1,312 matches
-
-ne de insuccesele și decăderea semenilor noștri, în timp ce găsim scuze și justificări pentru propriile noastre eșecuri și cocoloșim păcatele noastre tainice, nedescoperite. Și, mai presus de orice, să nu ne pierdem speranța, nici pentru soarta planetei noastre, și nici în străfundurile intime ale sufletelor noastre. Să ne recunoaștem răul din noi, să reparăm ce poate fi reparat și, pentru ceea ce nu poate fi remediat, să ne punem speranța în iubire. William se așeză și constată că inima încă îi bătea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
sunt trăsaturi în lumina cărora faptul că eu am fost „pisălog“ sau „nepoliticos“ trebuie să apară ca lipsit de importanță. Știi bine că „pisălogeala“ mea e o expresie a dragostei pe care ți-o port, o dragoste de care, în străfundurile dumitale, ai suferi dacă ai fi lipsit. Și mai știi, fără a mai fi nevoie să accentuez, cum jinduiesc după bunăvoința dumitale. S-ar putea ca aceasta să-ți apară drept un servilism, dar ți-o ofer ca pe o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
după rus, în timp ce cu mâna făcea semne de dojană către Maranda. Din așternutul lui, Toaibă auzea toată discuția și inima îi bătea cu putere ca pe vremea când se găsea în spatele inamicului. Când Maranda a intrat în casă răsuflând din străfundul rărunchilor, Toaibă a luat-o în primire: Vezi? Nu ai ochiul format ca să nu-ți scape cel mai mic amănunt. Noroc de moș Hadarag, că altfel ne duceam pe copcă. Pe lângă că îți lua calul, cine știe ce mai pățeam pentru că am
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
gândeam la planul meu, la Mihaela, la dragoste, la nimic; singurul meu scop era ca această fată să rețină o scrisoare de-a mea. Atât și nimic mai mult. Restul nu mai prezenta interes. Ah, cum aș fi răsuflat din străfundul plămânilor. M-aș fi simțit cel mai fericit om de pe lume! Dar Mihaela, monstrul cu chip de om, nu voia, nu putea să înțeleagă. Ea nu știa decât una și bună: să-mi înapoieze la infinit răvașele. Să le citească
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
că mă înșelam pe mine însumi. Fraza debitată Mihaelei ascundea o presimțire grea, de care nu-mi dădeam seama atunci, dar care avea să se confirme târziu sau, mai bine zis, prea târziu. Sânt unele presimțiri care țâșnesc parcă din străfundul neexplorat al ființei noastre. Ni se par străine ca gândurile altcuiva și de aceea nu le recunoaștem după cum nu ne cunoaștem nici pe noi înșine. Cineva bătu discret în ușă. Am tresărit brusc, ne-am uitat unul la altul, înghețați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
în acest caz impulsul ar fi fost sugrumat, anulat de tendințele bune ale eului. ― În definitiv, am destul timp să hotărăsc ce-mi rămâne de făcut. Gândeam fără gânduri, sau mai precis în absența conștiinței. Situația era desigur cântărită în străfundurile inconștientului, care lucra febril fără să-mi comunice deciziunile. (Și acest lucru aveam să-l verific mult mai tîrziu.) Deocamdată în conștiința mea domnea pustiul, acalmia, haosul ― ca după o catastrofă. Cum stăteam așa plecat, am prins de veste că
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mea putere, să-mi cântărească orice vorbă din gură, să tremure de mine. Iar eu să mă arăt bun, mărinimos, infinit de bun, infinit de mărinimos! Ca s-o doară și mai mult puterea mea. Ca s-o rănească până în străfundul sufletului generozitatea mea! Am așteptat-o cu încordare toată ziua, dar n-a venit. A venit în schimb Alexa. O trimisese în locul ei, în numele ei, veșnic ca ambasadoare! Ea nu catadixea să se deranjeze. Spumegam de mînie: " Lasă că te
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
mi s-a confirmat revelația pe care am avut-o în urma apelului telefonic și m-am îngrozit de nebunia ce făcusem dând Ceciliei o veste când nu știam încă precis ce se Întâmplase. Așteptam oare acest deznodîmînt, îl dorisem în străfundul ființei, fără să-mi dau conștient seama? De ce nu mă gîn-disem la altceva în clipa când mi-a telefonat Alexa? Aș fi putut invoca atâtea posibilități: un accident, o boală subită, o neânțelegere gravă care ar fi reclamat prezența mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
