2,018 matches
-
aceeași valoare de motivare. De exemplu, un lucrător se poate mulțumi cu o mărire a retribuției, în loc de avansare. Adeseori se consideră că recunoașterea eforturilor depuse într-o activitate, caracterul agreabil al muncii, atitudinea favorabilă a conducerii pot deveni mai ușor substitute ale promovării. O altă categorie de stimuli sunt cei pozitivi și negativi; primii satisfac trebuințele și care au o influență pozitivă asupra omului, producându-i plăcere; ceilalți se referă la obiectele care produc neplăcere și pe care le evităm. Din
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
el este interesantă, dar neprecisă, aceasta deoarece unul și același stimulent poate să apară când într-o postură, când în alta. De exemplu, banii ca stimulenți monetari, financiari, pentru unii oameni pot fi stimulenți reali, în timp ce pentru alții doar un substitut; pentru unii ei pot să apară ca stimuli pozitivi, îndeosebi atunci când îi primesc, ca recompense, în timp ce pentru alții, ca stimuli negativi, atunci când îi dau, îi plătesc, ca pedepse. Uneori, chiar la una și aceeași persoană, unul și același stimul poate
Tratat de psihologie organizațional-managerială (Vol. II) by Mielu Zlate () [Corola-publishinghouse/Science/2267_a_3592]
-
Alex Mucchielli (Mucchielli, 1986) intitulează „Sentimentul identității” (sublinierile ne aparțin) capitolul VI al lucrării sale apărute În colecția Que sais-je?, iar Bernd Krewer vorbește despre „apartenența culturală” (Krewer, 1994, p. 171). Termenul de apartenență este folosit În mod sistematic ca substitut sinonim pentru identitate, conștient sau nu, de mulți autori, atunci când este vorba de o identitate colectivă (cf., de exemplu, Camilleri, 1998a și b, sau Gresle et alii, 1994, p. 173, care definesc identitatea drept „un sentiment de unitate ș...ț
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
viure al païs! În permanentă căutare a identității și confruntați cu ștergerea reperelor tradiționale (familiale, politice, religioase, profesionale și sindicale), indivizi și colectivități teritoriale se Îndreaptă din ce În ce mai mult spre universul patrimonial, cu multiplele sale fațete, Înțeles de acum Înainte ca substitut al marilor ideologii. M. V. & BANQUE CIC POUR LE LIVRE și MINISTERUL FRANCEZ AL CULTURII (1995), Patrimoine des bibliothèques de France, Paris, Payot, 10 vol. BENEDICT Ruth (1950), Echantillons de civilisation, trad. fr., Paris, Gallimard (prima ediție americană: 1934). BERA Matthieu
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Un bărbat 1 a văzut hoțul și un bărbat 2 a chemat poliția. B) Abordarea textuală introduce în analiza relației anaforice ideea de referință, fiind fondată pe observațiile și definițiile propuse de E. Benveniste, care caracterizează pronumele ca pe niște substitute abreviative lipsite de autonomie referențială, forme vide care în afara discursului nu pot fi legate nici de un concept, nici de un obiect. Jean-Claude Milner face distincția între două tipuri de morfeme: cele care au autonomie referențială și un conținut semantic
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sînt blonzi); c) pro-formele, adică substituirea unor elemente lexicale prin altele, care le pot înlocui; deicticele cu referire la substantivele din propoziții precedente au, de obicei, această funcție: Pictorii și-au expus lucrările. Acestea au fost vîndute repede. Există și substitute pentru verbe (ex. a face): El a promis să nu mai mintă, dar o face adesea; d) relativa unitate a sistemului timpurilor verbale și a aspectului, contribuie la organizarea secvenței de propoziții/fraze în text; condiția ține însă mai mult
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
această accepție, P. Charaudeau și D. Maingueneau identifică mai multe trăsături ale discursului: a) Discursul presupune o organizare transfrastică, orice unitate a limbii care comunică un mesaj coerent, putînd avea calitatea de discurs (un proverb, o propoziție, o frază, un substitut de propoziție). Deși sînt considerate unități transfrastice, discursurile respectă reguli de organizare lingvistică a unei structuri determinate, norme ce vizează lungimea enunțului, planul textului etc. b) Discursul este orientat spre o finalitate, fiind conceput în funcție de locutor și înscriindu-se într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
normativ, cum ar fi Gramatica limbii române, apărută în 2005, sub egida Academiei Române (GA 2005). Se poate considera, de aceea, că enunțul interesează nu atît ca unitate sintactică (deoarece el poate fi concretizat în unități sintactice distincte - text, frază, propoziție, substitut de propoziție sau frază), ci ca act de comunicare, produs într-un anume context, ideea subiacentă acestei interpretări fiind că se impune distincția, afirmată de viziunea pragmatică, dintre frază și enunț: fraza reprezintă obiectul de studiu al sintaxei, concretizat într-
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
sau expresiile triviale ori insultătoare, precum și în tabu-urile sociale și religioase. Din punctul de vedere al expresiei, eufemismul poate fi reprezentat de un cuvînt, de o sintagmă (cu nevoi speciale pentru "infirm") sau de un enunț (cu valoare de substitut sau de perifrază), de multe ori el avînd valoare stilistică, fiindcă realizează o metaforă, iar atunci cînd se afirmă ceva prin negarea contrariului, produce o specie de litotă. A n a l i z a d i s c u
