1,490 matches
-
fierbintei sărutări”. În rest o castitate totală. Erotica alecsandriană nu cunoaște nici latura demonică. Îngerul nu formează, ca la Eminescu, un tandem cu demonul, adesea sub același chip. Puținele poeme În care este vorba de sburător, de duhul străin, de strigoi, de iubirea dintre două ființe din lumi diferite, nu sînt deloc demonice. Dragostea este manifestarea unei vîrste și Alecsandri n-a Înfățișat-o decît rareori și superficial „bolnavă”, agresivă, cotropitoare. Copilita (pentru care are predilecție) este blîndă și neștiutoare de
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ca niște solzi. Cred că nu le scotea niciodată, trebuie să fi avut cel puțin douăsprezece, iar pe dedesupt - pantaIoni lungi de dantelă, ca pe vremea Franțuzitelor. Săraca mirosea a vechi. Sunt convins că fustele ei revin în casă ca strigoi. - Cât ești de nedrept! obiectă timid Gaittany. Era o femeie extrem de inteligentă (și subliniind), te prețuia într-un mod deosebit. În fond însă, Gaittany, lipsit de imaginație și foarte sugestionabil, luând în serios pe oricine se exprima cu convingere, se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
ne chemăm din când în când la apel și strigăm "prezent", în semn că avem conștiința îndreptată asupra orei curente. Generațiile mai vechi, intoxicate de cărți, fac prea mare caz de memorie și de istorie și se lasă înăbușite de strigoi. Luați un calendar. Mai tot e plin de date solemne care nu-ți dau răgaz să respiri aerul vremii: 24 ianuarie, 10 mai etc., numai trecut mort, numai statui, numai morminte. Tata este un om pentru care trecutul ia atâta
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
-se flori, în vreme ce unii membri ai Mișcării ședeau, mereu cu cizme, îngenuncheați, alții făcând drepți de gardă. Ioanide, urmărit de aceste fantome, se închisese în casă și scosese din calea sa portretele copiilor, pe care-i declara "nenorociți", târâți ca strigoi într-o bufonerie sinistră. Pomponescu ascultă cu un fior lăuntric aceste știri, ce-l afectau cu mult mai mult decât pe Ioanide. Avea motivele lui secrete să fie emoționat. Într-o seară trecu o procesiune goyescă de preoți tineri, centurii
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
anunța o personalitate schizoidă pe de o parte, pasiunea pentru rigoare a eruditului, pe de alta percepția lumii sub unghiul fabulosului). Domnișoara Christina este un roman „În care atmosfera, ambiguitatea fantasticului este dată nu atât de prezența elementului irațional, miraculos (strigoiul) În narațiune, cât de modul În care individul normal trăiește și primește supranaturalul” (). Adevărata temă a romanului este cum se manifestă prezența fantastică (o experiență tradițională, păstrată de memoria colectivă, adică de folclor, În lumea profanului și cum poate fi
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
este de părere că „fantasticul folcloric te pune În contact direct cu o realitate irațională dar concretă: cu o experiență asociată În care s-a concentrat intuiția globală a vieții și a morții”. Romanul Domnișoara Christina este un roman de strigoi și, totodată, un roman oniric, ambele În tradiție eminesciană. Este vorba, de mitul tratat În Luceafărul și În alte poeme eminesciene (mitul hiperionian), dar și de reveria onirică din Sărmanul Dionis. Mitul cunoscut este sugerat În romanul lui Eliade cu
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
specifice prozei fantastice. Rolurile sunt, desigur, inversate. Luceafărul este În Domnișoara Christina o femeie tânără de origine pământeană, moartă de mult. Simbolul și-a pierdut solemnitatea astrală și chiar și Înțelesurile metafizice mari. A decăzut, putem spune, În condiția de strigoi. Un strigoi puternic erotizat, imprudent și nu atât de malefic pe cât Îi este reputația. De altfel M. Eliade ne atrage atenția, chiar În roman, asupra unui fapt care se situa curent În folclor: deformarea progresivă a experienței concrete, mistificarea, deturnarea
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
fantastice. Rolurile sunt, desigur, inversate. Luceafărul este În Domnișoara Christina o femeie tânără de origine pământeană, moartă de mult. Simbolul și-a pierdut solemnitatea astrală și chiar și Înțelesurile metafizice mari. A decăzut, putem spune, În condiția de strigoi. Un strigoi puternic erotizat, imprudent și nu atât de malefic pe cât Îi este reputația. De altfel M. Eliade ne atrage atenția, chiar În roman, asupra unui fapt care se situa curent În folclor: deformarea progresivă a experienței concrete, mistificarea, deturnarea sensurilor și