trăiesc, adică de înțelepți) nu-l poate îndura. Singura apărare e răutatea. Oamenii se grăbesc să judece spre a nu fi ei înșiși judecați. Ce vreți? Ideea cea mai firească a omului, cea care-i vine în chip naiv, din străfundul firii sale, este ideea că e nevinovat. Din acest punct de vedere suntem cu toții în situația acelui francez care, la Buchenwald, se încăpățâna să depună o reclamație la funcționarul ce-i înregistrase sosirea, el însuși prizonier. O reclamație? Funcționarul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
speranța nu mai e o tortură; spiritul său domnește peste toate timpurile, iar durerea de a trăi nu mai există pentru el. Într-un sens, trăisem întotdeauna în desfrâu, de vreme ce dorisem întotdeauna să fiu nemuritor. Și nu-i oare acesta străfundul firii mele precum și urmarea acelei nemărginite iubiri de mine însumi despre care v-am vorbit? Da, râvneam cu toată ființa să fiu nemuritor. Mă iubeam prea mult pentru a nu dori ca prețiosul obiect al dragostei mele să nu dispară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85071_a_85858]
-
s-a auzit din nou vocea femeii: „Ei, cum ți s-a părut vodă?” „Ce pot să spun eu, cel care simte și acum fiorul din clipa în care l-a privit vodă? Am simțit săgeata ochilor lui tocmai în străfundul inimii. Nici nu știu cum am scris și apoi am citit cele spuse de măria sa.” „Dacă a cătat la matale, conașule, cu ochii limpezi și fața luminoasă, să n-ai nici o teamă. Așa-i vodă Ștefan. Îi are la inimă pe cei
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI by VASILE ILUCĂ () [Corola-publishinghouse/Imaginative/546_a_699]
-
înțeleg o iotă din ce făceau și fac. Totul trecea, și trece, prin capul și prin urechile lor, ca o apă, după a cărei evacuare, nu rămâne nimic: persoana de la pupitru seamănă cu una de la valț. Totuși, gândi Zâna, în străfunduri,în profunzime, e o diferență, o diferență colosală. În mai mare măsură, tehnologia de azi, performantă, duce la tâmpinizare, decât cea din trecut. Oamenii au intrat,în timpul actual, gata îmbătrâniți; epuizați, dea gata: istoria, doar, să-i înghită, pe cei mai mulți
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
României de astăzi. Această clasă a fost și a rămas mândria noastră și drept răsplată a fost umilită și întemnițată de regimul comunist! Am amintit de rolul răzeșilor în istoria țării pentru că Ioan Costache Enache este unul ce vine din străfundurile neamului românesc cu o dotare genetică de învingător și de creator de proză și poezie. Vremurile vitrege, necazurile din familia sa, situația economică precară nu i-au permis să urmeze studii mai înalte. Rămas la cele liceale, în preajma izbucnirii celui
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
mult pentru el și pentru anii lui. Însă dorul de câtec era, parcă, mai arzător decât orice mâhnire. Sufletul său, lovit crunt, avea nevoie de o mângâiere. La început, a apărut cântecul înnăbușit, ca un icnet ce-ți iese din străfundul sufletului și, odată plecat de acolo, face să dispară apăsarea și mâhnirea... ... Și, cu cât mă duce gândul Iute, iute, înapoi Tot mai sfântă văd icoana Unui car cu patru boi... Foaie verde lemn de prun, Spune, spune, moș bătrân
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sau imaginația mea a lucrat și m-am aflat într-o stare de semiconștiență creatoare, vecină cu visul... Și nici nu-i nevoie să-mi amintesc ceva, văd totul clar, ca într-o carte deschisă. O carte a inimii, a străfundurilor sufletești. O carte a lucrurilor care, în condițiile vieții de zi cu zi, nu îndrăznesc să iasă la lumină, să prindă glas, mocnesc. Ieșirea, într-un fel sau altul, din normal, le dă contur, putere și pregnanță. Și nu numai
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
șanse de a lăsa ceva în urma lui, veșnicul descurcăreț, pe care la un moment dat fusese nevoită să-l dea afară din mașină, la două sute patruzeci de kilometri de civilizație, singura ființă în afară de fratele ei care o citea întotdeauna până-n străfunduri. Îi auzea vocea, pe jumătate de predicator, pe jumătate de pornograf, trezind-o deja la realitate, la doar trei cifre de degetele ei iscoditoare. Un deceniu de poftă chimică - furie și dor, vină și resentimente, nostalgie și epuizare - o umplea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
