2,032 matches
-
timpul de acum. Iubesc fiecare cuvânt pe care mi-l trimiți. Știu că ești în fiecare din ele și-n același timp, strecor rațiunea unei ordini absurde, devenită ilogică practic,atunci când interiorul strigă sau cântă blând, alte armonii. Notele devin stridente în tot. Totuși... spun totuși... În mine,totul este așa cum trebuie să fie. Trăirile nu mă sperie. Este rândul lor să fie vii, să ridice valul în care să cuprindă întreaga bucurie și darul tău. Îmi spui să las libere
FRAGMENT DIN ”CUIB DE PĂSĂRI SPIN, CUIB DE JOCURI NEJUCATE” de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1921 din 04 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381951_a_383280]
-
mușc din el, așa că l-am aruncat în primul coș de gunoi care mi-a ieșit în cale. Morala întâmplării am înțeles-o abia a doua zi, când soneria de la ușa coliviei mele cu gratii de fier la ferestre, țiui strident. Am deschis ușa ferecată și am zărit-o pe Ea, Doamna de Negru. Avea mărul meu, cel pe care îl aruncasem ieri, în palma-i scheletică. Iar în mâna cealaltă ... ************************************************* Se cunosc multe relatări care descriu trăirile după moarte, ele
GREUTATEA SUFLETULUI DIN TRUP de LIVIU PIRTAC în ediţia nr. 1940 din 23 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381398_a_382727]
-
din buzunarul de la piept mi-a căzut în zăpadă și telefonul mobil! Animalul, mă ratase la prima lovitură și se pregătea de asaltul final asupra mea când între noi, în zăpadă, a început să sune brusc telefonul! Surprins de sunetul strident al telefonului, Cougarul a rămas o secundă parcă suspendat în aer, apoi s-a întors și din trei salturi a dispărut în tufișurile de pe partea cealaltă, a drumului! M-am ridicat încet, mă durea urechea dreaptă, mi-am luat din
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A DOUA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1942 din 25 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380816_a_382145]
-
de nimeni și nimic, voiam doar să adorm din nou: Aveam mare nevoie de un somn adânc odihnitor, din care să mă trezesc lucid și pregătit poate, pentru un nou... început! În loc de final Deodată, îmi răsună puternic în urechi vocea stridentă a lui Gim la radio-telefon: - Hei John, mă auzi? Mă auzi? Răspunde! Deschid ochii: Imaginile îmi dispar din minte aproape instantaneu: Mă trezesc brusc la realitate. Sunt în parcul din Fremont! - Te aud Gim: Ii răspund eu, ferm. - Okay John
ÎN ARŞIŢA PRIMĂVERII TIMPURII (NUVELĂ) PARTEA A TREIA de IOAN CÂRJA în ediţia nr. 1943 din 26 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380920_a_382249]
-
întrebări, iar eu, unul din firele ei, pendulându-mi fragilitățile deasupra unui turn de răspunsuri ilizibile. Victore, de ce am întâlnit acea ființă? De ce nu mai pot anima trupul acesta neghiob în trăiri fără firele de capăt ale țesăturilor uneori prea stridente. Le înțepi tu sigur, sau le smulgi rând pe rând când simt prăbușirile într-un abis nedefinit încă mie de rațiune. Inima știe ce vrea, știu sigur asta, pentru că se liniștește. Este adevărat că simt totul ca pe niște rafale
AŞ MÂNCA DE FOAME AMINTIRILE (FRAGMENT DE ROMAN) de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2180 din 19 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374338_a_375667]
-
1671 din 29 iulie 2015. Mă simt captivă- ntr-o lume străină, Călcând cu tălpi goale pe cioburi de timp, Cad picuri de sânge din bolti fără îngeri, Iar lacăte grele încuie Trecut. Cu pumnii greoi bat în uși ferecate, Ecouri stridente Mă lovesc dureros, Trecutul sta-n lanțuri, Pe sloiuri de gheață, Și-și clănțăne frigul, rănit. Tăcută și singura Ma-nvalui în Azi, Iar clipă fugara Îmi matură trupul, Mă mistuie beznă, Abisul căscat, Și teama de visuri. M-aș
