5,716 matches
-
este zeflemitoare sau uimită, indiferentă sau îndurerată, rece sau incandescentă. Mila ei nu cunoaște melancolia și consolarea". Căutați să prindeți vocea Lunii. S-ar putea să descoperiți taina artistului care se coboară pe scenă, în fața dumneavoastră, ca într-o noapte sublimă și fără de sfîrșit. Va fi puțin mai bine pentru dumneavoastră...
Maestrul by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6067_a_7392]
-
după multă vreme, un guvern și-a recunoscut obligațiile față de cultură. Îmi pare rău pentru contestatarii guvernului Boc, dar felul în care și-a asumat responsabilitatea în materie de cultură îi face cinste. Ecourile în presă ale evenimentului au fost sublime, dar au lipsit cu desăvârșire. Chiar unii dintre colegi noștri s-au arătat mai preocupați de cozile de la administrația financiară (care puteau fi evitate nu numai printr-o mai bună comunicare dintre Ministerul Muncii și contribuabili, dar și printr-o simplă
Patrimoniul cultural by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/6072_a_7397]
-
Florian a reușit să monteze un scurt clip cu imagini din viața celor doi îndrăgostiți, după care i-a oferit Marilenei un superb inel de logodnă, în aplauzele celor din sală, scrie Ziua de Buzău. Cu respirația tăiată de gestul sublim al tânărului, viitoarea mireasă și-a sărutat iubitul și a acceptat să-i devină soție cel mai probabil, anul viitor. "Mă bucur enorm pentru ei. Nu am mai văzut niciodată așa ceva", a spună una dintre prietenele celor doi îndrăgostiți.
Cerere de căsătorie ca-n filme la Buzău. "Nu am mai văzut așa ceva" by Anca Murgoci () [Corola-journal/Journalistic/62005_a_63330]
-
să facă cu ea. Autorul este atins de candoarea unui spirit lipsit de agresivitate, cumsecădenia lui învăluindu-l într-o aură inofensivă și plăcută. Un om bun de la care nu te poți aștepta la nimic rău - ipostaza aceasta, deși e sublimă etic, e nefertilă sub unghi filozofic, de aceea diaristul, aplicîndu-și tiranic imperativul purității morale, se expune pericolului de a se steriliza artistic. E atît de moral că pare sterp, și atît de cast că pare nefecund. Îi lipsește tenacitatea dată
Rutina de sentiment by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6210_a_7535]
-
care orice se poate, la care visezi en spectateur, sau se datorează tinereții atât a genului, cât și a autorului. Probabil că ceva din amândouă. In tot cazul, nimic din recuzita romantică nu e lăsat deoparte, nici măcar credința, de-o sublimă inadecvare la real, că ceva ce începe rău se poate termina bine. Alecsandri ascunde în aceste rânduri despre o storia d'amore care nu o copiază câtuși de puțin pe aceea din Norma, sub semnul căreia se infiripă, o declarație
Remember by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6123_a_7448]
-
este din ce în ce mai greu. Luate separat, ambele meserii sunt extraordinare. Când sunt exercitate împreună, ele încep să se bată cap în cap, se ciocnesc chiar cu o violență surprinzătoare. Literatura te trage oarecum în sus, spre înălțimi, spre tot ce e sublim în om. Jurnalismul, dimpotrivă, mai ales când e practicat zi cu zi, te izbește de pământ, de realitate, de actualitate [...] Cum spuneam, cele două meserii sunt în același timp fascinante și necesare, dar atunci când se reunesc în aceeași ființă, ele
O viață de om by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6147_a_7472]
-
și liliacul e-nflorit." Un romantism și exuberant, și leneș, găsind fericirea în profitul special pe care ți-l pot da bunurile comune, e genul acestor însemnări de vară, destul de puțin credibile, cu toată aparenta lor franchețe. Fiindcă, oricât de sublimă, natura rareori poate suplini societatea... Dacă Noaptea de mai e programul unei dezertări colective, Castele în Spania descântă mântuirea individuală, una foarte lumească, luând, însă, tiparele din Scripturi: „De-ar vrea norocul să-mi zâmbească/ Și să câștig la loterie
