
Lumea arabă - un spațiu geopolitic intermediar by Cezar Teclean () [Corola-publishinghouse/Science/1590_a_3050]
-
șeful ei, afaceristul vorace Blake, femeia hotărăște să se răzbune. Sub amenințarea unui pistol, îl răpește pe bărbat, în trenul cu care acesta se întorcea acasă, și, într-un tîrziu, îl forțează să se întindă pe pavajul murdar al unei străduțe izolate din oraș. Umilirea lui Blake, consideră ea, îi redă "libertatea". De fapt, aface ristul în cauză este exponentul unui întreg mecanism, de a cărui presiune depersonalizatoare, printr-un control efemer, secretara crede că "se eliberează". În "The Swimmer"/ "Înotătorul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
determinată de contextul nefavorabil (imprevi zibilul "factor X", prezent în estimările aproximative ale tuturor futuriștilor contemporani!). Străzile sînt blocate de o imensă manifestație împotriva războiului din Irak. Perowne e, prin urmare, obligat să meargă, cu luxosul lui Mercedes argintiu, pe străduțe lăturalnice și înguste. Intrat în criză de timp și agitație nervoasă, el atinge ușor, cu portiera mașinii sale, oglinda unui automobil din sens opus. Din autoturismul lovit coboară trei bărbați cu figuri violente și aer de inadaptați social. Șoferul (Baxter
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
culorile zugrăvelilor vii, aruncate peste anvelopările termoizolante (cu termene reduse de garanție). Dotările interioare epatează adesea. Nu lipsesc, ci se înmulțesc dizarmoniile arhitecturale și ambientale, marile restanțe în materializarea P.U.Z-urilor, ale unor infrastructuri moderne și durabile, pe străduțele foarte înguste, dictate de lăcomia vânzătorilor de terenuri. Unii constructori de clădiri civile și publice, drumuri și poduri, mulți dintre vânzătorii de terenuri ori spații construite au dobândit ușor mari câștiguri până la recunoașterea oficială din anul 2008-2009 a crizei bancar-financiare
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
de propria existență, îmbibate-n sunete lipsite de echivocuri, emanând senzualitate în stare pură, lascivitate inocentă...”) Suntem într-atât de cuceriți de acordurile muzicii de jazz, încât vizualul și auditivul devin un corpus fericit chiar și în mișFările străzii: „Pe străduța îngustă, mirosind a ev mediu îndepărtat, tineri subțiri alunecau, zgomotos, pe rotile, într-un balet grațios și periculos totodată. Plonjau cu viteză necontrolată spre zidul mușcat de vremuri, se răsuceau brusc..., urlau de plăcere, executau piruete năuce, apoi zigzagau printre
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
de cabriolete și de faetoane. Și acest vacarm care abia în noapte de se potolește, acele urlete, acele țipete ale vînzătorilor de zarzavaturi, fructe, apă, boarfe, mături, nisip. Aceste scrîșnete de căruțe care se ciocnesc, se agață între ele pe străduțele strîmte, se încîlcesc și se fac grămezi, de unde se aud înjurături, amenințări și lovituri de bici. Și această mizerie, acest noroi care mustește peste tot de cum dă ploaia, făcînd caldarîmurile alunecoase, adevărate capcane ale morții. Și gunoaiele care putrezesc prin
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
acolo, economia e deja mult mai puțin dependentă de politic decât a noastră, așa că se muncește în draci. Când am fost în primăvară, la Cracovia se repara centrul vechi, adică Rynek Glowny, Piața Centrală, dar și zeci de străzi și străduțe. Când a ajuns Codruța, acum, în toamnă, după vacanță, lucrările erau aproape încheiate. E drept că și economia lor e mai performantă, că însăși Cracovia e o forță care face o mulțime de bani la buget din turism, dar au
Scriitorii și politica by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei () [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
fi plecat niciodată înainte de a-l vedea pe copilaș. Atunci, mama, doamna Pica, a spus: «Aduceți-i copilul ca să-l vadă». După ce l-a îmbrățișat, etc., a spus aceste cuvinte: «S-au născut doi copii în aceeași zi pe această străduță. Unul, adică acesta, va fi printre cei mai buni oameni din lume, celălalt va fi un om foarte rău». Și într-adevăr, cu trecerea timpului, faptele au demonstrat că ceea ce a spus a fost adevărat. 8. Fratele Luca din Bitonto
