1,751 matches
-
să fie pe Pământ un fruct de care se leagă multe legende, părea să fie iubit în pofida gustului său mai degrabă acru și a cojii adesea zbârcite. Cu numai câteva ore în urmă privise asfințitul alături de Maria de pe dealul care străjuia Satul de Clone. Femeia ținuse neapărat să-i povestească despre vechea credință creștină a păcatului originar, împărtășită cu fervoare de altfel și de Sfântul Augustin cel Nou. ― Damnarea, îi spusese ea, a venit din partea șarpelui și a lovit acolo unde
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
spre Maestrul Ordinului quinților. Era replica îmbătrînită a celor cinci elevi ai săi: mușchii vițoși se reliefau încă pregnant sub piele, iar mișcările sale aveau o fluiditate neomenească, greu de acceptat chiar și după ani lungi de conviețuire. Sprâncenele subțiri străjuiau ochii de un verde aprins, a căror impresie teribilă era egalată doar de lipsa totală de pigment din buzele bătrânului, care făcea ca gura lui să apară ca o tăietură ciudată în mijlocul feței. - Numai proștii se duc cu inima ușoară
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
placă de oțel translucid, sonda automată venise pe Tengys, de unde fusese preluată de autoritățile imperiale. Într-o înregistrare de la bordul ei, Assan Tres spunea urmașilor lui că acel cristal letinian imens era darul lui pentru Imperiu. Imaginea tridimensională a galaxiei străjuise mai bine de un mileniu și jumătate sala tronului și Bella avea mari probleme în a-și închipui viitorul fără simbolul acela al Imperiului. - Ce au avut cu cristalul? De unde atâta furie... Spune-mi, se întoarse el brusc spre Heyyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
trecerea lor prin univers ca un destin. Ce cuvânt mare și ce lipsit de sensuri este el dacă îl analizăm cu luare aminte!" Oksana Bint Laesia - Introducere în studiul Regulamentului canonic 40. XTYN MÎNGÎIE coaja aspră a arborelui negru care străjuise fostul adăpost al mamei sale. Trecuseră mai bine de două luni de când îi spusese lui Kasser că e vremea să-și plângă morții. Privi spre cele trei morminte săpate în livada cu arbori negri. Pe unul din ele era așezat
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
va fi transferat și înhumat în mănăstire. Rămâne acolo timp de cinci ani. Pe 11 martie 1886, Montaigne este în sfârșit instalat în vestibulul Facultății din Bordeaux - Muzeul Activaniei, unde se mai află și azi. O odihnă binemeritată... Sarcofagul este străjuit de statuia culcată a filosofului care a fost și soldat al Regelui. Metaforele polemologice, strategice și războinice împodobesc de altfel numeroase capitole ale primei cărți a Eseurilor. Coiful și mănușa de oțel sunt așezate lângă mormânt; mâinile de piatră sunt
O contraistorie a filosofiei. Volumul 2. by Michel Onfray [Corola-publishinghouse/Science/2094_a_3419]
-
autoritare, și În acest caz gusturile politice ale conducătorului au trecut uneori Înaintea intereselor pur militare și funcționale. Străzile rectilinii nu numai că serveau de minune reprimării răsculaților de către armată, dar ele aveau să fie flancate de fațade elegante și străjuite de clădiri impunătoare care să Îi impresioneze pe vizitatori. Construcțiile moderne uniforme ridicate de-a lungul noilor bulevarde puteau părea locuințe mai confortabile, dar uneori erau numai fațade. Regulile de urbanism vizau aproape exclusiv partea vizibilă a clădirilor, În spatele acesteia
În numele statului. Modele eșuate de îmbunătățire a condiției umane by James C. Scott () [Corola-publishinghouse/Science/2012_a_3337]
-
