11,661 matches
-
potrivit naturii lor, un efect tulburător sau distrugător asupra vieții, și dacă În schimb, egoismul și falsitatea ar acționa În sensul conservării și al potențării, aprecierea ar fi inversă. Considerațiile obiective nu sunt totuși independente. Rămâne și cealaltă parte, cea subiectivă, relație independentă față de cea dintâi. Judecata asupra persoanei care acționează și asupra valorii sale morale se referă nemijlocit la „dispoziția voinței” (Gesinnung), adică la relația dintre decizia voinței și judecata morală propriuzisă. Dacă decizia voinței a fost determinată de conștiința
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
succesului”: pentru ea valoarea acțiunii nu depinde de modul de a gândi, ci de „succesele” sale, cu toată puternica opoziție a conștiinței morale. Morala teleologică va fi neputincioasă În fața acestei imputări, atât timp cât nu va recunoaște dreptul moralei formaliste la aprecierea subiectivă. Numai după ce această recunoaștere va fi avut loc Îi va fi Îngăduit să pretindă și să accepte, și de partea ei, recunoașterea adevărului concepției sale privitor la aprecierea obiectivă. Capitolul IV Binaritatea raportului dintre „ceea ce trebuie să se facă” și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
considerare acțiunile umane În relație cu Însuși subiectul care le Îndeplinește. Fiecare subiect poate, la un moment dat, să Îndeplinească o sau alta. Toate acțiunile posibile ale unui anumit subiect pot fi socotite convergente În el. Între aceste posibilități practice subiective, numai una se consideră conformă principiului, iar toate celelalte vor fi excluse, ca nefiind compatibile cu cea dintâi În același subiect. E evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
consideră conformă principiului, iar toate celelalte vor fi excluse, ca nefiind compatibile cu cea dintâi În același subiect. E evident că, aici, alegerea acțiunii de Îndeplinit și omisiunea celorlalte, care fizicește ar fi posibile În locul său, se produce În domeniul subiectiv. Principiul etic astfel aplicat stabilește așadar o ordine de necesități, pozitive și negative, care este tocmai „datoria” (morală). Antiteza este aici Între ceea ce trebuie să se facă și ceea ce nu trebuie să se facă. Acești doi termeni se referă Însă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
determinări morale sau juridice. Aprecierile juridice implică, așadar, În mod constant, un raport transsubiectiv. Ceea ce un subiect poate juridicește, poate și față de alții; facultatea juridică Înseamnă facultatea de a cere de la alții. De aici urmează că, În timp ce valutările morale sunt subiective și unilaterale, valutările juridice sunt obiective și bilaterale, scrie Giorgio del Vecchio. Norma etică, În primul sens, este normă numai pentru subiect, adică perceptul moral indică o directivă numai pentru acela care trebuie să acționeze. Chiar dacă comportarea unui subiect, căruia
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
absolut lipsită de orice intenție este, de fapt, o simplă mișcare mecanică și va fi absurd să fie judecată din punctul de vedere al valorii morale sau juridice. În morală, judecata se face asupra unui act interior; este deci scopul subiectiv al agentului ere trebuie să fie el Însuși binele, așa cum agentul poate să-1 conceapă cu toată sinceritatea. În cazul dreptului, dimpotrivă, judecata se face asupra acțiunii exteriorizate În integralitatea ei, inclusiv asupra scopului său; deci acest act, În totalitatea și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
materiale, psihologice sau sociologice. În acest grup, obiectul moralei se distinge de cel al dreptului căci ca să existe drept, trebuie ca activitatea reflectată atribuită unei persoane să fie exteriorizată prin acte materiale. 3. Dreptul În sens obiectiv și În sens subiectiv Cele două Înțelesuri diverse ale cuvântului drept sunt strâns legate Între ele. Dreptul este, În esență, o delimitare, o coordonare obiectivă a acțiunilor mai multor subiecți. O normă de conviețuire sau de coexistență. Efectul normei juridice constă În a atribui
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
Pretenția pe care dreptul o atribuie cuiva se numește la rândul său „drept”. Drept, În primul sens, Înseamnă norma de coexistență („drept În sens obiectiv”); În al doilea sens, dimpotrivă, Înseamnă pretenția sau facultatea de a pretinde („drept În sensul subiectiv”). Romanii au observat acest dublu aspect În care se prezintă jus, deosebind norma agendi de facultas agendi. E de notat Însă că și morala e norma agendi. De aceea, dacă am lua această formulă ca definiție a dreptului, ar fi
