882 matches
-
pentru a-l face corespunz]tor, acesta a c]p]țâț un caracter mai puțin subiectivist și a început s] se asemene cu alte teorii ale c]ror susțin]tori au lucrat împreun] având același scop. Formularea noastr] final] cu privire la subiectivismul etic îl transform] într-o teorie apropiat] de cea a observatorului ideal, care afirm] c] lucrul corect care trebuie f]cut este acela pe care un judec]tor perfect rațional, imparțial și m]rinimos l-ar consideră ca fiind cel
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ci exprim] în mod direct reacțiile noastre subiective la anumite fapte și întâmpl]ri, fie c] ele sunt reacții colective sau individuale (de exemplu, vezi C.L. Stevenson, Ethics and Language [Etică și Limbajul] (1944); pentru discuții suplimentare, vezi capitolul 38, „Subiectivismul”). O concepție mai complex] este aceea c] judec]țile morale au ca scop redarea adev]rurilor factuale obiective, dar și evidențierea inexistentei unor astfel de adev]ruri (vezi J.L. Mackie, Ethics: Inventing Right and Wrong [Etică:A inventa Binele și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
rea una, în care s] existe convingerea universal] c] soțiile nu au o asemenea datorie, atunci și cazul antifeminiștilor ar fi scos din joc. Relativismul este din nou rezultatul. Un tip suplimentar de descriptivism poate fi menționat aici, si anume subiectivismul. Acest termen este foarte flexibil, dar îl vom folosi aici strict pentru tipul de descriptivism naturalistic care susține c] sensul lui „se cuvine” și al altor cuvinte morale este de a descrie atitudinile sau sentimentele oamenilor - de exemplu, de a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
condiția ei de adev]r) în loc s] fie, ca în exemplul precedent, unul despre ceea ce s-ar întâmpla în societate dac] soțiile nu și-ar asculta soții, este un fapt subiectiv despre ceea ce dezaprob] oamenii. (James Rachels folosește termenul de subiectivism simplu pentru a se referi la aceast] teorie; vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” au o utilizare clar] aici; deosebim dou] tipuri de fapte: fapte despre ceea ce se va întâmpla în societate dac] soțiile nu ascult], și fapte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
unul despre ceea ce s-ar întâmpla în societate dac] soțiile nu și-ar asculta soții, este un fapt subiectiv despre ceea ce dezaprob] oamenii. (James Rachels folosește termenul de subiectivism simplu pentru a se referi la aceast] teorie; vezi capitolul 38, „Subiectivismul”.) Cuvintele „obiectiv” și „subiectiv” au o utilizare clar] aici; deosebim dou] tipuri de fapte: fapte despre ceea ce se va întâmpla în societate dac] soțiile nu ascult], și fapte despre ceea ce cred oamenii. Primele sunt fapte obiective, celelalte subiective. Definirea cuvintelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ceea ce cred oamenii. Primele sunt fapte obiective, celelalte subiective. Definirea cuvintelor morale în termeni de fapte subiective ar fi un tip de descriptivism naturalistic. Este util totuși s] remarc]m c] nu exist] o distincție important] între acest fel de subiectivism și intuiționism; deoarece intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
m c] nu exist] o distincție important] între acest fel de subiectivism și intuiționism; deoarece intuițiile și convingerile morale sunt și ele fapte obiective - fapte despre ceea ce cred oamenii; și de aceea multe dintre obiecțiile acceptate în mod obișnuit împotriva subiectivismului se aplic] în mod egal și intuiționismului. Această explic] de ce intuiționismul cade în relativism; intuiționiștii nu cer sprijinul unui fapt obiectiv, ci doar propriile gânduri și gândurile altora, și acestea variaz] de la o persoan] și societate la alta. Folosite în afara
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ale faptului psihologic, deoarece nu le echivaleaz] cu nici un fel de afirmație real]. E adev]rât, sunt de acord cu subiectiviștii în respingerea atât a naturalismului obiectivistic, cât și a pretențiilor obiectiviste ale intuiționiștilor; dar numai atât au în comun. Subiectivismul, în sensul folosit aici, si prescriptivismul (sau emotivismul) sunt de o parte și de alta a principalei diviziuni a teoriilor etice în teorii descriptiviste și nedescriptiviste (vezi mai sus). De aceea folosirea termenului „subiectivism” pentru ambele risc] mari confuzii. Nedescriptivismul
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar numai atât au în comun. Subiectivismul, în sensul folosit aici, si prescriptivismul (sau emotivismul) sunt de o parte și de alta a principalei diviziuni a teoriilor etice în teorii descriptiviste și nedescriptiviste (vezi mai sus). De aceea folosirea termenului „subiectivism” pentru ambele risc] mari confuzii. Nedescriptivismul poate fi și el subdivizat. Primele versiuni, în mare parte forme ale emotivismului, erau în mod esențial iraționaliste. Dup] respingerea p]rerii potrivit c]reia judec]țile morale sunt echivalente cu afirmații ale faptelor