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
de la stadiul de fantasmă, de vis, la cel de femeie, reîntrupată prin pofta ei de dragoste, dă lumii ei statutul de realitate. Numai că realitatea lumii ei este o alta decât a lumii lui Egor. Fascinația pe care Christina și strigoi, și femeie o exercită asupra lui Egor este fascinația misterului, necunoscutului, a fructului interzis. Mai rezistent decât biblicul Adam, Egor refuză și distruge ispita, sparge cu toporul portretul domnișoarei Christina, străpunge cu o țepușă locul din pivniță În care se
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
lui Egor este fascinația misterului, necunoscutului, a fructului interzis. Mai rezistent decât biblicul Adam, Egor refuză și distruge ispita, sparge cu toporul portretul domnișoarei Christina, străpunge cu o țepușă locul din pivniță În care se presupune că se ascunde ziua strigoiul și, În cele din urmă, dă foc conacului pentru a pieri astfel casa blestemată și a se risipi vraja malefică. Legătura dintre cele două lumi este făcută de Simina, mica vrăjitoare, „ea este principala suveică În textul eliadesc” (/114). Prin
FORMELE FUNDAMENTALE ALE SACRULUI ÎN OPERA LUI MIRCEA ELIADE by GHEOCA MARIOARA () [Corola-publishinghouse/Science/1287_a_2109]
-
cu diavolul, sufletul chinuit care pretinde pentru odihna sa ca o anume acțiune să fie îndeplinită (un defunct revine pe pământ pentru a-și persecuta ucigașul; o pedeapsă leagă o fantomă de locul în care ea a săvârșit o nelegiuire), strigoiul condamnat la o rătăcire veșnică, moartea personificată apărând în mijlocul celor vii, lucrul de nedefinit și invizibil, care ucide sau care face rău, vampirii, adică monștrii care-și asigură o tinerețe veșnică sugând sângele celor vii, statuia, manechinul, armura, automatul care
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
așa cum afirma Roger Callois: ,,Basmul se petrece într-o lume unde minunea este un fapt obișnuit, iar magia este lege’’, b) miraculosul mitico-magic și superstițios se situează mult mai aproape de fantastic, fiind regăsit în Sburătorul lui Heliade Rădulescu, c) tema strigoiului, fiind vorba de categoria miraculosului fantastic de sorginte folclorică, d) experiența fantasticului de atmosferă baladescă. Cu alte cuvinte, calitatea fantasticului este condiționată de proporția dintre ceea ce este supranatural, uimitor (miraculos) și ceea ce este ciudat, neobișnuit, bizar (straniu). În timp ce fantasticul este
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
că, pe când omul doarme, sufletul lui iese din trup și umblă pe unde vrea, au dat apoi naștere la vraja prinderei sufletului prin chemări mângâioase, a închiderei lui în ceară și într-o viță de păr și a nimicirii lui. Strigoii, luarea din urmă, făcutul, deochietul, făcutul de dragoste, toate se reduc în urma urmelor la unul și același princip, că adecă sufletul - după credința primitivă muritor - în neatârnare de trup poate fi vrăjit, prins, aservit și că e supus unor formule
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
femeie „dă coada deoparte”. La Mircea Eliade, cadrul indian justifică senzualitatea excesivă a tinerei Maitreyi și a surorii sale mai mici care, geloasă, trădează iubirea acesteia cu europeanul. Ca maestru al fantasticului, Eliade imaginează și iubirea unui pictor cu un strigoi, Domnișoara Christina. Stafia e și ea geloasă pe nepoata ei vie și o torturează. Punctul cel mai înalt al jocului erotic magic e atins în bordelul metafizic de la Țigănci. Și în Groapa lui E. Barbu sunt câteva scene puternice, credibile
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
consumator de energie din cei cunoscuți de noi este plopul tremurător. Despre energetismul acestui copac cei din vechime știau cu mult mai multe decât ne putem Închipui. Ei nu puteau concepe o luptă cu forțele malefice fără plopul tremurător. Un strigoi ieșit din mormânt nu putea fi distrus decât Înfigându-i În inimă un Țăruș de plop tremurător pentru a fi apoi ars pe un rug de lemn din plop tremurător. Acest arbore te proteja de toate, de secetă adusă pe
Medicina si psihologie cuantica by Valentin AMBĂRUŞ, Mariana FLORIA, () [Corola-publishinghouse/Science/1642_a_2904]
-
cu nume distincte, unul mai hidos decât altul, numite pe timpuri, unul Europa Liberă și celălalt Vocea Americii. Credeam întrun timp, că leșurile acestea au fost îngropate, că țărâna uitării le-a acoperit mizerabila existență, dar se pare că uneori strigoii acestora tot mai bântuie pe aici și își ițesc figurile sordide prin paginile unor ziare. Greața de azi, mi-a fost stârnită de un articol kilometric din Evenimentul Zilei, în care e intervievat un jidănoi din cei care ne-au
