4,034 matches
-
la urma urmei, o iubise mult pe cățeaua lui, doar nu era să se rușineze cu asta: o chema Contesa! - Ce ciudat... - Da. A călcat-o tramvaiul. Contesa își aminti brusc ultima imagine pe care o văzuse în Babilon: cățelul strivit de tramvai, cățelul cu numele ei, și bărbatul acela cu p... pro... problema de la buric. Îl fulgeră pe Popa cu o privire care avea intensitatea tuturor anilor ei de coșmar. Să fie posibil, oare... Era posibil! Ăsta era omul. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
presă te-a umflat în halul acesta, cine a băgat bani într-un analfabet pentru a tâmpi masele într-un mod atât de absurd de ridicol? Cine are interesul ca amărâții ăștia care mor de foame sau înecați să fie striviți sub atâta mediocritate imbecilă? Te somez, Superman de rahat din Vitan, să mărturisești înșelătoria sinistră care a tâmpit țara. Te somez să dai un comunicat de presă în care să faci cunoscut retardaților care leșină când te văd că ești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
o încearcă Popa e un pas important în planul ei. Aproape că se bucura că asistase la acel spectacol degradant. Și în același timp, după ce imaginea micii erupții și a grohăitului satisfăcut se pierdu în ceața amintirilor nedorite, alături de câinele strivit de tramvai, Contesa realiză cu uimire și o ușoară roșire a obrajilor de cleștar, că, la treizeci și trei de ani, vârsta lui Hristos, văzuse pentru prima dată imaginea adamică, cea dinaintea păcatului. Această revelație lucră mult în mintea Contesei. Așa se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
din care tu ești o parte minusculă, dar iubită, și căreia nimeni (în afară de comuniști) nu‑i recunoaște dreptul la existență. Ca într‑o secvență filmată cu încetinitorul, mama vede blocurile grele de piatră, crescute din pământul de la Mauthausen, cum îi strivesc pe deținuții vlăguiți. Chiar după încheierea zilei de muncă trebuiau să care bolovanii în jos, pe scări. Iar glia maternă de la Mauthausen nu se apără; o mamă înghite orice. Deși mama s‑a apărat întotdeauna, acum tot ce‑i rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
așa de greu când nu‑i întărit ca lumea, ce chin! Deja curg apele pe el și fiindcă nu iese cum și‑ar dori, devine brutal, nu, firește că nu cu el însuși, ci cu Anna. Îi frânge mijlocul, o strivește (sub greutatea lui), îi împinge gâtul mult pe spate, de‑i trosnesc oasele, au, mă doare, da, da, te doare ce‑ți fac, fiindcă sunt foarte puternic și nici nu‑mi dau seama când produc cuiva o durere. Ești foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
l‑a așteptat atât de mult și care tocmai se întoarce dintr‑o expediție pe munte. După aceea, toată familia iese în oraș. Asemenea legături armonioase care străbat încăperea ca o ceață deasă îl scot din sărite pe Hans. Furios, strivește cu lingurița ultimele bucăți de înghețată din cupa de metal, vărsându‑și astfel nervii asupra unor alimente nevinovate. Traversarea ghețarului și despărțirea de familie, descrise cu lux de amănunte. Sisterheart Christine, care e la curent cu toate năzbâtiile. Drumul la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
o jucărie, el acționează cu de la sine putere. Cu toate astea, e nevoit să plece și s‑o ia și pe Anna. Plecați, vă rog, amândoi. Scăldați în ură, frații se îndreaptă spre ieșire, târșâind picioarele pe gazonul englezesc și strivind intenționat mai mulți boboci scumpi, frunze și fire de iarbă sub tălpile pantofilor, subțiate ca o coală de hârtie; un pantof modern cu bot ascuțit își pierde considerabil din forma inițială dacă i se aplică o talpă nouă. Apoi o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
sine se găsește în mod normal tot timpul. Și, zicând acestea, își întinde brațele îmbrăcate într‑un pulover de lână. Iar tu te mai găsești, în plus, și în inima mea, susură Rainer. Anna ochește un gândăcel harnic și‑l strivește. Nu mai omorî animale și ascultă mai bine ce am de zis, o dojenește Sophie. Vreau să inițiez un experiment record, prin care să‑mi ating cât mai repede limitele impuse, confecționând, de exemplu, o grenadă artizanală. Deja știu rețeta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
facem deloc? Sophie întreabă dacă nu cumva se cacă pe el de frică. Rainer spune că nu, și eu vreau să‑mi cunosc limitele, numai că ele se află cu totul altundeva, pe tărâmul artei. Anna nu spune nimic. Mai strivește trei furnici (una dintre ele ocupată cu căratul de greutăți, iar bucata de râmă sau ce‑o mai fi e și ea storcită de talpa Annei) împreună cu propria inimă sângerândă, deși aceasta îi aparține lui Hans. Până acum au adus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
