76,894 matches
-
-nghesuie cu toții să apară pe lac : umbre zvonuri mirozne purtate de vânt măturătorul norilor limpezește și suprafața apei și lauda poate începe la căpătâiul celui ce nu va mai fi o laudă întâmplătoare ca o bucată de cretă găsită pe stradă cu care copiii scriu cuvinte ininteligibile pe pereții caselor căci asta le place cu adevărat morților : să vadă că n-au fost uitați și că nu sunt lăudați din obligație Mult timp am crezut că pot să-mi fac noi
REQUIEM in memoriam Ioșca Naghiu by Constantin Abăluță () [Corola-journal/Imaginative/3758_a_5083]
-
cu nevastă-sa când s-au dus să amaneteze pianul. aia de la amanet nu văzuseră în viața lor un pian. și pianul n-avea loc pe ușă. ploua. telenovelă se putea numi cu pianul în ploaie.sau cu pianul pe stradă. ea: vara asta n-am mers la ibiza (răspuns): dar ce, parcă numai la ibiza a fost vară ! al treilea fost zootehnist, cândva. o întreba pe nevastă-sa: ce-ai produs, fă, azi? ea (că o vacă deșteaptă) răspundea: am
Poezie by Anton Jurebie () [Corola-journal/Imaginative/3834_a_5159]
-
Gheorghe Vidican în odihna de sine în odihna de sine trupul tău coboară alene bărbații vin glasuri răzlețe de împotrivire singura tulburare e piatra aruncată în lacrimă cercuri concentrice obsesia trupului îngemânează în tine străzi înguste pline de nechezat o nevoie bolnavă de iubire aruncă zarurile carnea încremenită-n exilul tău sunetul acela de expirare a eșecului în odihna de sine trupul tău amăgește sufletul celui spânzurat de eroarea sărutului o sămânță s-a întors
Poezie by Gheorghe Vidican () [Corola-journal/Imaginative/3416_a_4741]
-
văd mintea mi se tulbură și nu mai sunt eu uit tot ce am de făcut și în loc de asta fac lucruri nebunești beau apă din sticle goale mănânc ambalajul biscuiților în loc să mănânc biscuiții sau mă așez la colțul străzii și cerșesc și lumea se miră că un domn respectabil ca mine face așa ceva și-mi zice cu binișorul că poate n-ar fi rău să merg la psiholog dar ce nu știe lumea e că în tinerețea lui Costache
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
nici măcar de psiholog așa că ajuns la capătul puterilor mi-am făcut curaj și l-am rugat într-o noapte pe Costache să-mi cânte mi-era frică să nu mă înjure dar nu, Costache a cântat în noaptea aia pe strada pustie sub un felinar doar pentru mine a cântat înfiorător de frumos dumnezeiește.
Poezie by Ofelia Prodan () [Corola-journal/Imaginative/3835_a_5160]
-
și de frigul care se rostogolește peste noi din pânzele lui de chirico cineva la a cărui înmormântare am luat parte și eu stă acum cu haina pe braț și cu țigara aprinsă sub bradul de lângă BRD gata să treacă strada pe o alee a parcului două fete își duc frumusețea cum și-ar deschide cartea un tânăr prelat peste ceața care urcă din văi lumina ascultă respirația paginii
Poezie by Viorel Mureșan () [Corola-journal/Imaginative/3985_a_5310]
-
ieși acum pe ușă fără să mă mai vezi vreodată fără să aștept ziua de mâine așa cum aș putea să mă întorc mâine fără să te mai găsesc nici pe tine nici negoțul tău de tutun nici colțul acesta de stradă numai un ziar în apropiere pe trotuar deschis de vânt la pagina cu anunțuri telefonice unde decesul tău a fost plătit cu cafeaua și țigările mele nu neapărat în această ordine pentru că nu există așa cum nu există întotdeauna un salut
Poezii by Eliza Macadan () [Corola-journal/Imaginative/3916_a_5241]
-
la vreme de viscol și secetă. în sobă vor arde lemnele aduse din pădure, pe pereți vor lumina icoanele. izbăvirea va fi la un pas. VINO AMICE CU SPERANȚ| ȘI-NCREDERE nenorocul și foamea și sila în marile parcuri pe străzile pline în vechile fundături ale orașului unde vânturile din deșert au adus auzul dezastrului și pământul zbârcit al luminii unde cei nefericiți nu mai au lacrimi și cei goi nu mai au stele și cei lacomi sunt spuză de bube
Poezii by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/3898_a_5223]
-
roata la punctul zero care e cel de start. Înainte de a-i vedea fața îi aud vocea pe Muntele Tabor de unde cobor singur cu zece porunci, doar atît cît să te iau de mînă precum pe un bătrîn la trecerea străzii unde întotdeauna ajung numai eu.