siècles), Paris, 1959. Poziția cheie a acestui imperiu se afla în centrul însuși al Imperiului Latin, la Constantinopol, cât timp orașul s-a aflat în mâinile latinilor. Înlăturarea dominației bizantine la Bosfor a deschis larg lumii latine mediteraneene porțile Mării Negre, străjuite cu strictețe timp de secole de Bizanț. În această direcție avea să se împlinească una dintre urmările cele mai însemnate și durabile ale cruciatei a patra. Protecția flotei venețiene a fost cea mai sigură pavăză a Imperiului Latin, amenințat în
[Corola-publishinghouse/Science/1525_a_2823]
-
de ele; practic, le știu deja pe dinafară. — Douăzeci și patru... Douăzeci și șase... În timp ce trecem, Luke mijește ochii la numerele caselor. Trebuie să fie pe partea cealaltă a drumului. — Uite-o! Mă opresc și-i arăt vizavi. — Uite, uite intrarea grandioasă străjuită de stîlpi și ușile duble, cu fereastră super, În formă de evantai! Arată beton! Hai să mergem! MÎna lui Luke mă trage ușor Înapoi, exact În clipa În care voiam să traversez strada. — Becky, Înainte să mergem, vreau să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
unor doine de înstrăinare („Satule bătrân, la ce te uiți,/ Mai ții minte țara noastră mare? / [...] Au rămas acolo toți ai mei/ Pod de-argint întinde-aș pân’ la ei” - Cântec de dor). Pământul aflat „dincolo de pădure”, casa părintească, satul străjuit de „ulmul cel bătrân” alcătuiesc reperele unui spațiu închis și interzis, păstrând în latență „visul românesc”. După o întrerupere de peste două decenii, perioadă în care s-a limitat doar la traduceri din autori maghiari, G. revine cu trei cărți de
GIURGIUCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287288_a_288617]
-
la iveală o poveste educativă despre cele cinci continente, protagoniști fiind cinci pitici (paznici ai pietrelor prețioase): Asiaticus, Africus, Europicus, Americus și Australianus. Povestiri macedonene (1961) evocă istoria zbuciumată a aromânilor de acum mai bine de două sute de ani. Spațiul străjuit de culmile sălbatice ale Munților Pind, având în centru cetatea Moscopole, devine scena luptelor acestei comunități dârze împotriva stăpânirii otomane. Și în Povestiri (1968) ori în romanele Apele negre (1972), Pribeagul (I-II, 1974-1975) și Cer înstelat (1983) autoarea se
STERE-CHIRACU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289920_a_291249]
-
specializat al Bibliotecii Academiei Române: manuscrisul 1050, paginile 2-139, pentru spațiul apusean, Polonia, Austria, Italia, Elveția, cu plecarea din Botoșani și Parisul, ca punct final; și manuscrisul 1024, paginile 236-148, pentru spațiul răsăritean, cu plecarea din Iași, trecerea Prutului, străbaterea teritoriului străjuit de pe fiecare fațadă a instituțiilor publice de Vulturul Imperial rusesc, până la Odesa. Ediția din 2001, "revizuită și adăugită", față de cea din 2000, este considerată de autorii ei, ca și precedenta, "o premieră". Calificativul i se trage de la implicarea traducerii, deoarece
Seducția manuscriselor by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/14974_a_16299]
-
și la Probota, „camera mormintelor (gropnița) interpusă între pronaos și naos, este o inovație a arhitecturii moldovenești”3. „Iară pre Ștefan-Vodă - zise Ureche - l-au îngropat cu multă jale în mănăstire la Putna, care era zidită de dânsul”. Mormântul este străjuit de un monument funerar care are „aspectul unui sarcofag, a cărui latură principală este decorată cu motive florale stilizate într-o înlănțuire ritmică, placa superioară este împodobită cu inscripția comemorativă dispusă marginal, iar în câmpul central se află un decor
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
amintește, cu duioșie, caii familiei, care goneau, „singuri, cu carul gol, / spre raiul Sălajului”. Evocatorul li se adresează astfel: „Înveliți pe spate cu cergile dichisite / de dulcea mea Mamă, / V-ați oprit în fața casei noastre părintești / din Șimleul Silvaniei, orășelul străjuit de / Măgura cu mii de ugere de struguri tămâioși - / ca să-mi duceți la măcinat tot ce-mi mai rămăsese / din grâul zilelor mele-mpuținate”. Un plop revăzut după treizeci de ani, în jurul căruia se juca la vârsta inocenței, îi inspiră o