disprețuitoare din partea fetelor. Nu era televizor, punctaseră ele sarcastic. Era, de fapt, tenis de masă lobotomizat și interminabil. Privise fascinat. Nu jocul, ci pe ele. Jocul era grosolan, plat și repetitiv. Dar cele două fete - erau pierdute undeva departe, în străfundurile spațiului simbolic. Cu ce e mai frumos decât un joc adevărat de ping-pong? o întrebase el pe micuța Jess. Voia cu adevărat să afle răspunsul. Aceeași întrebare îi bântuia scrierile. Ce anume avea specia asta de păstra simbolul și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
fi venit cu o teorie cuprinzătoare despre sine, nimeni nu se va apropia nici măcar cu un pas de a înțelege cum era să fii celălalt. Neurologia n-avea să ajungă niciodată la înțelegere, în lipsa unui lucru care exista doar în străfundurile unui interior impenetrabil. Studenții goliră sala, mocnind pe culoare în pâlcuri răzvrătite. Weber fu cuprins de o senzație, de o dorință de a suplimenta neurologia adevărată cu literatură de duzină, cu ficțiune care măcar era conștientă de propria sa orbire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Sînt oameni de nădejde, și cînd se îmbolnăvesc, se sfărîmă în cristale, esențiale pentru circuitele de comunicare, dar cînd noi ne îmbolnăvim, urmăm altă cale. De aceea o salamandră care explodează ne aduce în stare de exaltare. Simțim pînă în străfunduri corectitudinea unui asemenea nemesis. Te-a exaltat, nu-i așa? — M-a însuflețit și regret. — Regretul tău n-are nici un rost. Și acum, probabil că dorești să-ți vezi pacienta. Ozenfant săltă colțul unei alte tapiserii, dezveliind o ușă joasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în această inscripție. Miliarde și miliarde de oameni trăiseră și muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră la deranjarea creierelor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
doctorul William Bean notează cu atenție ritmul creșterii unghiei de la degetul mare al mâinii sale stângi. 12. Zenobia îmi ghicea gândurile, toate gândurile; o dată, stăteam tăcuți amândoi, Dragoș dormea pe masă; eu citeam ceva despre acea auditoare și confidentă a străfundurilor, măicuța Mechtilde de Magdeburg, care, cu un mileniu și ceva în urmă, bântuită de viziuni ale infernului, vestea apropiata domnie a urii veșnice. „De ce ură veșnică ?“, m-a întrebat Zenobia. „De unde știi ?“, am spus. „Ce să știu ?“ „Despre Mechtilde...“ „Care
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
ce am; de aceea m-am așezat pe marginea trotuarului, bolboroseam ceva, îmi urmăream desfășurarea gândurilor; mai întâi mi-a venit în minte un ilustru personaj, îmi ziceam că orice poet adevărat știe mai multe decât toate tomurile acestuia despre străfundurile fihințelor sau măcar despre propriile sale măruntaie psihice; apoi un altul, „Ăsta da“, îmi ziceam, „se mișcă mai aproape, păcat că trebuie să-i spun și lui adio, pe treptele vreunei catedrale“; apoi un al treilea; de unde până unde, pentru că
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
lui Gossey n. Totuși, așa părea. Din nou, examină Încăperea. Pupitrul de comandă se curba, nepăsător sub cupola transparentă, divizat în trei secțiuni; electrică, distorsoare și atomică. Mai întâi - cea electrică. Activă contactele care porniră un dinam atomic, undeva în străfundurile navei. Se simțea mai bine. Când va fi memorizat destule prize, va fi în măsură să elibereze o energie intolerabilă în fiecare încăpere, în lungul fiecărui culoar. Asta îi dădea atâta încredere. Dacă era vorba de o capcană, membrii echipajului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
părțile de acces. În fața bolții multiple a intrării principale, bogat ornamentată, Thorson îi arătă literele gravate în marmoră. Întunecat la față, Gosseyn se opri și citi antica inscripție: RAȚIONAMENTUL NEGATIV ESTE CULMEA CONȘTIINȚEI Suna ca un suspin ce răzbate din străfundurile veacurilor. Ceva din realitatea semnificațiilor, din modul lor de acțiune asupra sistemului nervos uman, se regăsea în această inscripție. Miliarde și miliarde de oameni trăiseră și muriseră, fără să bănuiască vreodată că certitudinile lor pozitive contribuiseră la deranjarea creierelor prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]