Bagdadii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6275_a_7600]
-
mai sunt prezenți primarul general al Capitalei, Sorin Oprescu, și ministrul Apărării, Gabriel Oprea, scrie . Suntem într-un moment în care nu părem a înțelege că avem nevoie de solidaritate mai mult decât oricând. Istoria modernă a României consemnează momente sublime de solidaritate, iar astăzi este din nou un astfel de moment, un moment în care lumea se îndreaptă către o perioadă în care nu se știe exact ce se va întâmpla și cum vor evolua lucrurile", a spus Băsescu. Suntem
Băsescu participă la ceremonia de Ziua Drapelului Naţional () [Corola-journal/Journalistic/48212_a_49537]
-
cartea Dorei Petrilă: afli că într-un spital nu există morți eroice și nici pacienți măreți. Spitalicește vorbind, moartea e o mizerie fiziologică căreia nici cea mai generoasă imaginație nu-i poate găsi calități estetice, de aceea, sub unghi medical, sublimul e o noțiune goală, la fel cum măreția morală e o figură de stil. Odată intrată într-un spital, cea mai puternică natură este redusă la un set de parametri fiziopatologi pentru a căror întreținere sunt puse în mișcare cele
In articulo mortis by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/4819_a_6144]
-
de stupidă contestare, de baraj îndărătnic, pe care le întreținea în jurul său complotul mediocrității agresive, nu m-am temut să cred în Mircea Spătaru ca într-o biruință așteptată, a noastră, a unei întregi seminții, meritîndu-și încordarea către asprime și sublim. Întîiul avatar al întrupărilor prilejuite de Bălcescu, așa l-am împărtășit, în „Secolul 20”, în 1971, admirației uimite a cititorilor; sub semnul unui curaj liniștit, pe cît de radical, făptura vulnerabilă a combatantului, carcasa lui fragilizată, Mircea Spătaru le proiectase
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
nu rămînă epigonic confortabile, prea lesnicios legate de lucrurile omenești! Un asemenea legămînt din partea sculptorului, apt să răsfrîngă crezul auster al lui Vasile Pârvan, știe să coincidă cu opțiunea definind major cugetarea istoricului: „Nu biruința e frumoasă, nu biruința e sublimă, ci drumul pînă la dînsa”. Numai așa ritmul creator iluminează coerent mărginirea episoadelor răzlețe, și ne dăruie „tăria de caracter - singura noblețe adevărată în lumea muritorilor”. Imperative de ordin estetic și, mai ales, etic, la văpaia lor, tipologia eroului așterne
Patior ergo sum - Pentru sculptorul MIRCEA SPATARU by Dan Hăulică () [Corola-journal/Journalistic/5256_a_6581]
-
Nu e cazul. Poeta notează cu luciditate nemiloasă detaliile sistemului taylorist al asistenței medicale generalizate, dar nediferențate din spitalele epocii. Ca pe o bandă, micuții vin pe lume în dureri, socotite inevitabile, și în indiferența unui sistem la limita dezumanizării. Sublimul se învecinează cu bicisnicul. Patul cu denivelări sau realitățile salonului de lăuze cu cele cincisprezece paturi surprind esența unui sistem care reușește să ofere asistență medicală tuturor doar cu prețul unui discomfort și al unei sărăcii generalizate. Poveștile despre abuzuri
Jurnal de femeie by Mihaela Mudure () [Corola-journal/Journalistic/5284_a_6609]
-