ELEONORA STOICESCU [Corola-blog/BlogPost/373279_a_374608]
-
cârnați. Esența sufletului meu, rădăcinile-mi vechi de mii de ani, întreaga-mi ființă și istorie sunt dezbătute în talk show-uri ieftine. O goană sălbatică după audiențe. Până și ce e frumos și sfânt sună a gol, fals și strident în gurile lor. Adevăr, valoare, minciună, istorie, taină, credință, șantaj, eroi, tricolor, poezie, martiri, iubire, trecut, prezent, viitor... un amestec gol de cuvinte, noțiuni, sintagme fără conținut. Repere? Pur și simplu nu mai există. Analizează ore în șir de ce mă
FLOAREA DIN ASFALT de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373393_a_374722]
-
anii trecuți și-au făcut iar cuibirile în locurile știute de noi. Știam copacii în care aveau cuiburi ciocănitorilor și pândeam răbdători prin apropiere să vedem cum veneau părinții cu hrană și astâmpărau foamea ciocurilor hămesite care se auzeau țipând strident și se vedeau mișcându-se la intrarea în vreo scorbură de copac. Ne opream uneori pe potecile din pădure să privim salturile mortale ale veverițelor pe crengi, le descopeream și scorburile ascunse între crengi urmărind cu privirile acel dute vino
COPILĂRIE ÎNTRE REAL ȘI FANTASTIC de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 1984 din 06 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373451_a_374780]
-
în jeepan și-am demarat în trombă către Buftea. Nu ca s-o fac vedeta, ci pentru că îmi cumpărasem acolo o căsuță pe malul lacului ca să mă dau cu barca.Pe drum,pupam când sticlă de coniac când buzele roșii,stridente, ale damei de consumație. S-a încins atât de tare încât la un moment dat și-a scos bluză ,iar priveliștea la care m-a supus era cu mult mai interesantă decât cea întunecată de pe șosea.Și apoi, totul s-
.LOTERIA VIEȚII de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371445_a_372774]
-
poziție comodă de sprijin pe tejghea. «Nu vă puneți, domnule!» îi strigă în coastă un țigănuș. «Nu merită ! Nu aduce decât ghinion!», continuă tăciunele de-o șchioapă. Și, în timp ce era pus pe fugă de stăpânul tarabei, îi strigă în frânturi stridente că un ochitor care trăsese în piciorul țintei rămăsese șchiop, iar altul care ochise gura, amuțise de-a binelea. Și tot așa... Țigănușul se pierdu în mulțime, iar stăpânul gheretei se-ntoarse spre el și, cu o privire neguroasă, îl
LA MOŞI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371522_a_372851]
-
în preajmă trădători, doar pentru că au oarece valoare. Ne-am săturat de pricepuți la umblat în instalații și la deversat terosenul urii peste focul deja mult prea încins, ca să nu topească, în loc să călească. Am decăzut și ne mulțumim cu plăceri stridente și ieftine. Reconstruim cu elan maxim ce n-am construit vreodată. E mai important leneșul decât cel care vrea să muncească. Munca este peiorativă. Populațiunea populativă numită popor își face de cap. Nu râde la trivialități, ci doar la Țociu
MESAJ DE LA UN ROMÂN CARE-ŞI IUBEŞTE ŢARA de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371520_a_372849]
-
Te vei învârti în jurul lunii. Cum mai știi tu să străbați cerul cu pacea, fie și numai într-o singură aripă, ciugulind cămașa norilor... Nu l-am lăsat să continue. - Știi că muzeul de toamnă e abstract? File suprapuse, cataloage strident împăienjenite și un coordonator excentric. La noapte aș vrea să-l vizităm. M-am apropiat de el și l-am sărutat. Îmi dăduse de înțeles că dincolo de lume e un mister pe care vrei să-l păstrezi în căni de
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
CĂLUȚIU-SONNENBERG - HOINĂRIND PRIN AMERICA (1) - LAS VEGAS, FABULOSUL !, de Gabriela Căluțiu Sonnenberg , publicat în Ediția nr. 2117 din 17 octombrie 2016. Downtown Las Vegas „Welcome to fabulous Las Vegas, Nevada” e scris pe panoul iluminat în stil nostalgic cu lămpi stridente, de neon. Pancarta e amplasată acolo unde începea orașul acum șaizeci de ani. Între timp, metropola a crescut peste poate iar panoul ̶ motiv fotografic atât de-ndrăgit încât stăm la coadă ca să putem ajunge la el ̶ a ajuns să
