8,833 matches
-
spuse într-o zi, pe un ton ce părea că nu știe deloc a șovăi: - Să știi că, oricât de mult ai scrie, tot ai să mori de foame. Oricât de înzestrat ai fi, oricât de tare ți-ar putea străluci talentul la lumina viitoarelor tale mari opere, nu este niciun dubiu că ai să fii sărac. Zău așa, chiar dorești să-ți petreci toată viața în genunchi, cu hainele roase, în odăița ta modestă, scriind? Uite, dacă aș avea puterea
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
verdictul final. În timp ce mergeam spre bucătărie, și nu așa, oricum, ci atrași ca un magnet de mirosul ce venea dintr-acolomama ne vorbea și ne sorbea din ochii albaștri ca cerul În zilele senine de vară, ochi Încă Înlăcrimați ... În care strălucea o nețărmurită bucurie. Bună seara! Bucuroși de oaspeți? Te avertizăm ... că avem o foame de lup - și mai Înainte de a ne Înfrupta din minunatele bucate, am vrea să Îmbrățișăm pe cel mai grozav bucătar. Bată-vă norocul să vă bată
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
albumul și felicitările. După primirea diplomei fiecare trebuia să treacă prin fața aparatului de fotografiat pentru a imortaliza momentul. Nu-mi puteam lua ochii de la chipurile lor frumoase, de la obrajii Împurpurați de emoția evenimentului. Ce momente magice! Ce clipe de aur străluceau În ochii lor! Doamne! Ce se va alege de aceste ființe minunate? Cum va fi drumul lor În viață? Oare ce destin ai pregătit pentru fiecare? Câtă inocență și Încântare În toată atitudinea lor! Îndură-te, Doamne, și Înseninează-le
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
căutându-și drumul spre adevăratele origini, spre o lume neștiută Încă, lepădându-și pe țărmul vieții trupu-i cu iz nociv de lut! Marele Creator mi-a dăruit un talant și multă vreme n-am știut cum să-l fac să strălucească În plină lumină . Cuvântul m-a chemat! O adevărată amforă din care am băut mereu, mereu, mai Însetată de noi Înțelesuri. Dintotdeauna, poetul a râvnit la comuniunea cu absolutul. Dorința de a evada din spațiul cotidian, profan, limitat În spațiu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
apoi să putem primi și noi iertare păcatelor noastre de la Dumnezeu.” „Inima curată a omului” e „ca și un izvor cu apă limpede și cristalină, în care totul este clar și se vede bine.” Chipul înțelept și iertător al mamei strălucește! „Păpușa” - magia copilăriei, cu bucuriile și tristețile ei. Sărăcia materială nu e și sărăcie sufletească. Emoționează până la lacrimi felul în care mama și fiica ei mai mare, știu să dăruiască fetiței celei mici, în care întrevedem pe autoarea noastră, o
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
zi în zi, tot mai mult îmi sunt dragi. - Cred că încă nu-i ai pe ai tăi? continuasem eu. - Încă nu, răspunse ea parcă absentă. Mă privi. Văzusem în ochii ei un amestec de lumină și speranță, în care strălucea o picătură din lacrima care își făcea loc să iasă. Apoi, cu voce plină de încredere zise: - Încă nu, dar mai sunt încă tânără și am timp pentru a-i avea, niciodată nu-i târziu să-i ai. - Desigur, zisei
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
că va trece". Ea știe că nu o să-i treacă niciodată cu adevărat. Se răsucește, deschide poșeta, dar nu izbutește să scoată plicul cu bani până când doctorul se răstește la ea, poruncindu-i: "Sus pe masă". E la amiază, soarele strălucește undeva pe pământ, se face dintr-odată cald, zarvă, zgomote metalice, monosilabice, "o valvă..., seringa..., căldura, căldura, ce cald e... chiureta, soarele dispare, arbori scheletici, un sicriu alb și bunica cu mâinile în poală, fără lacrimi, vorbele i s-au
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aceleași haine pe care le purta azi dimineață. Nu înțeleg. Când ne îndreptăm spre mașină, văd că are o mică cocoașă. Am o tresărire. Se întoarce, de parcă ar fi simțit reacția mea, și râde cu un râs molipsitor. Dinții ei strălucesc ca un șirag de perle. Mă simt vinovată. Ne urcăm în mașină și ne întoarcem spre casă. E după-masă devreme. Mașina zboară prin suburbiile imense ale Sydney-ului, Kati îmi vorbește într-o franceză catifelată, poposim pe toate plajele de pe malul
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
