1,185 matches
-
fi fost în stare să articuleze sau măcar să formuleze în mod conștient rolul pe care îl jucase clasa socială în relația lui cu Sheba. Dar că el simțise dimensiunea antropologică a interesului Shebei față de el și că îi cântase în strună, n-am nici o îndoială. Când îi povestea despre casa și familia lui parcă s-ar fi străduit înadins să-i lase intacte noțiunile ei naive despre moravurile proletariatului. Îi povestea despre vacanțele cu rulota în Maldon, Essex, despre slujba part-time
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
totuși afară Scânteiază steluțe-ntre scoici Valuri stranii șoptesc chiar aici Pescărușii țipând mă-nfioară. Violoncelul durerii Urlă dintre munți furtuna și se-aude de departe Bubuind la miezul nopții marea în deliruri verzi Greierii ce nu știu somnul țârâiesc din strune sparte Luna varsă raze tulburi peste pomii din livezi Plânge-ncet jarul din sobă și se roagă în genunchi E împovărat de gânduri, trăiri strânse în mănunchi Spectrul zilei somnoroase își dă ultima suflare Precum e rănit nedrept puiul unei
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
câte o noapte rătăcitoare Păsari, scăpate de visul plecărilor. Vifornița tăcerii închipuie mijloc De iarnă. Acolo, într-o zi, coboară soarele În preajma îngerilor, spre a le povesti Despre fiul lui Sîmpetru, cel țintuit De stâncă în lanțuri sunătoare Ca o strună și lovind cu aripa În harpa lăcrimată a ierburilor. Vulturi vin, vulturi vin, pieptul Fantasmelor despică, iar peste grădină Începe un cântec, cine stie, O fi vânt al amiezii, acolo, Într-o noapte. Se sfătuiesc stelele Într-o limbă a
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
Iar eu arcuș, ce te-nfioară... Vibrând în dulce armonie Minuni să ningă peste noi, În tril suav de ciocârlie, Ce scaldă roua din zăvoi. Șipână-n granițe de sânge Tangoul nopții să răsune, Vioară sub arcuș ce plânge Iubirea peste patru strune; Un imn al celor ce iubesc, Viori și-arcușuri, ce erup Și-n clarul nopții ne privesc, Cum devenim, un singur trup... În satul mamei (Preotului Lucian A. Bâlc,Parohia Răstoci Sălaj) Ieri am fosta casă mamă, Căutând lângă cărare
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
spaime, rămânea câte un răstimp numai freamătul greu de valuri al pădurii. Iar când venea vremea altui rând de țipete, Culi sta atent întăi la un țipăt care părea că se strecoară printr-un corn al ferestrei. Acest țiuit de strună era anume pentru dânsul. Îl asculta până ce covârșeau plângerile cele mari, care soseau învăluindu-se și învolburându-se. Viscolul a astupat drumul și cărările. Noroc că badea Toma apucase a aduce nanei Floarea - de la oamenii din vale - apa binecuvântată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
n-a fost niciodată arestat pentru că a încercat să-l împuște pe Racey O’Grady, și nici Racey nu l-a dat în gât. După câte se pare, fiecare își conduce propriul imperiu ca și până acum și afacerile merg strună pentru mafia din Dublin. Aproape în fiecare duminică merg la bingo cu Mitch. Ne distrăm de minune mai ales că noul Mitch - sau să fie vechiul Mitch? - s-a dovedit a fi foarte competitiv. Dansează atunci când câștigă, se îmbufnează când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
ăsta care mă tot sună. Ar trebui să-ți spun, dar necazul e că nu pot să fiu... Bun, în regulă, poate că ar trebui să fac efortul. Poate că tu ai înțeles. Eu nu. Acum, când toate îmi merg strună, când viața mea se desfășoară pe atâtea planuri, fiind așa de înfloritoare, vocea subțire de la capătul liniei reprezintă pur și simplu zvonul străzii, bolboroseli, vocea pământenilor anonimi - ultimii sosiți, experții în încheierea plutonului - al căror sens e imposibil să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
nu remarc forța de expresie a metaforelor, lirismul accentuat pe care-l conferă implicarea personală, trăirile neîngrădite, liber exprimate, așa cum a reușit să se manifeste tot mai mult, cu hotărâre și delicatețe, în celelalte volume publicate anterior celui prezentat acum: Strune de dor, Rochița cu buline și Flori dulci de cireșe amare. Dacă, înainte de a citi vers cu vers, ne propunem să parcurgem titlurile din volum, pentru o primă percepție, vom fi nedumeriți, inevitabil, cum de stau laolaltă poezii dedicate unor
