1,487 matches
-
cabaret, Joséphine Baker, pe care poetul E.E. Cummings o descrisese ca pe "un Lucru misterios, nici primitiv, nici civilizat, sau dincolo de timp, în sensul în care emoția este dincolo de aritmetică". Însăși apariția treptată a corpului gol al dansatoarei, într-un străveziu maiou colant, corp luminat încet de la cap până la picioarele încălțate cu pantofi-copită, iar în rest rămas într-un hău de întuneric, ne-a introdus de la început într-o lume misterioasă, plină de ambiguități. Mișcările minime, când lascive, când candide ale
Trei universuri coregrafice by Liana Tugearu () [Corola-journal/Journalistic/9039_a_10364]
-
putut de bine”. Când însuși poetul constată, „Se-năbușă chipul în oglindă/ ca-ntr-un cer lipsit de văzduh“. Sunt, toate acestea, modulii a ceea ce poetul își face și propune, o poezie fără viscere, ocazii, subiecte, eschive - dar cu mistere străvezii? Într-o poezie ce va figura, cumva, într-o viitoare Opera omnia, și chiar așa intitulată, citeam: „Din suflet iese Forma sa cum un abur care năzuiește la o altă Formă și rămâne așa o vreme adăstând-o dar dacă
De Opera omnia by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/3117_a_4442]
-
situații, cititorul de astăzi poate încă savura meșteșugul autorului; dificultățile apar cînd trebuie să învestim cu sens rîndurile dezlînate despre grozăviile captivității, despre prizonieratul într-o lume utopică, absurdă. Gesturile unei jucării a generalului (pe care îl cheamă K. - cam străveziu, nu?) sînt insuportabil simbolice, dacă privim retrospectiv: "Minunea mecanicii deschidea reprezentația. Făcea așa: cobora capul, mișca ochii, își muia pana în călimară și se apuca să deseneze. În diverse variante, desenul reprezenta întotdeauna același personaj: Generalul K.". Ne e greu
Între ei, scriitorii by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/16173_a_17498]
-
poetul croșetează interfața lingvistică a pixelilor, emoția acestor mici ode deghizate în versificări complicate rezidă tocmai în ineditul revelării delicateței unui spațiu/domeniu perceput drept inabordabil, altfel decât la modul fizic riguros: "Scrutând-o și mai de aproape, / ca-n străveziu adânc de ape, / prin fanta strânselor pleoape / și printr-o lupă cam de două / sute cincizeci de ori mai nouă / și clară ca un glob de rouă, / cu franjuri, panglici, curbilinii / de octopuși sau de actinii / ce-și unduie și-nvoaltă
Ode în metru fractalic by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/12847_a_14172]
-
zi este dirijată de forțe oculte, forțe dornice să acapareze cât mai multă putere. De aici pleacă scriitorul român Olimpian Ungherea pentru a-și construi, din ițe literare bine strunite, o carte de aventuri în care teoria conspirației mondiale e străvezie pagină cu pagină. Politica aceea care se vede la televizor e în fapt doar o aparență, pentru că ea este direcționată din umbră. Informația și banii sunt manipulați pe întreg mapamondul. „Clubul Cocoșaților“ e un loc în care, dacă suntem bine
Agenda2005-06-05-timp liber () [Corola-journal/Journalistic/283372_a_284701]
-
mai nefericit - un "viceversa" caragialian minează fatal bunele intenții și-n locul ouălelor de găină sovhozul "Rază roșie" va produce o generatie de monștri din ouăle de struț și șarpe care ar fi trebuit să parvină zoologului Persikov. Parabolă e străvezie: o Rusie dominată de o seminție gigantică agresivă, de a cărei apariție e responsabilă o lume ce-și ia rolul de Dumnezeu prea în serios. Bulgakov își plasează fantezia în 1928 - cercul se închide, doar înghețul salvând Moscova de la asaltul
Prăbusirea casei Kalabuhov by Ioan Stanomir () [Corola-journal/Journalistic/17924_a_19249]
-