o poartă de scândură, de parcă am fi în Prundul Bârgăului, într-o clădire care aduce cu un saivan, mare și urâtă, curtea este curată, ocolim clădirea și intrăm într-un fel de anexe. Joase, dar foarte spațioase, invadate de lumină, strălucesc de curățenie. Un șir de femei se uită la noi cu zâmbete luate de pe cutiile de ciocolată, Silvia le face semn cu mâna, hello, mă trage rapid după ea, am ajuns într-un grup sanitar. Faianță impecabilă, vase strălucitoare, aparate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
în primul prun, aceasta era fericirea de a te da cu schiurile, dar nu voiau să se facă mari fără să trăiască și o astfel de experiență, se făcea că era la poalele acelui deal din grădina vecinului, pajiștea verde strălucea ca o mătase, era atât de frumos în satul lui natal, îi venea să plângă și în vis, o parte din creierul lui era treaz, se uita la el cum visează, se amuza de prostiile care îi treceau prin cap
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
baie, sunt îmbrăcată într-un pantalon și o cămașă de bumbac albe, foarte arătoase pentru România, privindu-mă aici în oglindă, le văd ponosite, prost spălate, prost călcate, prost cusute. În băile lui Ștefi nu e fir de praf, totul strălucește de curățenie, miroase bine și ochiul este desfătat de ceea ce vede în jur. Nu pot descrie casa, dar trebuie să vă imaginați că aici lumina, culorile și liniile sunt într-o perfectă armonie, iar lucrurile din casă parcă ar crește
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
peste ochelari la mine și mă întreabă "it's OK?", casc ochii la el și îi răspund: "it's OK", nu înțeleg nici eu de ce sunt atât de fericită, azi dimineață am intrat în baia superbă, totul era alb, totul strălucea de curățenie, am dat drumul la duș să nu izbucnesc în lacrimi, în țara mea lumea crapă de foame și eu locuiesc într-un cartier rezidențial, într-un bloc ce seamănă cu hotelurile de la Olimp, cu verdeață în curtea interioară
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
la procese, o fac, dar și acolo cu o oarecare reținere. - Dar o faci! - Uzanța, scumpă doamnă, uzanța! Meseria o cere! Cât dialogau Ina și cu avocatul, intră Alex cu un coșuleț plin de căpșune, proaspăt spălate, pe care mai străluceau, ca niște briliante, picături de apă. Înveselit la vederea lui Jan, Alex spuse din ușă: -Ia te uită ce oaspete neobișnuit ne calcă pragul! Recunoaște, Jane, că se împlinește anul de când nu am ciocnit amândoi un păhărel, așa e? - O
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de puradei, fete și băieți, îmbrăcați la întâmplare, care zădărâră câinii pe noul venit. Norocul lui că ieși, ca din pământ, un flăcăiandru oacheș, cu părul de smoală, cu o față purtătoare de un zâmbet luminat de bunăvoință, pe care străluceau două șiraguri de dinți de un alb fără egal. Flăcăul alergă în calea musafirului fluturându și pletele în vânt, și-l întrebă din mers: - Domnul vrea să comande ceva? Avem cazane de țuică, tingiri pentru fript cârnați, ibrice de aramă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
noapte? Peste una trecuse fără să știe când și cum. Adormi din nou. Era prea obosit pentru a se lansa în presupuneri. * Nunta continuă. Veselia, buna dispoziție însoțite din belșug de băuturi tari și mai puțin tari făcu sărbătoarea să strălucească peste zorii mai multor zile din săptămâna care abia începuse. * După aproape două săptămâni, avocatul, voind să-i mulțumească lui Graulea pentru ceea ce îi oferise cu atâta generozitate, făcu un drum până la locul unde știa că era așezată șatra. Cum
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
putere, de parcă ar fi vrut să iasă din coșul pieptului. În clipa aceea Alex putu să definească că tulburarea lui intrase pe ape liniștite și el se afla neîndoios sub imperiul unei bucurii fără margini. În ziua aceea, soarele parcă străluci mai puternic peste așezarea în care bântuiseră atâta vreme urgiselile. Ziua era calmă și râdeau parcă bucuroase și florile rătăcite pe marginea șanțurilor, semănate de mâna necunoscută a hazardului. * Povestea avea să se deruleze peste timp și anotimpuri, sub auspiciile
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
poate să o facă locuibilă. Cei doi se despărțiră, salutându-se reciproc. Vișinel era fericit că încheia ziua sub auspiciile unei stele norocoase. Deși noaptea era în toi, nu numai luminile orașului, ci mai cu seamă cele din sufletul lui străluceau cu o putere nebănuită. * Părinții îl așteptau pe Vișinel cu inima la gură. În seara aceea, întârziase mai mult ca de obicei. Când auziră poarta, se ridicară de la locurile lor și-i ieșiră în întâmpinare: - Ce s-a întâmplat? - Nimic