către lume. Porțile către lume se deschid fiindcă tocmai ai intrat pe Kärntnerstrasse, această distinsă arteră comercială, unde lumea din suburbii ajunge cel mult de două ori pe an. Iar când ajunge, se lipește imediat de pereți ca să nu fie strivită de marea de oameni care se îndreaptă spre cofetăriile mari și renumite din zonă. Azi merg acolo fiindcă domnul Witkowski se declară cât de cât mulțumit doar dacă are parte de ce‑i mai bun; îi spune soției că pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Tipul ăsta nu era decât un rahat de câine, ba nici măcar atât, era o pisică moartă-n stradă, lovită de un camion. Asta gândeam eu despre el! Știi, cum vezi de-atâtea ori pe stradă, leșul uscat al unei pisici strivite de roțile unei mașini. Mi-a sărit țandăra, și când m-a văzut enervat, ce crezi ce mi-a zis nenorocitul? „Ca să fiu sincer, adevărul e că am venit să fac un reportaj despre o vedetă muzicală la modă, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
galbene, albe și turcoaz, au fost ademenite în palma mea, adulmecând aroma iubirii. M-am prins cu timpul ca într-un carusel, o alergare nebună, risipind frumusețea petalelor până la ultima, într-o disperare de neînțeles. M-ai privit cu genele strivite de milă și rana Ta a lăcrimat sânge. Ți-am auzit glasul răscolind rotocolul pământului, dar nu am întors capul. - E viața mea, am strigat! A durat ceva timp până să-mi dau seama, că port în mine un gol
S.O.S. culorile by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83365_a_84690]
-
țara șvabă. Pentru că tonurile erau, pe rând, vesele, / Solemne, îngrozitor de triste. Longfellow (Sclavul cântând la miezul nopții) (engl.). Scări, unghiuri, porți! În prag de ușe. O troli domoli, o troli cu gușe, La ce vărsări, ca de venin, Vis crud striviți și gând cretin! Stângi cuburi șubrede, intrate, De case roșii, zaharate; Verzi investiri, prin cîte-un gang, Sub ceasuri largi - balang, balang! RIGA CRYPTO ȘI LAPONA ENIGEL Baladă Menestrel trist, mai aburit Ca vinul vechi ciocnit la nuntă, De cuscrul mare
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
tristeți cădea mereu. Se-amestecase ceața din noi cu cea din slavă... Și, silnici, pașii noștri trezeau - o cât de rar! Ecouri fără nume, prin liniște buhavă Din acel trist și umed sfârșit de Făurar. Intrasem în penumbra stăpânitoarei unde Strivite-n vrăjmășia puterilor din jur, Nici sufletele noastre nu-și mai puteau răspunde Iar vorbele șoptite loveau greoi și dur. Hordii întregi de duhuri, lungi stoluri de destine Își împleteau în preajmă înfricoșatul rit: Căci blestemul căzuse... În gândul meu
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
inima-n piatră, Multe inimi să se coacă Le-am uitat la foc în vatră... Am păcătuit cu gândul, Și năravul meu din fire-a Triumfat, în puf crescându-l, Și n-am prețuit iubirea... Am trecut ca vijelia, Am strivit inimi sfioase Și surâsuri cu mândria Pricinilor vanitoase... Am lăsat în urmă fumul Anilor ca un burete Și din urmă-mi caut drumul, Prea târziu pentru regrete... Am un licăr de speranțe Cât de palid, cât de mic la Orizontul
TU, UN ÎNGER de ROMEO TARHON în ediţia nr. 971 din 28 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364336_a_365665]
-
întâmple așa ceva. Stătuseră prea mult timp cu privirea înfiptă în dansul macabru al proiectilului nemilos atât pe coclaurile Estului sovietic, cât și pe cele ale Apusului așa-zis emancipat (unde însă maleficele experimente hitleriste încercate direct pe Ființa umană continuu strivită în țarcurile sinistre de la Dachau - în care, după cum bine se cunoaște, exista primul ,,lagăr de concentrare «model»” (P. Berben) înființat de național-socialiști -, Auschwitz I, Auschwitz II-Birkenau, Buchenwald, Treblinka, Majdanek, Ravensbrück ș.a. făceau ravagii peste ravagii greu descriptibile în doar câteva
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
în toamna anului 1944. Un șervețel oarecare de șters pe mâini puternic îmbibat însă cu duhul a milioane de vieți ucise în numele unui deziderat completamente nesfânt... Ca un semn parcă al Cerului scoborât peste nota de final a fiecărui destin strivit cu duritate în bezna sângerie a morții dominante, mulțimile de cruci improvizate din lemne anevoie legate unul de celălalt au dominat într-o rână, dar creștinește, căpătâiul tuturor gropilor comune săpate în pământul primitor al altor patrii... Undeva, în zare
DIN LAGĂRUL SIBERIEI ÎNGHEŢATE ÎN AZILUL DE NOAPTE AL UE ... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 967 din 24 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364404_a_365733]