SIREAGU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289707_a_291036]
-
de monument, martor al unei frânturi din copilăria celor trei frați: "Castanul Teodorenilor". Dar poate că cele mai multe istorii ar avea de povestit „Părul lui Sticea”, nemuritorul de 600 de ani din Comuna Ciohorani, un păr de cultură Pyrus sativa care străjuiește încă marginea drumului satului sau. Are o tulpină cu gâlme circulare și este scorburos, având înălțimea arborelui de 12 m și o circumferință a tulpinii de 430,5 cm; În curtea Școlii Normale „Vasile Lupu” Iași își poartă cu semeție
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
de ani. Dar poate că cel mai semeț dintre stejarii din municipiu este cel de pe colina Bucium, în vârstă de 566 de ani, o rază a coroanei de aproximativ 13 metri și cu o stare de sănătate de invidiat! El străjuiește intrarea într-o curte proprietate particulară și este cu mândrie ocrotit de stăpânii terenului. În Parcul Dendrologic Miclăușeni, ce adăpostește o mănăstire construită în 1787 de marele vornic Ioan Sturdza și un castel cunoscut și sub denumirea de Castelul Sturdza
ÎN CĂUTAREA NEMURIRII.... In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Loredana- Mihaela Cantemir () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_917]
-
a lumii implică valorificarea artistică și literară a acelor situații din biografia cristică în care Mântuitorul apare ca un Hristos rustic. Procedând astfel el însuși, Nichifor Crainic înfățișează în lirica sa România ca o „țară de peste veac”, „Țara lui Lerui-Ler”, străjuită de „săbiile duhului”, străbătută de o corabie îngerească. Una din poeziile lui se intitulează Iisus prin grâu și evocă un cunoscut moment evanghelic. Cristalizată în publicistica lui Nichifor Crainic, ideologia „Gândirii” are câteva principii configurative în eseistica premergătoare apariției articolului-program
TRADIŢIONALISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290235_a_291564]
-
se cunoaște primăvara. Omul se cunoaște bine. Toamna se numără bobocii. Paza bună trece primejdia grea. Buturuga mică răstoarnă carul mare. 2. Însemnează părțile principale de propoziție și părțile secundare. În apa întinsă a lacului se oglindește luna. Sălcii bătrâne străjuiesc malurile. O barcă rătăcită plutește încet. Peste tot domnește o liniște adâncă. 3. Scrie o compunere despre o faptă bună pe care ai făcut-o în vacanța de vară. Folosește și descrierea. Dă-i titlu potrivit! TESTUL NR. 24 1
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
al paisprezecelea neam”, menit să „îngroape lumea”, opinează că „străinul”, tot un ins enigmatic, s-ar putea să fie „al cincisprezecelea”. Incoerentă, confuză, demențială, orația lui Ion Aldea învăluie într-un mister compact bizara mică lume închisă din Valea Cerbului, străjuită de Muntele Vornicului și Dealul Țepelor. Al cincisprezecelea nu e un roman de cunoaștere, ci unul experimental: un exercițiu, un test de abilitate artistică. Demonstrația de virtuozitate devine ostentativă în Ascensiune nocturnă (1984), relatarea fiind însoțită de comentarii auctoriale destinate
VLAD-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290600_a_291929]
-
decât mitologice, iar liniștea satului, a pământului și a codrului e întrevăzută ca o imagine a Edenului. De aici, dorința de comuniune cu natura și de reîntoarcere către lumea miracolelor vii și a misterului insondabil, către viața simplă și solemnă, străjuită de dumnezeire. O aspirație nemărginită spre pacea divină, spre puritatea celestă individualizează în epocă această poezie. Din păcate, cel de-al doilea volum de versuri, Pentru tine, sfântă Transilvanie, anunțat în 1943 ca fiind sub tipar, nu a mai apărut