Săptămîna de lucru by Vasile Dan () [Corola-journal/Imaginative/4201_a_5526]
-
mea nu mai e nimeni, deasupra mea e cineva, totuși? la subsol știu precis că țevile de apă caldă s-au spart și fâsâie, ele ruginesc și dispar; se sparg și ruginesc cu o viteză amețitoare, dar intru în casa străzii, unde femeia iubește numai dacă este bătută, dacă i se arată imaginea durerii în acțiune; bărbatul vrea să fie centrul orașului, centrala termică de zonă, căldura lui vrea să urce până la ultimul etaj; prea multe vrea bărbatul ăsta timid în
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
-și uitaseră flintele atârnate; oricum, ar trebui să mă reîntorc să închid gura sobei, cu un retez mai bun, unul care să nu mai ruginească niciodată; guma de șters bucuria poeții nu mai au timp să se apere cu nimic, strada lor e plină de metafore negre, de ziduri pierdute; nu au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
au scuturi, au trupuri firave, consumate, nopți după nopți, râuri de alcool după râuri de alcool; parcurile municipale sunt o mare de lacrimi; poetul nu mai poate ține pe piept armurile tari, spada salvatoare îi cade din mână; până și străzile principale sunt pline de lași, lumina ochilor interbelici se stinge minut cu minut, (cea de pe fața voivozilor e consumată de mult) și pulsul sângelui din rigole e tot mai încet; ivan karamazov paralizează viața cu visele lui; trubadurii nu mai
Poezii by Mircea Stâncel () [Corola-journal/Imaginative/3944_a_5269]
-
versurile lui will nu-mi umple gura călduț și sărat așa se petrec nopțile mele și mă trezesc ostenit plec anonim printre cîini de pripas și tramvaie cu povara faptelor mele și cu gîndul la crima de mîine la capătul străzii dimineața se ridică mereu un soare uriaș și indiferent
nu mă numesc william by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4067_a_5392]
-
Simona-Grazia Dima STRADA CUȚITUL DE ARGINT Copil fiind, mă țineam după ei, cei doi bătrâni orientali, niciunul din ei nu zicea „asta-i așa sau așa”, nu foloseau nume, nu caracterizau nimic, vorbeau despre tutun și cafea, se mirau de viermele măsurător pe
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
era însă altceva: să miros piatra, ea să devină floare, simpla ei frumusețe să-mi sature foamea, sorbit de magie, să pot uita materia, știind ce înseamnă cercul hranei, îmi amintesc prea bine. Bătrânii-și urmau drumul prin urbe, din strada Puțul de piatră până la strada Cuțitul de argint, pierduți într-o convorbire fără capăt, neocolind nicio uliță sau șosea, îndurând vorbe de cantori și cuțite de țigani. Îi urmam, să văd cum cântăresc aerul, cum scot din straițe bezele, musaca
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
piatra, ea să devină floare, simpla ei frumusețe să-mi sature foamea, sorbit de magie, să pot uita materia, știind ce înseamnă cercul hranei, îmi amintesc prea bine. Bătrânii-și urmau drumul prin urbe, din strada Puțul de piatră până la strada Cuțitul de argint, pierduți într-o convorbire fără capăt, neocolind nicio uliță sau șosea, îndurând vorbe de cantori și cuțite de țigani. Îi urmam, să văd cum cântăresc aerul, cum scot din straițe bezele, musaca, tzatziki, la nesfârșit. Îmi făceau
Poezii by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Imaginative/3917_a_5242]
-
încrustat cu păianjen de aur, fuma țigări lungi de Smyrna, bea vin de Tokaji, mânca rodii de cipreși. Zece bărbați au murit în duel pentru ea. De netăcere Tot mai rar trece Dunărea prin oraș tot mai des vorbesc pe stradă tot mai puțină lume aude. Vorbesc, poate că și țip, poate că urlu poate am înghițit un lup și niciun câine nu mă vede și nici eu nu mă mai aud. Mă-ntorc acasă tot vorbăind, mi se lungesc mâinile
Poezie by Ileana Roman () [Corola-journal/Imaginative/4524_a_5849]
-
de pian. ehei, e blestemul femeilor aici, asta a ras toți bărbații scăpați numai o secundă din privire de neveste, dumnezeu să o ierte. cum a murit? otravă. a luat otravă. nefericita...! a murit croitorul roșculeț, numai ce a trecut strada și l-a izbit un camion. ce croitor! ce om! ce croitor! a murit doctorul truică, a făcut infarct în baie. deh, un bețiv! dai bun doctor, să ne înțelegem a murit colonelul grigoriu. era bătrîn și mînca pensie de