E un sentiment cosmic aparte, netrucat și totodată viu, al cărui timbru nu poate fi confundat cu alte stări de contemplație pierdută. Consternarea siderală e începutul sensibilității metafizice, prin urmare, cîrligul care mă leagă de Dumnezeu e dispoziția stupefiată în fața sublimului astral, și nu cine știe ce revelație ascunsă în dodii lexicale și în arabescuri votive. Tot ce contează e ca, meditînd asupra splendorii universului, să nu mă las îmbrobodit de viziuni care nu decurg direct din contemplarea lui, ci sînt adăugate ulterior
Editura Teologie și Viaţă naturală by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5300_a_6625]
-
de previzibil. Nivelul figurativ al poeziilor sale e la fel de modest: epitetele noționale, abstracte și șterse, stau alături de comparațiile care ocupă o arie semantică redusă; iar rarele metafore sunt aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal plăcerea etern din sînul lor. Amorul este fraged, suav, curat, divin. El nu cunoaște lacrimi, e ideal, sublim. Tu, ploaie de lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
aproape toate in praesentia, explicite: „Ești moartă! stea a serii, o, diamant sublim. Acolo anii vieții și orile ce zbor Tac și exal plăcerea etern din sînul lor. Amorul este fraged, suav, curat, divin. El nu cunoaște lacrimi, e ideal, sublim. Tu, ploaie de lumină și rază-mbălsămită Ești o planetă nouă, o, dulcea mea iubită”. (La Y.) Se vede că tema poeziei de debut l-a obsedat pe poet. În strofa de mai sus surprindem, într-o ilustrare aproape didactică, minimalismul
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
pentru călătorii obosiți. - Alexandre!... murmură Elena. Îți plac aceste frumuseți? Ele sunt ale tale, admiră-le, sufletul meu! Știu că sunt frumoasă, sunt ferice că sunt frumoasă, pentru că poci cu frumusețele mele a-ți crea momente de fericire. - O, suflete sublim de femeie! strigă Alexandru. Este adevărat dar că tu ești o flacără de amor sub o formă grațioasă, destinată s-o consume! consumă dar forma și arde totodată șirul zilelor mele, o, Elena mea!” (Elena, Întoarcerea la Fănești). Și tot
D. Bolintineanu, poet și nimic altceva by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/5431_a_6756]
-
a rolului viabilă. Cuplul Siegmund-Sieglinde a fost strălucitor, cei doi interpreți au dominat intreaga seară. Jonas Kaufmann este un tenor liric care a reușit să surprindă acea poezie romantică a rolului. În celebra arie „Winterstürme wichen dem Wonnemond” a fost sublim, m-a emoționat până la lacrimi prin căldura glasului și delicatețea frazării. Eva-Maria Westbroek se dezvoltă ca o soprană wagneriană de viitor (am văzut-o și la Covent Garden, în Elisabeta din „Tannhäuser”), are un acut sigur și precis, posedând o
Metropolitan Opera din New York – azi by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5453_a_6778]
-
al Catedralei St Paul din Londra, a intrat în ciudata biserică de lemn din Honfleur: două corăbii răsturnate cu chila spre cer, s-a simțit strivit de masivitatea catedralei din Köln. Și a rămas înfiorat pentru tot restul vieții de sublimul dialog dintre uriașa orgă și o fragilă violă auzit în catedrala din Chartres... O spărgătoare de lemne într-o biserică n-a întâlnit, totuși, niciodată. Până deunăzi, când enoriașii Bisericii Sankt Jakob din centrul capitalei au fost invitați să asiste
Carnetul unui Pierde-Țară by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Journalistic/5385_a_6710]
-
Bucșan vrea să se mențină, să-și vadă firma luminoasă strălucind deasupra orașului. Magda i-o spune lui Andronic, dar le-ar putea spuneo, egal, tuturor: sunt niște copii, îmbătați de niște vise la fel de ridicole. Și, în felul lor, la fel de sublime. Pe care, până la urmă, și le respectă și se sprijină ca să și le vadă împlinite. Hăituirea de început își află echilibrul într-un triunghi, cu rolurile schimbate. Cel mai obscur dintre ei își pune la bătaie numele, Buc- șan, repezitul