Poemul iubirii. In: Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_544]
-
de tren. Apoi, veni și-o blondă în salon... Și-aproape goală prinse, adormită, De pe clavir, o scripcă înnegrită - Și urmări, pierdută, marșul monoton. Înaltă, despletită, albă ca de var, Mi se părea Ofelia nebună... Și lung gemea arcușu-acum pe strună Îngrozitorul marș lugubru, funerar. Cântau amar, era delir, - Plângea clavirul trist, și violina - Făcliile își tremurau lumina, Clavirul catafalc părea, și nu clavir. Târziu, murea clavirul lung gemând; Luptau făcliile în agonie... Și-ncet se-ntinse-o noapte de vecie
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Plăceri De-o zi de sărbătoare, Voioase, vechi moravuri... Spre câmp se duce Și dumbrave Eroua lume muncitoare. Și după altă zi, Post festum - Îndemânări de cruci Pe străzi Și în tramvaie, Spre necesarul randament Din monotona Muncă. * STUDIU Lângă strune de vioară Cântecul trist L-am ascultat Ca să uit de-odinioară, Sau de târgul meu uitat. Dar vioarele-n șoptire Prezentară Afectat Străzi cu umbre de iubire... Și nici târgul s-a schimbat. * TOAMNĂ ÎN TÎRG Iată fructele au fost
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
Femme-Crampon, a spus Deggle, și a râs ascuțit, în falset. — Ce? — Dragul meu Vultur, abia acum mi-am dat seama. Știi în ghearele cui ai căzut? Se prăpădea de râs la propria-i glumă ininteligibilă. Vultur-în-Zbor i-a cântat în strună: — Continuă. Spune-mi cine este. — Păi, dragule, c’est la Femme-Crampon. Femeia crampon. Sau, cum ai zice tu, Bătrâna Mării! Băbătia în carne și oase! Se ținea cu mâinile de burtă de atâta voie bună. îEu stăteam întunecat la față
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
proclamă taximetristul, dispus să ne fericească cu o detaliată biografie a ilustrului tovarăș. Eu călătoream comod În spate, străin de perorație, cu fereastra deschisă și bucurîndu-mă de aerul răcoros. Fermín, Încîntat că se plimba Într-un Studebaker, Îi cînta În strună șoferului, punctînd, din cînd În cînd, portretul liderului sovietic executat de taximetrist cu chestiuni de Îndoielnic interes istoriografic. — Păi, am Înțeles că suferă mult de prostată de cînd a Înghițit un sîmbure de moșmoană, iar acum nu mai poate urina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
bolovani...” Și, desfăcând cingătoarea care lega cruciș ambalajul, ciungul lăsă să lunece pe pieptul lui Noimann ceva ce semăna cu un picior... „Iată și piciorul dumneavoastră metric”, glumi el. „Acum, chiar dacă ați vrea, n-o să-i mai puteți cânta În strună lui Lilith... Ați fost eliberat... Acum nu vă mai aflați sub tutela fustei... Piciorul acesta vă va călăuzi pe-alt drum...” Acesta fusese comarul care o parte se derulase În somn, o alta În stare de veghe. Acum Noimann era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
O RĂSCRUCE... Priveam cum bolta își dansează hora Deasupra noastră, într-un pas vioi, Eram alături, stingheriți și goi Sub săbiile, ce marchează ora; Descumpăniți, priveam spre norii grei, Spre frământarea lor tentaculară Și încordați eram ca o vioară Cu strune-ntinse peste trupul ei; Dar nu se auzea suspin de cânt, Nici clocotirea sângelui din noi; Eram alături statuari, noi doi Și mângâiați de pala unui vânt; Doar gândul meu, se frământa tăcut Prin ora tainei, iute, dispărută Și răsuna
CA O R?SCRUCE... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83752_a_85077]
-
Mai de temut, decât o mâna lașă Și mai perfid, decât un păcătos... Iubiții mei dușmani dintotdeauna, Aș fi un mort, de voi n-ați exista Și printre vii, ca în mormânt aș sta Și fals, dezacordat, mi-ar plânge struna... La rândul vostru, dacă eu n-aș fi, Ce umbre triste v-ar cuprinde zarea? Că ne urâm, precum uscatul, marea Și ne iubim...în fiecare zi...