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] fii motivat într-un anumit fel. Acest lucru nu trebuie confundat cu opinia potrivit c]reia, pentru că o judecat] moral] s] fie adev]rât], cineva trebuie s] fie motivat într-un anumit fel; aceasta ar fi o form] de subiectivism în sensul folosit mai sus. Teoriile internaliste sunt în contrast cu teoriile externaliste, care susțin c] cineva poate accepta o judecat] moral] independent de motivațiile sale. Așadar, de exemplu, conform externaliștilor, cineva poate afirma f]r] contradicție sau chiar inconsecvent] practic]: „Ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
tendinț]. Din acest motiv, întreb]rile: „Ce ar trebui s] facem?” și: „Ce credem (ca grup) c] ar trebui s] facem?” sunt strâns legate. Ideea exprimat] aici indic] o form] de „scepticism etic” (vezi capitolul 35, „Realismul”, si capitolul 38, „Subiectivismul”). Este important s] subliniem faptul c] scepticismul nu se refer] la afirmațiile substantive ale eticii. Nimeni, cu atat mai puțin adepții eticii evoluționiste, nu neag] existența acestora. Scepticismul se refer] la argumentele considerate a fi temelia eticii substantive. Se susține
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
din ceea ce este moral nu conteaz], deriv] din lipsă noastr] de libertate deoarece incapacitatea noastr] de a exercita vreun control asupra calit]ții morale a propriului comportament elimin] orice semnificație moral] din cadrul acelui comportament. (Pentru „nihilism” vezi și capitolul 38, „Subiectivismul”). O expunere formal] a cursului argumentației de la adev]rul determinismului la negarea libert]ții, a responsabilit]ții și a semnificației moralei ar contribui la clarificarea acestor puncte de vedere. Iat] o asemenea expunere a argumentelor: 1) Dac] deciziile și acțiunile
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
abordeaz] aceste întreb]ri din direcția opus]. El începe cu o descriere subiectivist] a eticii care consider] sentimentele de aprobare că bâz] a judec]ții etice. Cu toate acestea Rachels g]sește această și alte versiuni succesive mai rafinate ale subiectivismului etic nesatisf]c]toare, pentru c] nu ofer] posibilitatea suficient] pentru dezacord și argumentație rațional] privind etică. Încercarea final] a lui Rachels de a oferi o formulare adecvat] a subiectivismului este una în care sentimentele noastre individuale de aprobare sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
g]sește această și alte versiuni succesive mai rafinate ale subiectivismului etic nesatisf]c]toare, pentru c] nu ofer] posibilitatea suficient] pentru dezacord și argumentație rațional] privind etică. Încercarea final] a lui Rachels de a oferi o formulare adecvat] a subiectivismului este una în care sentimentele noastre individuale de aprobare sunt atat de constrânse de cerințele imparțialit]ții și ale caracterului rezonabil, încât rezultatul este greu de distins de noțiunea obiectiv] de motive pentru acțiune la care au ajuns Smith și
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ș.a.) și o să purcedem la identificarea axelor paradigmatice pe care e gândit. Pe de altă parte, controversele își au cu siguranță originea în pozițiile asumate de cercetători pe continuumurile ontologic (între realism 7 și relativism 8), epistemologic (între obiectivism și subiectivism) și metodologic (între cuantificare sau căutarea relațiilor cauzale și interpretare sau descriere). În prezent, diferențele, opozițiile sau bipolaritățile evocate anterior sunt transpuse în mod cvasiunanim vezi: Sayer (1997), Bacová (1998), Woodward (2001), Brubaker, Loveman și Stamatov (2004) ș.a. în termenii
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sub numele de axiologie 9. Abordarea axiologicului se pliază evident pe cadrele generale de interpretare a realității. Se desprind și aici cel puțin două mari clase de teorii: cele care consideră că izvorul și natura valorilor se află în subiect (subiectivism); cele care afirmă că valorile transcend indivizii, se găsesc în afara conștiinței lor (realism). Astăzi există o convergență marcată că, de fapt, natura valorilor este dată de corespondența dintre nevoile umane și proprietățile "obiectelor". Conceptele de valoare și sistem de valori
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
sau reprezentațional; în el însuși, noeticul (desigur, și reprezentaționalul) este, astfel, condiționat, ceea ce înseamnă că devine fără sens orice "realism" radical, în ipostaza "naturalismului", atunci când sunt deschise astfel de probleme privind judecata și adevărul-corespondență. Dar este fără sens și orice "subiectivism" abrupt, potrivit căruia "lucrul" este deja un fapt de conștiință, la construcția căruia nu participă decât acte ale acesteia, unele dintre ele descinzând printr-un fel de reificare din conștiința însăși, cu scopul de a fi prezent și un "obiect
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