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
așa e!? Și mânca cu o poftă molipsitoare prăjitura, cu ochii țintă la prietena ei. Dacă ai ști tu ce pierzi! - Uite, am să gust o bucățică, cam de douăzeci de calorii. Mușca puțin, ca o vrăbiuță, apoi ochii îi străluceau pe glazura de ciocolată. Se hotăra să mai încerce, fie ce-o fi, încă o bucățică, n-o fi foc! Și tot așa, până rămânea numai blatul. - Acum, ce mai aștepți, vine mama și ne ia farfurioarele și... - Îi voi
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
la nimeni. — ți-e frică, nu-i așa? Gabi nu răspunse. Desenă cu vârful adidasului chenarul șotronului. Aruncă piatra și începu să sară, când pe un picior, când pe amândouă, în toate golurile încadrate în praf. Robert privea ceasul cum strălucește în lumină. Gabi se opri la căsuța șapte. Întotdeauna la șapte te odihnești, stai acolo pe ambele picioare cu brațele pe șolduri și te odihnești, ca și cum urmează să te întorci la viață. Te apleci, iei piatra și începi să respiri
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Nu știu. Te duc acasă la ei? Așa zice doamna, dar eu nu vreau. Balansoarul se lovea de pământ când într-o parte, când în cealaltă, iar praful se ridica în nori peste ciorapii trei sferturi. Numai ceasul lui Gabi strălucea și sus, și jos. Robert râdea, iar buzele i se subțiară, făcându-l să pară un om mare. Și pentru un om mare lumea se micșorează, căci el vede totul numai de sus. Dar dacă stai cu capul aplecat lumea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude. Mângâia cu spălătorul farfuria și pe față, și pe dos, de parcă ar fi șters viața de angoase, apoi îi dădea tatei farfuria să o facă să strălucească. Astfel viețile noastre curate așteptau în dulap, ordonate pe stativ, să fie folosite. La masă, mama purta bigudiuri și eu mă simțeam copilul ei. Mâncam cât puteam de încet ca să stea cu mine mai mult, știam că după ce-și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
continua să crească. Din loc în loc pluteau tot felul de ambarcațiuni încărcate aproape la refuz. Se auzeau strigăte,motoare funcționând, valuri și ploaia. Arca Guvernelor Aliate se putea vedea de departe, fiind cea mai mare din toate vasele; luminile îi străluceau peste întinderea de ape ca lumina unui soare de care nimeni nu-și aducea aminte. Deși orchestra cânta melodii vesele de jazz și cha-cha-cha, în jurul vasului pluteau regrete și tristețe. Singurul pasager fericit era Luis. Din păcate trupul său nu
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
vază oameni din oraș! Deși îndurase multe la viața ei, ea nu bănuia că sunt încă grozăvii pe care nu le trăise. În stările ei euforice, nu știa că fericirea putea fi oricând umbrită, pentru că în afară de zilele în care soarele strălucește cu toată puterea, pot apărea și zile înnorate, cu ploi și furtuni, care răscolesc nu numai natura, ci și suflete aflate mereu sub zodia imprevizibilului. Alex renunțase la apartamentul de serviciu oferit de șantier și de câtva timp, locuia împreună cu
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cealaltă și cu ambele - obrazul. Da. Dragii mei. Afrodita este, acum, soția sa adorată.și duce o viață de rai. Bravo ei! Inima doamnei Rița Fermecătorul birou al vestitei doamne Rița are formă de inimă. Făcut de material scump, care strălucește uimitor, din oricare parte și unghi ar fi privit. În capul de sus al inimii este așezat fotoliul rotativ al șefei. În partea din dreapta, un fotoliu, din același tip, destinat sponsorului; în partea stângă, un altul, pentru domnul colector, redistribuitor
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
timp, afacerile mergeau bine, profitul era mare, iar averile se adunau repede și voluminoase. În ani puțini proprietățile funciare au însumat mai bine de două mii de hectare. Acestora li s-au adăugat ferme de vite, oi, pește, către Dunăre. Afacerile străluceau, iar averile creșteau cu repeziciune, suspectă, ai zice. Totul corect, totul cu profit enorm! Numărul nevoiașilor cărora le asigura hrana și traiul a trecut de două mii. Devenise un fel de tată și mamă a orașului. Fiecare găsea la el o
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]