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
păcatelor, un fel de Mecca a capitalismului, la care americanii merg în pelegrinaj când vor să se închine ... Citește mai mult Downtown Las Vegas„Welcome to fabulous Las Vegas, Nevada” e scris pe panoul iluminat în stil nostalgic cu lămpi stridente, de neon. Pancarta e amplasată acolo unde începea orașul acum șaizeci de ani. Între timp, metropola a crescut peste poate iar panoul ̶ motiv fotografic atât de-ndrăgit încât stăm la coadă ca să putem ajunge la el ̶ a ajuns să
GABRIELA CĂLUŢIU SONNENBERG [Corola-blog/BlogPost/375306_a_376635]
-
Acasa > Literatura > Proza > NOAPTEA SUFLETELOR STINGHERE (ROMAN) - CAP. 8 Autor: Năstase Marin Publicat în: Ediția nr. 2233 din 10 februarie 2017 Toate Articolele Autorului 8.Soția bețivului Însă, din dezlănțuirea asta extatică, le trezi țârâitul strident al soneriei, însoțit de țipetele unei femei care bătea cu pumnul în ușă. Tremurând, Maria alergă la ușă, se uită pe vizor și o deschise repede. Dădu buzna o tânără bondoacă și grăsuță, cu un copil în brațe și cu
CAP. 8 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 2233 din 10 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375498_a_376827]
-
să te las? îl întrebase ea deodată, descumpănindu-l. Își revenise totuși destul de repede din uluială. Aici, dispusese pe un ton sec. Chiar aici!... Femeia frânase puternic, de parcă un obstacol i-ar fi apărut pe neașteptate în cale. Roțile scrâșniseră strident pe pavaj. El îi mulțumise din vârful buzelor și coborâse fără să privească îndărăt. Îi stăruise o vreme în urechi vuietul demarajului lung al mașinii pe strada pustie. Mergând, constatase că de încordare ori de mânie mici broboane de transpirație
CAMEEA de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375501_a_376830]
-
pentru a trece mai repede și mai bine peste lecțiile ce le primești aleatoriu de la viață, ca și când aceasta ar tăinui niște examene, pe cât de dificile, pe atât de surprinzătoare, pentru fiecare dintre noi. Un sunet familiar de claxon ce părea strident ca un semnal Morse, în liniștea nopții, ne-a readus pe amândoi cu picioarele pe pământ, despărțindu-mă brusc de gândurile mele răzlețe, topite instantaneu într-unul singur dar bine conturat: ce l-ar fi putut aduce pe Tudor la
ROMAN, EDITURA JUNIMEA 2013, CAPITOLUL 8 de DORINA GEORGESCU în ediţia nr. 2230 din 07 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/371675_a_373004]
-
să mănânce până v-a reuși el să vândă ceva din sacii plini. Din vârful căruței unde eram eu cocoțat se vedeau tiribombele viu colorate așteptându-și clienții. Mai erau și tot felul de corturi având pânza colorată în culori stridente, reprezentând scene de lupte tătărești, femei cu șerpi atârnați de gât și multe desene de acest gen, unul mai grotesc decât altul. Undeva pe o construcție metalică cilindrică înaltă de vreo cinci - șase metri și cu o platformă în jurul ei
PUNTI PESTE VREMURI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1432 din 02 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371930_a_373259]
-
așa ceva. Însă erau mai ascuțite ca lama de cuțit și deși erau bine ascunse, în clipa în care le foloseau, aceastea ieșeau afară neașteptat, ca un briceag. Ochii lor mari și rotunzi erau gri. În zborul lor scoteau un sunet strident: ,,cotaaaan, cootaaan!’’, ,,cootaaan, cotaaan!’’, de unde și numele lor. Erau niște păsări migratoare, deoarece erau leneșe și nu le plăcea să muncească pentru a-și face cuib. De câte ori ajungeau într-un loc care le plăcea, se apucau să-și facă unul