ochii limpezi mor.". Și iată o dimineață proaspătă transformată, parcă pe nesimțite, în după-amiaza grea și "nerușinată" a unui faun: "Pe buze diminețile îți lasă/ Ciorchini de rouă proaspeți și rotunzi/ Ca să le rupi pojghița de mătasă/ Și-n carnea străvezie să pătrunzi.// Adolescent cu ochii puri și-adânci,/ Sfâșii amiaza și strivești șopârle./ Fagurii zilei coapte îi mănânci./ În față vântul fluturii ți-azvârle.// Flori tinere te-opresc, cu sânii plini,/ Să le săruți nerușinat pe pulpe/ Când pocăit și
Dimineața unui faun by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/8234_a_9559]
-
ajunge la descoperirea raportului dintre idee și formă, artistul trebuie să ajungă la o cunoaștere științifică a "relației dintre lumină și natura, prin intermediul culorii". "Romantismul nu e o lume a tonurilor sumbre, a "negrei" lumi interioare, ci drumul către culorile străvezii și luminoase aflate dincolo de lumea omului (și care numai întâmplător se destăinuie)" (p. 103). Debutul Anei-Stanca Tăbărași este remarcabil. Rețineți numele. Ana-Stanca Tăbărași - Romantismul colorat, Ed. Cartea Românească, Buc. 2000, 144 p., f.p.
Culorile romantismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/16294_a_17619]
-
în bătaia soarelui care apune, dar care de fapt nu apune, în aceste imperii în care soarele nu apune niciodată... Apa prelinsă cade spre subsol, o vezi din tunelul prin care treci, iar apa, încolăcindu-se acolo, alcătuiește un zid străveziu prin care pânza de apă apare mișcându-se ca de un cutremur. Am înțeles Spania. Aventura umană spaniolă. Nicăieri apa nu se prelinge, nu curge pe geamuri, ca aici. Este obsesia oceanului, oceanului, oceanului... A necunoscutului, cunoscut... Nu-ți mai
Londra, Paris, Madrid by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/6596_a_7921]
-
întinde ca un blestem, constituie principala reușită a unui roman ce putea deveni o carte extraordinară. N-a fost să fie. De ce nu reușește Dan Stanca să dea un roman pe măsura potențialului său, nici măcar la nivelul - notabil - din Morminte străvezii, Apocalips amînat sau Noaptea lui Iuda? Un răspuns implicit ni-l dă chiar Craii și morții, care începe promițător și continuă palpitant, dar se dezumflă spre final, împotmolindu-se într-un mîl eseistic asezonat cu dilatări lirice și explicații facile
Un nou asfințit al Crailor by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3115_a_4440]
-
un roman al României anilor '95-'96, plin de nume abia alterate. O femeie tînără încă, cu un soț cvasi-inexistent, așa cum apărea și în primul roman, lucrează într-o redacție a unui cotidian cu un tiraj uriaș. Cotodianul se numește străveziu Știrea zilei, directorul e un Jack obsedat de senzațional, lumea politică e cea a unui președinte pe care îl cheamă Ilie Ionescu. Această femeie se îndrăgostește de un chinez, un medic trimis de Partidul Comunist Chinez pentru o perioadă determinată
Felicia Mihali - romanele scrise în România by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/14818_a_16143]
-
din aurul ochilor domnului" (ibidem). În genere (indiciu de compromis temperamental), concretul tinde spre abstract și invers. Pentru prima ipostază e probanta această diafanizare organică, (prea) intens luminiscenta, care trimite la eresul, menționat de Blaga, al unui pămînt la începuturi străveziu cum apă: "Îmi acopeream față cu mîinile - erau transparente/ îmi acopeream ochii cu pleoapele - erau transparente/ pielea se făcea transparență/ că un acvariu cu pești speriați de lumină/înăuntru eu insumi mă rugam/ acoperindu-mi inima cu altele - erau transparente
Un deceptionat caligrafic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/14770_a_16095]
-