POPA-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288910_a_290239]
-
un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii „fumegânde”, ca într-un „miragiu”. Peisajul dobrogean, cu întinderile de nisip pârjolit de soare și cu tainice bălți străjuite de stufărișuri, o incită pe prozatoare, care, pe alocuri, surprinde câte ceva din atmosfera locului, ca și din psihologia aparte a pătimașelor ființe, de etnii diferite și cu un colorit exotic, ce își duc traiul aici. Iubirile sunt aprinse, au ceva
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
și umbra, atotprezent, timpul va însoți aici stările, gândul, jocul de ape al interiorității. Iluzia, stăpână altcândva, cedează unei lecturi care percepe violența, asprimea, agresivitatea „aproape”-lui și a „departe”-lui, deopotrivă, de-construind acum o „fără-lume, reavănă”, în care străjuiește, emblematic, „șarpele-n-cerc”: „drumuri pe care nimeni nu răspunde”, „poveri migratoare”, de care „începi să te miri”, cu soarele - halucinant, într-un „tablou votiv” - „duios mâncat de furnici”. Este ordinea unei percepții de vârstă interioară, a „amiezii”, când sufletul „cu frig
MUSAT. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
feerie cosmică. Într-un spațiu imens, „nunta” este vegheată de soare și lună, de stele și luceferi, de lumină, umbră, ploaie, ninsoare, negură și cer. Apoi, cadrul este limitat la peisajul caracteristic, unde munții, plaiurile, dealurile, vârfurile, văile, pripoarele, câmpurile străjuiesc o stână. La ceremonia funerară participă și vietățile pădurii (lupul, ursul, vulturul, cerboaica), dar mai ales animalele domestice (oaia, câinele, calul, vaca, vițelul), după cum apar și câteva insecte (fluturi, greieri, lăcuste). În Moldova textul tinde mai mult spre dialog, în timp ce
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
de țigle subțiri, în cîte o după-amiază de august, este poate un argument în plus pentru ipoteza mea. Cît de nobil ne apare puternicul și cețosul monstru, cînd îl vedem plutind solemn pe o mare calmă, tropicală, cu uriașu-i cap străjuit de un baldachin de aburi, țesut parcă de meditațiile sale incomunicabile, aburi prin care vezi uneori arcuindu-se curcubeul, ca și cum însuși Cerul și-ar pune pecetea pe gîndurile monstrului! Căci, vedeți dumneavoastră, curcubeiele nu vizitează văzduhul pur, ci strălucesc doar
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
capturați numeroși cașaloți - aproape întreaga regiune înconjurătoare fiind considerată de vînători ca o zonă deosebit de prielnică expedițiilor - pe măsură ce se apropie de Capul Iavei, străjile din vîrful catargelor noastre erau chemate să fie cu ochii în patru. Dar, deși falezele verzi, străjuite de palmieri, se zăreau la tribord, iar nările noastre adulmecau cu plăcere mirosul proaspăt al scorțișoarei, nu era semnalat nici măcar un singur jet. Aproape renunțînd la ideea de a întîlni vreun vînat pe acele meleaguri, corabia ajunsese în strîmtoare, cînd
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
bătut, mai mult o cărare, ca intrarea la o fermă de la picioarele dealului. O poartă largă de cinci stinghii era dată la o parte, sprijinită de o buturugă, și arăta de parcă nu mai fusese închisă de ani de zile. Drumul, străjuit de eucalipți înalți, era bătătorit bine. Pe drum trecuseră camioane. Era pustiu acum și scăldat în lumina soarelui, dar nu încă plin de praf. Plouase prea mult și prea de curând. Am urmat urmele adânci ale roților camioanelor, iar zgomotul
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]