PĂDUREA SOARELUI (3, 4) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1435 din 05 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371928_a_373257]
-
falsă, cum că prima ninsoare va veni curând, iar atunci, când un fulg de nea mă va atinge, voi prinde putere. Puterea de a mai rezistă. Dar rațiunea mea tot șoptește, iar șoaptele încep să îmi bubuie în urechi, din ce in ce mai strident : « Lasa-te pe spate, iar gravitația își va face treaba ! Vei ajunge jos, iar rănile nu te vor lăsa să te ridici. Nu vei simti, totuși, nimic în exterior. Curând timpul își va face treaba, iar loviturile se vor vindeca
O NOUA SANSA de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1423 din 23 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/372025_a_373354]
-
complet pierdută în reverie, explicațiile Minodorei Lepădatu, care o fixa din vreme în vreme cu privirea în văpăi. Fata asta, gândea domnișoara, parcă ar fi un automat. Cred că nici măcar nu mă aude ce spun. Ramona Orru, se auzi glasul strident al profesoarei! Care este rolul țăranului român în opera lui Marin Preda? Nicio reacție. - Orru! Nu mă auzi? repetă ea iritată. Ridică-te imediat când vorbesc cu tine! Atunci, de parcă ar fi fost fulgerată, eleva tresări și se ridică fâstâcită
CAPITOLUL DOISPREZECE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372367_a_373696]
-
o ecluză îngustă, încap numai două vaporașe, și stăteau la coadă câteva zeci. În orele de așteptare, în jurul vaporașelor se învârteau zeci de bărci cu bișnițari. Îti ofereau o galabie (haină largă până la pământ), o maramă, un prosop, toate vopsite strident și de proastă calitate. Interesant este ca mergeau pe încredere. Îți aruncau într-o pungă de plastic obiectul pe vapor, te uitai la el, negociau prin strigăte (vaporașele au toate câte trei etaje) și în final le trimiteai înapoi fie
VIAŢĂ PE NIL de DAN NOREA în ediţia nr. 1233 din 17 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/372859_a_374188]
-
sau roz vârstat cu alb... Cuvintele Babei păreau că au tot atâta înțeles ca și ceea ce vedea el în jur printre gene. Simți pe dată supărarea acesteia. Îi punea la îndoială spusele? Vocea de copil se înălță și căpătă nuanțe stridente. Cum poți să crezi că te mint?! Ăsta mi-e rostul! Spășit, ceru iertare în gând, încropind o întrebare lămuritoare. Da...ești pe-aproape! Mănunchiul de culori aduce bine ori rău, fericire ori nefericire, liniște ori zbucium în viața celor
ZILELE BABEI de ANGELA DINA în ediţia nr. 1521 din 01 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373016_a_374345]
-
era suficient de plinuț, iar azi pieptul provocator era ascuns discret sub bluza albă din satin. Buzele îi erau senzuale și totdeauna acoperite cu un ruj sidefiu. Palmele aveau degete lungi cu unghii îngrijite și lăcuite cu oje străvezie. Nimic strident. Vă doresc poftă bună! ...și, ca șefii să-și soarbă liniștiți cafelele, dădu semne de retragere. Fără să se răsucească, părăsi biroul ieșind pe ușă cu spatele înainte. - Petrică! i se adresă șeful pe un ton jovial subalternului. Petrică avea
MAI POFTIM PE LA NOI de ION C. GOCIU în ediţia nr. 2317 din 05 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/371094_a_372423]
-
sensurile de zidurile blocurilor și mergi mai departe strigă un copil întorci capul dispare mamă mai lasă-mă afară jocul nu s-a terminat continui să alergi pe aleea cu tei e noapte câinii îți imprimă ritmul cu lătratul lor strident se apropie unul te învelești în cruce el continuă să se apropie nu ți-e frică știi ce va face câinele îți linge palma stângă apoi simți capul lui alb imens cum se așterne sub palma ta te oprești se
PRIETENE de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 828 din 07 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345753_a_347082]