IUBI?II MEI... by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83816_a_85141]
-
incredibil... N-am vrut să-i spun că singurele activități de zi pe care le-am văzut pe itinerar până acum erau masajele la saună sau că singura călătorie cu vaporul era o croazieră alcoolizată, așa că i-am cântat În strună și am Încercat să schimb subiectul. Știu, trebuie să fie grozav. La tine ce se aude? A, nu prea multe, spuse ea. Fleacuri, să știi. —Penelope! Tocmai te-ai mutat În celălalt capăt al țării, dacă Îmi aduc bine aminte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
aruncat în groapa cu lei. În pieptul meu, confrate, cu chinul camarazilor mei s-au grămădit torturi și umilințe și strigă din adâncul pivnițelor și grotelor comuniste. Legionarii, ostașii lui Hristos, strigătul, chemare sfântă, cântec de vioară, continuă neîntrerupt pe strune de foc într-o lume împovărată de greul chin al așteptărilor. Am adunat necontenit mireasma cântecului nostru, rănilor noastre, petale de lumină înconjurate cu sârmă ghimpată și turnuri de pază cu arme de foc. Dureri și rugă mi-au fost
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
și îl făcu să-și miște umerii mai liber, obișnuindu-se cu durerile care vor apărea mai târziu. Zarva se mai liniști, iar Danny începu să se simtă bine și să se laude cu evoluția lui. Kostenz îi cântă în strună, spunând cum îi povestise Jukey Rosensweig despre el și Donna Cantrell. Danny interveni cu o lamentație tandră legată de Donna, folosindu-se de ocazie pentru a insera o explicație pentru anii „lui” de absență: profesorul Cantrell devenise o legumă, iubita
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
recente, gândindu-se cum îl fraierise Mike Breuning cu filajul lui Augie Duarte. Cică toți ceilalți trei erau încă sub supraveghere - probabil altă minciună. Singurul motiv posibil pentru cacealma ar fi fost dorința lui Breuning de a-i cânta în strună, ca să-l facă să se simtă bine cât ancheta crimele, pentru a putea fi un bun spion în tabăra comuniștilor, făcându-i astfel pe plac lui Dudley Smith, cel pornit în cruciada lui antibolșevică. Shortell le telefonase celorlalți trei bărbați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
mai învăța nimic; răspundea în mod automat tot ce i se sufla, fără să mai treacă ceva prin prisma judecății lui. Pentru el, orice răspuns venit din spate era bun și-i da drumul, ca să scape mai repede. Toate mergeau strună, numai că Simulescu își cam uitase de obligațiunile lui cotidiene, în legătură cu bufetul, și frații începuseră să cam murmure, acuzîndu-l de ingratitudine! Și cum, în afară de asta, ni se și cam acrise să-l tot vedem în bancă, prefăcut, cu piciorul întins
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
mic și nevăzut ca să-i pot sufla cât mai bine. Profesorul, Costin, fusese elevul lui Iorga. Era un tânăr foarte cumsecade, dar din nefericire s-a prăpădit peste câțiva ani din pricina surmenajului. După primele întrebări la care Sirnuleseu a răspuns strună, dirijat de mine, profesorul i-a pus următoarea întrebare: ― Cine nu era creștin în vremea aceea? (Ne aflam în Evul mediu.) Și cum Simulescu aștepta cu nerăbdare răspunsul din spate, ce mi-a venit, nu știu, că i-am suflat
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
nu-ți place să te-mpăunezi cu ce nu-i al tău, și-n al doilea rând îmi ești prieten! Peste două zile de la această convorbire de taină, a venit la mine Ionescu Cornel: ― Mă, Griguță, știi c-a mers strună cu poezia aia! Fata a fost mai încîntată decât m-așteptam. Te mai rog pentru o poezioară; da-mi trebuie urgent!... ― Îîți fac, dom'le, de ce să nu-ți fac? Numai să-mi spui cam ce-ai vrea să-i
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
tachinat. Alesese dintre ele pe cea mai pipernicită, crezând că e cea mai inofensivă: Mika-Le a noastră!. Erau buni prieteni și fata, până atunci cam suspectată, începuse a fi bine văzută și căpătase chiar crucea de bună conduită. Totul mergea strună. . . - Să așteptăm aci tramvaiul! zise Mini. Se plimbau în sus și în jos, vorbind. - ... Dar ce să vezi! După câteva luni, confesorul, un biet bătrân, a venit aiurit să spuie maicei superioare că, de un timp, primește de la unele din
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
toamnă, ca să le aducă întregi și proaspete. Nu mai purta grija și osteneala de a înțelege, ci nădejdea de a dărui cugetarea și apoi de a o primi înapoi ci pe o bucurie. ..... timid al ..... ei, melodia va trece în strunele de orgă. Din mișcarea unduioasă a gesturilor ei feminine, sforțarea de a exprima va răzbi prin căile luminoase ale ocrotirilor înțelepte. Atunci ea va rămâne copilăroasă și negativă, ostenită și fericită ca amanta care a dăruit și a primit. Gândurile
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]
-
de înțelepciune - aforisme, cugetări, maxime, Editura PIM, Iași, 2006; 10. - proză scurtă și poeme în proză, Editura PIM, Iași, 2007. În cuvântul meu de precititor pentru cititor la cea de-a zecea carte ce rotunjește - cu un titlu, Acorduri pe strune de suflet, cum nu se poate mai potrivit - o operă, încerc aici să deslușesc spre firul dominantei motivațiile care fac posibil acest dar de neprețuită valoare oferit nouă de psihopedagogul și scriitorul Vasile Fetescu. Avem, în spațiul românesc profund, a
Acorduri pe strune de suflet by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/773_a_1527]