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
pronunțase sentința la care toată lumea se aștepta -, moartea. Un telefon anonim avea să permită găsirea corpului Președintelui Aldo Moro, străpuns de 11 gloanțe de pistol mitralieră, marți 10 mai 1978, în portbagajul unui Renault 4, staționat pe Via Caetani o străduță din plin centrul Romei, aflată la egală distanță între sediile Partidului Comunist Italian și cel al Democrației Creștine. În sfîrșit, în timp ce mișcările teroriste evoluează în Italia în "ilegalitatea proletară", pe 13 mai 1981, Papa Ioan Paul al II-lea este
Terorismul by Jean Servier [Corola-publishinghouse/Science/1077_a_2585]
-
coș și paner și fără patefon. Urma să le aducă ei după masă, căci fuseseră invitați la noi. Era o noapte fără lună, întunecoasă, de să-ți dai cu degetele în ochi. Noi am luat-o spre casă pe o străduță lăturalnică șoselei cu linia de tramvai. Deodată, tata s-a oprit în loc. Auzise ceva. I-a șoptit mamei să intre pe o portiță într-o curte cu pomi și flori, mama m-a luat de mânuță și am intrat acolo
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
mai întâmplă! Totul apoi s-a uitat. Cu Virgil am fost apoi coleg de clasă la școala „Gh. Mârzescu” din cartier, apoi, după ce am mai crescut, a luat-o fiecare pe drumul lui în viață. La marginea mahalalei mele, de la străduțele pe care vara „gemea colbul” pe ele, vorba lui Ion Creangă, iar iarna erau troienite, că zile în șir nu puteai ieși din ogradă, se afla un șes imens cu iarbă, buruieni, cu tranșeie pline cu apă în care ne
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
lămpi la fel, masa cu două scaune gemene. Pereți albi, goi. Musafirul întârzie mult sub duș. Reapăru împrospătat, într-o pijama albastră, de mătase. Obrazul ușor congestionat, dunga mustății lucioasă, parcă dată cu tuș. Ieșiră din hotel, se pierdură pe străduțele tăcute. Pașii sunau stins, seara era calmă. — Te-ai refăcut, te simți mai bine ? — Poate că da. Liniștea stațiunii, marea... — Le-am promis că vom veni să-i întâlnim astă-seară, la Mamaia. Dar n-are rost. Îi vedem destul tot
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
picioare, aruncă vraful de hârtii în sertar, uitând să mai semneze condica ! Amicul A.P. renunță să alerge după coleg. Rămâne printre ultimii în sală, coboară, portarul îl salută, complice, îi strecoară 10 lei, cotizația pentru ora de absență ilegală. Coboară străduța, se rotește, împreună cu bucla trotuarului, până în dreptul reclamei colorate. Capul de bufniță blondă al casieriței. Își lunecă palma mică sub a sa. Cinefilul trece, ezitant, pragul sălii. O magazie înaltă, aproape goală, vreo zece spectatori. Abia are timp să se
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
Dealul Mitropoliei ca podiș al lui Venus, cu norii reflectați în ape ca noițe pe unghiile lacurilor Floreasca și Tei, Cișmigiu și Herăstrău, și Tonola. 19 Alegeam în voiajele noastre de nuntă ale unei nuntiri imposibile trasee marginale și ciudate, străduțe care azi nu mai există (așa cum nu mai există în mintea mea înrăită loc pentru dragoste), cu case roz, cu marchize de geam colorat, cu leandri înfloriți, cu curți, cu pisicuțe răsucindu-se-n iarbă. Ne opream să zgândărim păianjenii
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
scăpat într-o baltă și nu l-am mai găsit niciodată... Am găsit cartierul, dar toate străzile aveau nume schimbate. Cartier de mahala, cu oleandri în curți și marchize cu geamuri colorate. M-am sucit și m-am răsucit pe străduțe labirintice, am traversat piețișoare tăcute, am privit intens case înalte, în formă de foișor, 24 pe care sigur le mai văzusem undeva... pe Pîncota aerul s-a schimbat, a devenit fumuriu... Pîncota: pântec... Am recunoscut ca în vis alimentara scundă
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]