Detalii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5402_a_6727]
-
cu o inimă omenească. Aș vrea să fac un portret al grației vii în lume, a omului bun. Sunt tentată să inventez o etapă despre noroiul care creează, ca în romanul meu Boala, în care din noroi ies toate formele sublime ale vieții. Noroiul ca un laborator al existenței și tenebrele ca germeni purtători de viață. Sunt imagini puternice sugerând profunzimile și drumul deschis către ele. Religia în sensul mare și viața ca drum. Adică din haos spre libertate? Sper! Dar
Birgitta Trotzig: „Mă identific atât cu binele, cât și cu răul, cu negrul, ca și cu albul“ () [Corola-journal/Journalistic/5421_a_6746]
-
C.: N-am să te pot uita niciodată, cum apăreai în actul al II-lea cu bascul negru și pelerina care plutea pe lângă tine, cu buchetul de crini în brațe pe care-l puneai pe mormânt. Erai pur și simplu sublim. Pentru mine, ai fost un Albert unic. S. Ș.: Am o amintire foarte tristă, însă, legată de „Giselle”. Aflându- mă în Canada, la National Ballet, dansam într-o seară Albert. A intrat cineva în cabina mea cu o telegramă de la
Sergiu Ștefanschi la 70 de ani by Mihai Alexandru Canciovici () [Corola-journal/Journalistic/5337_a_6662]
-
decadent-maladivă cu care rezonează regizorul. Prizonier al unui complex faustic, regizorul își dorește înainte de toate cunoașterea și puterea asupra sufletului fiecărui actor, manipulat fără scrupule, pentru a smulge acel acord fin de care are nevoie actul de creație, chiar dacă bemolul sublim este alimentat cu sânge. În filmul din 1993 al regizorului, Rosenemil, remarcabilă rămâne încercarea de a reconstrui astmosfera de cultură și civilizație fin de siècle din decorurile selectate cu minuția unui Luchino Visconti. Emil (Werner Stocker), un mic don Juan
Retrospectivă Radu Gabrea by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5338_a_6663]
-
orice minciună se vede pe scenă. Te poate deforma dacă, în loc să te cauți fără încetare în relație cu personajele tale, alegi un clișeu sau altul, care au funcționat și care, în concluzie, îți fac travaliul mai ușor. Teatrul este jocul sublim al ființei cu sinele propriu, în primul rînd. Cu șoaptele halucinante ale eu-lui și cu acelea provocatoare ale personajului. Vlad Mugur a fost, pentru mine, seducătorul veritabil. Un fel de vrăjitor cu puteri magice. Întotdeauna cînd eram cu el mi
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
pe care Vlad Mugur îl conducea în 1971, anul plecării din România. Începuse Hamlet cu puțin înainte de exil, un studiu la care ar trebui să aibă acces, cumva, orice om de teatru. A fost să fie și să-l facă sublim abia în 2001, înainte de moarte. O lună mai tîrziu, Vlad Mugur pleca. Viața și arta lui par un spectacol fantastic, imens, dramatic, comic, ireal, abstract sau foarte concret, delicat, tumultos, descătușat, melancolic, irepetabil, misterios, genial. Priviți-l! Nici o altă imagine
Vlad Mugur by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5369_a_6694]
-
realizează o stranie simbioză, o recurență semnificativă dacă ne raportăm la filmul anterior. Există, invizibil, un magnetism sororal și unul generat de prezența lor acolo, orbitele destinale ale celor două femei se intersectează pentru un final care are toate atributele sublimului. Regizorul a ales substanța de contrast cea mai puternică pentru a scoate în evidență starea melancolică în ceea ce ea are mai profund și anume un moment plenitudinar care rimează cu fericirea: o căsătorie. Justine este pe punctul de a realiza
Apocalipsă și melancolie by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/5206_a_6531]