în uriașa fereastră, iar eu, un adolescent ascuțit și bolnăvicios, în pijama rufoasă și cu un fel de vestă lăbărțată deasupra, stăteam toată după-amiaza așezat cu fundul pe lada de studio privind în ochi, ca hipnotizat, reflexul meu în oglinda străvezie a ferestrei.” (Mircea Cărtărescu, Orbitor. Aripa stângă.) „Zăpada se topea, scurgându-se în rigole. Soarele ardea vesel, aerul era nemișcat și centrul stațiunii forfotea de lume: vilegiaturiști sau funcționari, vânzători, profesori, ce mergeau la masă, în pauza de prânz. Era
Începuturi de roman by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/2709_a_4034]
-
și-a introdus ,penisul lung și negru" în... pântecul României, în proză, unde un teribil desant deșănțat tinde să facă regula, ba chiar și în critica literară și eseistică, unde un Luca Pițu, bunăoară, își împănează paginile cu subtile ori străvezii referințe anatomice, scriitorii noștri tot seamănă și culeg roadele câmpului blagoslovit din Povestea poveștilor a lui Creangă. Dar umorului de cea mai bună factură al ,țăranului" amestecat printre ,boierii" de la Junimea trebuie să-i spunem adio. Cu rarisime excepții (,magistrul
"Intimitățuri" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/11070_a_12395]
-
fost și cele mai vechi: pensia e mare, iar privilegiile castei, intacte. Treptat, însă, în existența tihnită a protagonistului se insinuează semnul de întrebare al unei enigme. Profilul unui necunoscut cu un "nas subțire ca un cuțit, cu nările aproape străvezii și fremătând în chip ciudat" începe să-i apară în fața ochilor. Singurul care îl vede este Branea. Iar ciudatul personaj mai are și prostul obicei de a-i spune vorbe de neînțeles, coerente totuși, la o analiză amănunțită. Cu toată
O surpriză by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/10237_a_11562]
-
e foarte clar construită, fără abateri de la schema geometrică inițială a acțiunii“ (de acord, însă cu observația că în roman există totuși o neașteptată și aparent inexplicabilă „abatere“ de la proiectul inițial). Tot așa, după Arșavir Acterian, Sebastian scria „cu scopul străveziu și parcă țintind să placă cititorului“. Probabil că și la așa ceva s-a gîndit tînărul pe atunci I. Negoițescu, recenzînd Accidentul și numindu-l pe autor „un romancier amabil”, iar, mai apoi, „un artist amabil“, cu mențiunea că, dintre calitățile
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
agonic: „pe întunecate cărări”, Nora și Paul au intrat „pe poarta“ unui alt tărîm, cu dublu statut. Gunther citează o strofă jumătate din O seară de iarnă, poemul obscur-sacral, dar deloc cristic, în ciuda aparențelor, al lui Georg Trakl. „Cu scop străveziu“, ar exclama grăbit copilărosul Arșavir Acterian, crezîndu-se confirmat. Dar lucrurile nu stau chiar așa de simplu. Nu întotdeauna acea limpiditate a scriiturii - complimentată în măsura în care îi și este reproșată scriitorului - e doar o superficie elegantă, lipsită de profunzime. Uneori, pe fundul
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
sînge...// Cu asta, totul va fi pus pe hîrtie./ Pentru detalii, consultați modesta bibliografie") crește cîte o poveste și din fiecare aripioară de stil scuturată se face, precum în bucata de basm cu ,ajutoarele eroului", o oaste întreagă de fluturi. Străvezii cum sînt, ei lasă ușor să se vadă rînduri mai vechi, du vers, de la prose, între care se prind, așezate la patru mîini (n-ai ghici...), foițe de micașist, delicate, foșnitoare, frumoase. Din ele, exuvii transparente, ca o mille feuilles
Entomologicum Magnum by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11343_a_12668]
-
ascunde Mircea Ivănescu iubitei sale? Peste ani, în „mopete și indiferența”, poetul își exprimă invidia erotică: „dr cabalu stă la masă cu o zeiță. mopete/ în spatele lor se consumă într-o flacără sângerie/ ca și părul zeiței - și invidia lui, străvezie/ se coboară ca un clopot de sticlă peste ei. mici pete/ din invidia lui mopete le vor colora lor viziunea”. Putem să micșorăm liniștiți aceste „otrăvuri” mărturisite de mopete. Am încercat să extind aceste „vinovății”, atât de puțin evidente la