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
chiar pe sub nasul lui. Fenomenul i se păru curios. Într-un cimitir înghețat, la o oră matinală, când și preoții încă dorm liniștiți lângă coanele lor preotese, acolo nu au ce căuta decât morții în cavourile de piatră și, probabil, strigoii, dacă or fi existând. O fi înviat vreun mort, glumi în sinea sa Bidaru grăbind pasul pentru a ajunge la timp la datorie. O tradiție ce se încetățenise în ultimul timp în organizarea eficientă a timpului era ca în pauza
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
bucuria - acțiuni, situații arhetipale: călătoria, vânătoarea magică, coborârea în infern, rătăcirea în labirint, păcatul originar, pactul cu diavolul, jertfa creatoare, lumea ca teatru, viața ca vis - personaje: Isus, Lucifer, Adam, Eva, Iona, fiul risipitor; Orfeu, Pygmalion, Hyperion, Icar; Zburătorul, zâna, strigoiul, ciobanul mioritic; Oedip, Faust, Don Quijote, Don Juan ș.a. - aforisme, maxime: carpe diem, vanitas vanitatum, fortuna labilis, fugit irreparabile tempus. Cele mai multe motive literare au o circulație universală, determinând toposuri (locuri comune, clișee culturale). Toposurile pot fi clasificate în raport cu un canon estetic
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la baza integrării totale în natură a viitorului țăran român. Din aceeași perioadă provin și practici de distrugere a unor cadavre, de fixare a unor bolnavi de sicriu cu piroane metalice, prefigurând credințele, atât de îndelung viabile la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
cadavre, de fixare a unor bolnavi de sicriu cu piroane metalice, prefigurând credințele, atât de îndelung viabile la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la urmași, în strigoi, care și în Moldova, ca și în alte provincii românești, au dus la ciopârțirea și arderea cadavrelor suspectate 5. Strigoii, vampirii și moroii au fost considerați mult timp, în Moldova, ca răspunzători de boli psihice. Asupra strigoilor, care se credea că se transformă în nebuni, se trăgea cu un pistol printre picioarele sau peste capul bolnavului, încă la începutul secolului al douăzecilea. (dr. Furtună). Dar încă din epoca fierului se pot desprinde unele informații directe. La sciți
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
timizi, fricoși, care au însă deseori un potențial de curaj, chiar de temeritate, fiind handicapați de o inhibiție care trebuie învinsă (credința este de origine germană, după I. A. Candrea). În folclorul Moldovei, originea bolilor psihice este deseori legată de strigoi. Există relativ numeroase credințe privind aceste spirite. Primul om redat în folclor "cu trupul de lut, / cu sângele de rouă, / cu cumpătul de iuțime îngerească, / cu sufletul din vânt" poate fi victimă a ielelor. "Zburătorul", altă făptură imaginară, lasă "pete
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
despre Eminescu clamând acel: "Mai încet, tot mai încet, / Sufletu-mi nemângâiat / îndulcind cu dor de moarte..." Tot despre Eminescu (precursor al melancoliei bacoviene), de reținut un fragment relevant: "E de ajuns să citești Mai am un singur dor și Strigoii pentru a înțelege că în poezia lui Eminescu nu există moarte de tot. Că dimpotrivă, morții lui stăpânesc două lumi: pe aceea a urmașilor, cărora le lasă ceva de continuat, și pe cea de dincolo, în care omul își continuă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
zborul ca un liliac din turnul castelului său. Frica se încuiba în sufletul său din care numai voia să-și ia sborul până în zori. Nu-i rămânea decât să se apere toată noaptea cu rugăciuni. Numai așa putea să alunge strigoii. I se părea că vede cum, prin odaie, bântuie stafii și aude râsete de vrăjitoare. Dimineața, străinul își continua drumul, trecând prin sate unde pe moșii se ridica un fum gros și înăbușitor. Era ca o perdea de sub care răzbăteau
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
fie republicate, nici studiate 27. De fapt, aici avem reeditată opinia lui Titu Maiorescu, care, în decembrie 1883, nu publicase și poeziile tipărite de Eminescu înainte de 1870, nici nu amintise de ele, considerîndu-le fără valoare. "Nici Călin, nici Epigonii, nici Strigoii nu sunt Eminescu în toată puterea lui", aprecia Maiorescu 28. A. D. Xenopol, excesiv de pretențios, a crezut că talentul lui Eminescu nu ajunge în deplina lui dezvoltate decît în 187729. G. Ibrăileanu credea că debutul poetului încetează în 1870, o dată cu colaborarea
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]