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.). și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al totului sau În exercițiul funcțiunilor sale față de tot (de ex. dreptul electoral). Aceste norme și drepturile subiective, care nasc din ele, alcătuiesc domeniul așa numitului „drept public”. El nu constă, deci, decât În organizarea suveranității, adică a puterii de comandă, care e punctul de sprijin și baza ordinei juridice și care, În determinarea sa concretă, se poate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului), intră În sfera dreptului public, ci și indivizii particulari, Întrucât și ei participă, prin anumite puteri, la exercițiul suveranității, În acest sens, se vorbește de categoria „drepturilor publice subiective”. Pe de altă parte, chiar și Statul și celelalte instituții publice minore pot intra În raporturi de drept privat deopotrivă cu particularii, cu alte cuvinte pot lucra, În afară de calitatea lor specială și ca simple subiecte de drept, independente de suveranitate
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
juridică. Ea merită așadar să fie lămurită pentru că reprezintă un Întreg curent de gândire În știința contemporană, cu repercursiuni de o deosebită Însemnătate pentru știința dreptului. Orice realitate juridică se reduce la un complex de obligațiuni corelative cu anume drepturi subiective. Oare ideea unor asemenea obligațiuni nu are nici o altă semnificație decât aceeea că ele sunt produsele În noi ale unei evoluții sociale de fapt? Spre a Înțelege dreptul nu numai ca o așezare trecătoare a unor forțe sociale oarbe, dar
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
realitate care e valoarea logică a obiectului astfel sugerat. A cerceta și a descoperi obligații nu e, prin urmare, În nici un fel totuna cu a descoperi procesul cauzal care a produs stările psihice prin care noi le gândim În mod subiectiv. Judecând că unele interese sau tendințe constatate sunt eticește preferabile altora și recunoscând că există o obligație ca satisfacerea unora să se facă cu sacrificarea altora, nu facem o simplă constatare a realității intereselor În prezență, ci procedăm la o
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
fel cu produsul educației sub formă de sugestie socială, realizată de ex. prin școală, prin lecturi repetate În cărți etc. Ne Întrebăm astfel, din acest punct de vedere, prin ce proces cauzal și anume prin ce Înlănțuire de fenomene psihice subiective și de fenomene sociale s-a putut produce o asemenea credință În mintea noastră. Dar, deîndată ce recunoaștem că o astfel de sugestie s-a produs, ne Întrebăm cu necesitate dacă conținutul ei logic este adevărat: Încercăm atunci să găsim
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
a le Învăța pe, dinafară fără a le Înțelege, ci ea trebuie să Învețe să le refacem singuri spre a ne convinge prin propriile noastre mijloace intelectuale. În cazul acesta cercetarea logică nu se mai Îndreaptă desigur asupra cauzelor psihice subiective și sociale care ne-au provocat o idee, ci asupra obiectului pe care l-am cugetat prin acea idee, spre a vedea dacă ea corespunde sau nu adevărului: nu mai cercetăm atunci legătura psihică dintre stările noastre de conștiință, ci
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
alteritatea dreptului În sensul că Dreptul se referă la alții, după cum spusese Însuși Aristotel. Dante formulase prin cuvintele: „hominis ad hominem”. Giorgio del Vecchio stabilește aici că: putem afirma că Dreptul reprezintă Etica obiectivă iar Morala, În schimb, reprezintă Etica subiectivă. Spre deosebire de Morală, care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistență, pornind de la aspectul exterior (fizic). Obiectul aprecierii rămâne, Însă, Întotdeauna același: „acțiunea umană În Întregimea ei”. Dreptul are deci atât aspecte obiective cât
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
care consideră elementul interior (psihic), Dreptul, dimpotrivă, tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistență, pornind de la aspectul exterior (fizic). Obiectul aprecierii rămâne, Însă, Întotdeauna același: „acțiunea umană În Întregimea ei”. Dreptul are deci atât aspecte obiective cât și aspecte subiective, Într-o dinamică reală unitară. B. Caracterul coercibilității este propriu numai dreptului. „Coercibilitatea - scrie del Vecchio -, adică posibilitatea de a constrânge la Îndeplinire, derivă din faptul că Dreptul este o limită, o frontieră Între acțiunea mai multor subiecte. Trecerea acestei
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
e subiectul Întregii organizări (Statul), apoi autorităților minore (spre ex. județul, comuna etc.) și chiar fiecărui individ considerat În calitatea sa de membru al Întregului sau În exercițiul funcțiunilor sale față de Întreg (de ex. dreptul electoral). Aceste norme și drepturile subiective care nasc din ele alcătuiesc domeniul așa-numitului «drept public»”. Juristul nostru mai precizează, Însă, că: „Ănu numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului) intră În sfera dreptului public, ci și indivizii particulari, Întrucât și
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