unui proiect cu alte proiecte din punctul de vedere al riscului. Se va opta pentru proiectul cu coeficientul de variație cel mai mic, deoarece el prezintă un risc mai mic. Un rol esențial în determinarea riscului îl are doza de subiectivism a factorilor de decizie care stabilesc distribuția de probabilitate, iar starea economică are un rol decisiv în subiectivismul distribuției de probabilitate. 1.5.2. Decizia de investiții în condiții de incertitudine Incertitudinea „se referă la apariția unui eveniment viitor, la
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
de variație cel mai mic, deoarece el prezintă un risc mai mic. Un rol esențial în determinarea riscului îl are doza de subiectivism a factorilor de decizie care stabilesc distribuția de probabilitate, iar starea economică are un rol decisiv în subiectivismul distribuției de probabilitate. 1.5.2. Decizia de investiții în condiții de incertitudine Incertitudinea „se referă la apariția unui eveniment viitor, la starea de nesiguranță legată de rezultatele scontate a se obține în urma unei acțiuni economice.” (Onofrei, 2004, p. 27
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
a dinamicii unui sistem, în care găsim atât stări de echilibru, cât și determinarea eficacității soluțiilor de rezolvare a dificultăților. Iată acest exemplu. Definirea sistemului. Organizațiile au elaborat o strategie generală de a face față unui anumit tip de dificultăți (subiectivism, incompetență, comportament arbitrar): elaborarea de reguli generale și impersonale. În ultimul secol s-a produs un proces enorm de codificare și standardizare atât a situațiilor și problemelor, cât și a răspunsurilor, a soluțiilor. A apărut modelul organizării birocratice raționale (Max
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
puterea prezintă aceste obiective ca fiind realizate în bune condiții, distorsionând realitatea pentru a justifica deținerea puterii; grupul care contestă conducerea este interesat în evidențierea nerealizărilor, subliniind de fiecare dată nu „condițiile obiective”, ci mai mult pe cele „subiective” (incapabilitate, subiectivism, cultivarea intereselor personale, spirit „de gașcă”). Discuțiile asupra soluțiilor de îmbunătățire a muncii sunt și ele dominate de logica luptei. Fiecare parte este interesată în promovarea acelor soluții care sunt de natură să-i sporească puterea, controlul în întreprindere, să
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
de membri (Abbott, 1999, 85-86). 5 De exemplu, double blind reviewing, Însemnând așa-numita revizuire, recenzare În anonimat, situație În care concomitent se face apel la mai mulți recenzenți, iar persoana autorului scrisului nu li se dezvăluie acestora, reducând astfel subiectivismul. Printre altele, această politică editorială ar putea să explice numărul mare de autori tineri care Începând din anii ’50 au publicat În AJS (Abbott, 1999, 129). Bibliografie Abbott, Andrew. (1999). Department and Discipline. Chicago Sociology at One Hundred. Chicago: University
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
Modul În care autorul Își argumentează discursul arată, Încă de la Început, necesitatea perspectivei specifice și altor științe umaniste decât istoria În tratarea unor asemenea probleme deosebit de sensibile: „Recursul la istorie reclamă (...) un apel la memoria colectivă” (p. 7). Și, desigur, subiectivismul este inerent percepției și memoriei imediate, cu atât mai mult memoriei istorice. S-a spus, desigur, că, dacă victimele au dreptul la memorie, agresorii au obligația la aceasta. Partea problematică a unui asemenea tablou constă În faptul că, oarecum la
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
cu suficientă precizie și stabilitate, iar nivelurile calitative și de performanțe, garantate și sigure. Serviciile pe același palier al nevoilor trebuie să fie comensurabile sau cel puțin comparabile după criterii care să poată constitui o orientare pentru acceptarea lor, cu toate că subiectivismul și individualismul sunt principalele caracteristici care conduc la intuirea senzațiilor ce vor fi percepute și satisfacțiile trăite. Orientarea în înțelegerea și aprecierea serviciilor se bazează pe componentele lor, care sunt: suportul material, personalul, echipamentele, materialul informativ și simbolurile. Suportul material
Managementul cunoașterii în societatea informațională by Radu S. Cureteanu () [Corola-publishinghouse/Science/232_a_475]
-
În mai mare măsură decât pe cele tehnice. Acest tip de formular se completează de analist, dar o face și cel care ocupă funcția, cu condiția să fie obiectiv În aprecierea unor elemente ce permit și o anumită notă de subiectivism. În anexa 3 se prezintă un exemplu restrâns din acest chestionar. Analiza funcțională a funcției - este o metodă de cuprindere mai largă, folosită În analiza funcției, care ia În considerație pentru evaluare cinci elemente: obiectivele/scopurile organizației; ceea ce face angajatul
[Corola-publishinghouse/Science/2127_a_3452]