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
amintit bufetul (căci: „bufetul termita este de departe cel mai mare bufet/ spune mopete când vine vorba...”). E vorba tot de o bibliotecă, unde M. Ivănescu în neuitata sa ipostază de mopete se întreține cu personaje pe măsura sa, măști străvezii ale unor prieteni intelectuali: v. înnopteanu, i. negoescu, el midoff, dr. cabalu, bruna rowena, tânăra nefa... Nu există evoluție, nici scădere în această creație. Oricare dintre poeme îl reprezintă în întregime pe autor. Uneori, un gest oarecare de pe la începutul cărții
Adâncimea suprafețelor by Ilie Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13416_a_14741]
-
ăsta nu se poate contesta, dar el și-a supraevaluat puterea și a luat drept sprijin pana an pănzele albe semnele de simpatie pe care i le-a făcut opoziția an timpul ultimelor mineriade. Cazul său e și cel mai străveziu an privința influențării politice pe care o suferă sindicatele. Miron Cozma a intrat an PRM, după toate aparențele, pentru a-și rezolva o problemă personală. Nu cumva, azi, liderii de sindicat care ași oferă serviciile partidelor care vor include pe
Fortele obscure si sindicatele by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/17438_a_18763]
-
Un alt exemplu din proza mea, construcția Catedralei Neamului, mereu și mereu amânată. Abia acum, se pare, că s-a conturat posibilitatea finalizării respectivului proiect, dar au trecut ani și ani, până s-a luat această hotărâre. În romanul Morminte străvezii (1999!), am pus în discuție cazul Catedralei și am scris tocmai despre o construcție imposibilă, nefinalizată sau care, imediat după terminare, începe să se surpe, ca-n legenda mănăstirii Meșterului Manole, deci, să nu mai corespundă menirii ei. Nu mai
Dan Stanca - "Adevărata miză a cărților mele este erosul, nu logosul" by Ion Zubașcu () [Corola-journal/Journalistic/8705_a_10030]
-
suprafață, ies din pereți, se preling/ gemând/ Ťglycerineť// strălucirea cadaverică pătrunde/ prin piele se impregnează în corp/ ca mirosul/ ca bătrânețea// nici o umbră nici o urmă de milă.// (băiețelul întinde mâna Ťhi my name is stereo mikeť" (peisaj); "jeleuri colorate sau străvezii/ și cauciuc și inox/ și neoane și amfetamine/ jgheaburi și țevi/ și petrol negru cu miros greu/ dar tu faci out// spațiile astea la limită care te scot din normal// - oare ce s-a întâmplat cu/ mâncarea de pe pereții borcanului
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
petrol negru cu miros greu/ dar tu faci out// spațiile astea la limită care te scot din normal// - oare ce s-a întâmplat cu/ mâncarea de pe pereții borcanului aruncat la gunoi/ a mucegăit singură printre alte ambalaje -// jeleuri colorate și străvezii/ și cauciuc și inox/ și neoane și amfetamine/ jgheaburi și țevi// gunoaiele te atrag ca zepelinul muștele/ sunetul te izbește cu pieptul de zid/ dar nu te mai doare deloc - dar/ nu te mai simți bine decât acolo// și vrei
Conectică și butoane by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9746_a_11071]
-
zglobiu, irizări de pădure. Că un / japonez la marginea apei. Cred că dacă nu m-aș fi / îndeletnicit cu șevaletul, aș fi făcut-o la fel de / potrivit cu până înmuiată-n cer neală. M-aș fi întrecut / în haikuuri precum în stampe străvezii același nipon / inspirat”. Din aceleași surse, Virgil Dumitrescu pune accent, chiar surclasează informația că Vincent van Gogh ar fi consumat peste măsură absint: „S-a mai întâmplat că rația / de absint zilnică / între timp o dublasem. Vezi bine, trepidam că
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]