Poezie by Adrian Alui Gheorghe () [Corola-journal/Imaginative/4094_a_5419]
-
opri mâine aduc un zugrav eu plătesc toate pagubele auzii repetat îndemnul care făcea din mine uncenicul vrăjitor al poligraphiei Îmbătat de miresme imaginare și exaltat mâzgălii fațada proaspăt văruită și curând demersul meu criptic depăși curtea liceului ieșirăm în stradă unde pe asfalt îmi continuai febril lucrează sub Privirile stupefiate ale trecătorilor cu noi formule oculte ermetici radicali alfa și omega rădăcini la cub ipsilon fracții cuneiforme paradigme Piramide și sfere în care integram case și grădini vietăți și arbori
Poezie by Ovidiu Genaru () [Corola-journal/Imaginative/4115_a_5440]
-
VINE VARA ! Vine vara ! Prima zi de vară este și ziua tuturor copiilor. Lor le plac mult jocurile.Vine vacanța și putem merge la pescuit. Cu prietenii de pe strada mea organizăm multe jocuri. Și după joc admir și ud florile din grădiniță. Vino vară, cu soare, cu arome îmbătătoare, cu ploaie, tiptil, ca un râs de copil! Florea Constantin
Vine vara!. In: Alabala by Florea Constantin () [Corola-journal/Imaginative/573_a_717]
-
înfiorări citadine, Ajuns pe chei, văd Mureșul, aud clipociri de golgoane, Și parcă Râpa Morii se-nclină peste mine Și Radu Vodă însuși mă-ntoarce la icoane, Mă ține între dealuri, mă leagă de pământuri întinse, rourate, Și-ajung pe străzi, și caut, năuc, parcă pe drumul țării Cu Dumnezeu alături, cum cearcă să-mi arate O cale-a mântuirii, un loc al îndurării, Și sufletu-mi atârnă-n uimire ca un ciucur. Necunoscuți în juru-mi, eu însumi necunoscutul, În asfințit
Poezie by Ion Horea () [Corola-journal/Imaginative/4141_a_5466]
-
mă gîndesc la femei ci la ce a scris nichita stănescu despre femei cînd am mers cu un tramvai obișnuit prin praga nu prea m-am gîndit la franz kafka și la zîmbetul lui obosit pictat pe tricourile vîndute în stradă nici la sufletul lui care atingea vag pietrele cubice ale pavajului ci la rîndurile lui virgil mazilescu despre copilăria lui franz kafka asemenea infirmitate pe care unii o numesc postmodernism este de neocolit nu poți scăpa de ea cum nu
Infirmitate by Horia Gârbea () [Corola-journal/Imaginative/4778_a_6103]
-
Vistierul cu mari cearcăne cu auzul însângerat de socoteli eronate Și de-abia e șapte dimineața și de-abia luni de august Pe malul crișului mierle o mulțime și alte păsări mici Se produc într-o veselie artistică Trec pe străzi privind doar în sus spre acoperișuri În loc de cer o carte sferică spre care cine să-și întindă mâinile Dacă nu fiii noștri Uite-i cum se trezesc în teroare și se duc să se ghemuiască Suspinând sub mal unde doarme
Timpuri crimordiale by Ioan Moldovan () [Corola-journal/Imaginative/4647_a_5972]
-
plăcut să inventez o limbă neauzită de nimeni o nouă religie noi zeități un nou alfabet în fiecare zi descopeream un nou continent tineri îndrăgostiți mai puri ca roua ce cădea pe morminte și-acoperișuri dormeam îmbrățișați cu întunericul ignorând străzile ce alergau una după alta ignoram oratorii inculți ai piețelor zgomotul de roți și copite neștiutori de soarta celor ce tremurau la toate ucazurile ca iepurele pe arătură în ziua vânătorii ascultând la radioul cu galenă deciziile înțelepte ale guvernului
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]
-
putrezeau în gropile comune credeam că doar de câteva decenii ne-am îndepărtat de maimuțe de urletul lupilor de colții hienei credeam că doar câteva crengi de copaci ne despărțeau de epocile întunecate ale preistoriei ne iluzionam că doar câteva străzi ne despart de exponatele împăiate ale Muzeului Antipa bătrân versificator al spaimelor comune te simți deodată inutil ca papionul la gâtul unui cerșetor inutil ca orificiile flautului ruginit aruncat de câteva decenii în podul cu lucruri de prisos în noaptea
Poezii by Ion Cristofor () [Corola-journal/Imaginative/4691_a_6016]