-
Dacă ești deștept ,când te trezesti ,după ce te dumirești că ești pe aceeasi lume ,realizezi că alergătorul de cursă lungă este un alergător nefericit dacă nu s-a oprit să privească măcar pentru o secundă floarea pe care aproape a strivit-o în fuga-i nebună sub talpă,daca nu a zâmbit măcar, omului care i-a aruncat o sticlă cu apa din mers... Dacă ești deștept realizezi că alergătorul, în momentul în care se apropie de linia de sosire ,chiar dacă
...CE CONTEAZA DE FAPT de NUŢA ISTRATE GANGAN în ediţia nr. 239 din 27 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364454_a_365783]
-
te iubim pe deplin și, chiar toți? Al Florin ȚENE LUMINĂ PENTRU MAMA 8 Martie 2011, Cluj Napoca În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare,mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit, îmi port și-acuma vina furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Îmi port crucea plecării mele din sat, Alergând după fluturi sub cerul depărtării, Iar dacă, uneori, am căzut în păcat, Îți cer iertare,mamă,la ceasul înserării. Îmi aprinzi zorii luminii ce n-o vezi, Eu
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
și de înserate mângâieri, Însă urma voastră de aer rămasă Când o ating se preface-n ieri În fiecare zi îți aprind din inimă lumina, Lumânare, mamă, pentru sufletu-ți umil, De am greșit,îmi port și-acuma vina Furnicilor strivite sub călcâiul de copil. Valeriu CERCEL INOCENȚĂ 8Martie 2011, Toronto Am ajuns să cred și eu, dându-le mare dreptate Ălora ce zic mereu că femeile-s ciudate, Intru-n bâză cu nevasta, sictirită pe-undeva, Că în dimineața asta
FLORILEGIU PENTRU ÎNCEPUT DE PRIMĂVARĂ de GEORGE ROCA în ediţia nr. 71 din 12 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364443_a_365772]
-
doar în cuvintele-lumină În raza lor venită de departe! Să nu crezi în cuvinte care taie În carnea vie-a sufletului tău! Să crezi, doar în cuvinte-vâlvătaie Ce te ridică pân la cer mereu! Să nu crezi în cuvinte ce strivesc Un fluture, o inimă, o floare! Să crezi doar în cuvânt dumnezeiesc, În râul limpede și-n mare! Să nu crezi în cuvinte care țipăCă sunt cuvinte-nvolburate!Să crezi, doar în cuvintele-aripăCe te ridică peste toate!Să nu crezi
CUVÂNT DUMNEZEIESC de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364552_a_365881]
-
Constanța, unde vede Marea Neagră. În 1882 - într-o scrisoare expediată către Iași, probabil Veronicăi Micle , Eminescu scrie; Simt că nu mai pot, mă simt secat moralicește și că mi-ar trebui un lung repaus, ca să-mi vin în fire. Sunt strivit, nu mă regăsesc, nu mă recunăsc. Aștept telegramele Havas, ca să scriu de meserie, scrie-mi-ar numele pe mormânt, și n-aș fi mai ajuns să treăiesc. * În anul 1883 iunie, participă la dezvelirea statuii lui Ștefan cel Mare la
DESPRE, DOMNUL EMINESCU de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361259_a_362588]
-
picioarele mai mult și ridică-le! a strigat la ea, dându-și seama că nu nimerise locul. A găsit orificiul pipăind cu degetele și și-a împins acolo sexul moleșit, prinzându-i cu gura un sân pe care l-a strivit între dinți. După câteva mișcări, care i-au smuls ei exclamații de durere ori neputință în a se opune, el s-a înviorat pentru câteva secunde și a ejaculat puternic, icnind... * Violeta începuse să plângă. Tot ce i-a explicat
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
preschimbat în fum Grădina-n care ieri regină mă aflam Plină-i de buruieni și dorul e postum. Cu tălpile zdrobite de pietrele-aruncate Pe drumul umilinței eu mă întorc mereu. Mi-s darurile smulse la ghenă aruncate Și Lacrima-i strivită de arsenalul greu De ură, răzbunare dintr-un rastel uitat. Cu glonțul ignorării inima mi-ai ucis Prea multe întrebări se-neacă în păcat Cu cheia umilinței azi sufletu-am închis. Și nimeni și nimic de azi nu va putea
UMILINŢĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361415_a_362744]
-
tânărul Emanuel Doru Iconar încearcă să-și descrie un "vis interior" căci, altminteri, s-ar simți ca o "floare efemeră". Mai răzvrătit, Cornel C. Costea propune iubitei plecarea spre alte tărâmuri simțind că "vremuri grele" și "viscole grozave" le vor strivi speranțele. (Hai, să plecăm, iubito ...) Modestă ca-ntotdeauna, autoarea se retrage în umbră asumându-și doar rolul de editor la prima vedere, dovedindu-se în final un coordonator meticulos, adunând cu grijă versuri grăitoare. Desigur, o recenzie rotundă nu e
RECENZIE REALIZATĂ ANTOLOGIEI “ARTĂ SFÂŞIATĂ”( 73 DE POEŢI CONTEMPORANI) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 385 din 20 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361356_a_362685]