numai Statul și instituțiile politice minore, Înzestrate cu jus imperii (subordonate Statului) intră În sfera dreptului public, ci și indivizii particulari, Întrucât și ei participă, prin anumite puteri la exercițiul Suveranității. În acest sens se vorbește de categoria «drepturilor publice subiective» (Ă) participarea lor la raporturile juridice de natură privată nu modifică natura proprie a acestor raporturi (de ex. ca proprietar, creditor etc.). În asemenea ipoteze - susține Del Vecchio - se observă o dedublare sau autolimitare a personalității Statului, care se supune
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
originar de manifestare a voinței sociale. „Pentru a avea o cutumă juridică se cere ca repetarea să se sprijine pe convingerea că această repetare este absolut obligatorie, așa Încât, alții pot să o ceară, și nu depinde deci numai de voința subiectivă”. Autoritatea cutumei este foarte mare chiar de la Începuturile societății omenești. La Întărirea predominanței cutumei conlucrează mai ales două motive psihologice: imitația și obișnuința, apreciază Giorgio Del Vechhio - care Îl citează pe marele său Înaintaș G. B. Vico când făcea constatarea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
corelații În hermeneutica sa de excepție; astfel: Între activitatea constituantă și activitatea legislativă ordinară; relațiile dintre cutumă (consuetudine) și lege cu dinamica lor de detaliu. Toate Îi servesc autorului de a contura teoretic (conceptual) ce este Știința Dreptului. 3. Dreptul Subiectiv În viziunea lui Giorgio Del Vecchio - fidel peste tot lui Immanuel Kant - dialectica obiectiv-subiectiv este axul interpretativ de bază, astfel Încât, dacă Dreptul obiectiv apare ca o negare aparentă a libertății, În fond el o și afirmă, o și o constituie
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
aceeași măsură e apărată. Imperativele juridice sunt condiționate, adică presupun pentru aplicarea lor anumite stări de fapt. Condiția reală juridică a unui subiect se schimbă În permanență, ca un cerc a cărui „rază” crește sau descrește, după cum se schimbă condițiile subiective. Elementele dreptului subiectiv Intervin Întotdeauna două elemente: 1. Posibilitatea de a voi și a acționa În conformitate cu imperativele (este elementul intern); 2. Imposibilitatea oricărei Împiedicări din partea altora și, totodată, În posibilitatea corespunzătoare de a acționa Împotriva acestei Împiedicări (posibilitatea de a
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
apărată. Imperativele juridice sunt condiționate, adică presupun pentru aplicarea lor anumite stări de fapt. Condiția reală juridică a unui subiect se schimbă În permanență, ca un cerc a cărui „rază” crește sau descrește, după cum se schimbă condițiile subiective. Elementele dreptului subiectiv Intervin Întotdeauna două elemente: 1. Posibilitatea de a voi și a acționa În conformitate cu imperativele (este elementul intern); 2. Imposibilitatea oricărei Împiedicări din partea altora și, totodată, În posibilitatea corespunzătoare de a acționa Împotriva acestei Împiedicări (posibilitatea de a pretinde de la alții
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
de a voi și a acționa În conformitate cu imperativele (este elementul intern); 2. Imposibilitatea oricărei Împiedicări din partea altora și, totodată, În posibilitatea corespunzătoare de a acționa Împotriva acestei Împiedicări (posibilitatea de a pretinde de la alții respect! - Este elementul extern). Astfel, Dreptul subiectiv se definește ca: facultatea atribuită unui subiect de a voi și de a pretinde, căreia Îi corespunde o obligație din partea altuia. Între cele două elemente se profilează diversitatea situațiilor reale, concrete. Dreptul se face respectat, se apără Împotriva aceluia care
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
etc). Pe scurt și În esență: „Acolo unde Statul ar ajunge prea târziu și persoana privată are putința să Înlăture violența actuală și injustă, ea are dreptul să o facă”. Subliniind raportul real și organic dintre Dreptul obiectiv și Dreptul subiectiv, filosoful dreptului constată: „Dreptul ca facultate nu există decât În relație cu o normă; iar norma, la rândul ei, nu e decât o delimitare a facultăților. Astfel se Înlătură contradicția aparentă, prin care Dreptul, sub aspectul său imediat, se prezintă
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
facultăților. Astfel se Înlătură contradicția aparentă, prin care Dreptul, sub aspectul său imediat, se prezintă ca o impunere, ca un comandament, În timp ce În efectul său intrinsec, reprezintă o garanție a libertății. Cel dintâi e momentul obiectiv, al doilea e momentul subiectiv. Dar amândouă aceste momente se unesc În realitate și formează un singur lucru. După toate aceste considerațiuni, putem defini și mai pe scurt dreptul: coordonarea libertății sub formă imperativă”. În disputa cu opera altor mari juriști-filosofi ca Ihering, Windscheid, Jellinck
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]