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
dar empiric posibil și universal, constituit pe baza a patru operații: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă hipertaxei, adică posibilitatea ca unitățile superioare, în calitate de substitute să se integreze într-un nivel inferior, coordonarea (parataxa) - posibilitatea ca unitățile de la același nivel să fie legate între ele, și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
a discursului, comunicare, discurs, interacțiune, pertinență, practică, semantică. DUBOIS 1973; GREIMAS - COURTES 1993; MOESCHLER - REBOUL 1994; DUCROT - SCHAEFFER 1995; DSL 2001; DETRIE - SIBLOT-VERINE 2001; CHARAUDEAU - MAINGUENEAU 2002, VARO - LINARES 2004. RN PRAXEM. Așa cum termenului glosematică i s-a propus un substitut prin praxematică, tot astfel, termenul lexem este înlocuit prin praxem, pentru a denumi o unitate a practicii lingvistice care permite reperarea analizei realității obiective de către om și, în special, reperarea altor practici. Această primă perspectivă a servit ca bază pentru
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și o maximă a relevanței, care solicită ca orice intervenție într-un schimb verbal să se coreleze cu celelalte și să fie legată de tema în discuție. Ulterior, în 1986, D. Sperber și D. Wilson au formulat principiul relevanței, ca substitut al tuturor maximelor lui H. P. Grice, considerat ca suficient pentru a realiza o teorie pragmatică explicativă, bazată pe ideea că, în comunicare, locutorii acordă atenție numai informației relevante (remarcabile prin importanță sau prin atenția acordată) și asigură astfel coerența
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
elementelor implicite (neformulate și non-vizibile) în care se înscriu elementele concrete pentru a facilita particularizarea. L. Hjelmslev a introdus expresia schemă lingvistică drept sinonim al lui limbă în concepția lui F. de Saussure, care s-ar opune uzului lingvistic, un substitut pentru vorbire. Această dihotomie, aplicată limbilor naturale, poate fi extinsă și altor domenii semiotice, în acest caz schema opunîndu-se substanței. A. J. Greimas a folosit dihotomia în semantica generală, denumind prin schemă combinația semică deschisă de care dispune o cultură
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
și universal, constituit pe baza celor patru operații, amintite mai sus: super/hiperordonarea/hipertaxa, adică posibilitatea ca unitățile inferioare să se integreze într-un nivel funcțional imediat superior, sub/hipoordonarea (hipotaxa), operație opusă hipertaxei, adică posibilitatea ca unitățile superioare, în calitate de substitute să se integreze într-un nivel inferior, coordonarea (parataxa) - posibilitatea ca unitățile de la același nivel să fie legate între ele, și substituția (antitaxa) - posibilitatea ca o unitate a unui nivel să fie înlocuită printr-o pro-formă, prin intermediul anaforei, cataforei, epiforei
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
Paris, 2005. Moirand, Sophie, Le role anaphorique de la nominalization dans la presse écrite, în "Langue française", 28, 1975, pp. 60-78. Manolache, Simona, De l'anaphore et de la cataphore en français et en roumain, Editura Universității, Suceava, 2006. Manoliu-Manea, Maria, Sistematica substitutelor din româna contemporană standard, Editura Academiei, 1968. Marchello-Nizia, Christine, Grammaticalisation et changement linguistique, De Boeck, Bruxelles, 2006. Marga, Delia, Introducere în analiza discursului. Cu referire la istorie și sfera publică, Editura Fundației pentru Studii europene, Cluj-Napoca, 2003. Marsais, César Chesneau
Dicționar de analiză a discursului by Rodica Nagy () [Corola-publishinghouse/Science/84947_a_85732]
-
este, din punct de vedere atât profetic, cât și istoric, inseparabil legată de destinul neamurilor. "Cartea lui Iov, scrie von Balthasar, este poate cea mai profundă și mai directă profeție a Crucii. Legea naturală scrisă în inimile păgânilor este un substitut valid pentru Legea scrisă a evreilor"25. Iov este prototipul omului care se conduce după legea naturală scrisă în inima sa: Nu face altuia ceea ce nu ți-ar plăcea să ți se facă ție". Orice om, fie el iudeu sau
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
nu descoperă esența divină, ci, de fapt, evită întrebarea lui Moise. Tetragrammton-ul sau cele patru litere din numele divin, YHWH, nu au mai fost pronunțate de evrei de la distrugerea celui de-al doilea templu (70 d.Hr.), folosindu-se ca substitut numele de Adonai (Domnul Meu). În tradiția cabalistică se spune că doar treizeci și șase de înțelepți într-o generație știu adevărata pronunțare a numelui divin. Trebuie să remarcăm însă că Dumnezeu spune, "Cel ce Sunt", și nu "Cel ce
by OCTAVIAN FLORESCU [Corola-publishinghouse/Science/976_a_2484]
-
esofagian, hepatic, pulmonar, ovarian, tumori cerebrale, sarcoame, limfoame și leucemii. Regiunea cromozomală 17p13 este frecvent deletată în carcinoame de colon și de rect. Deleția 17p conduce la pierderea unei copii a genei p53, iar copia rămasă conține mutații care induc substituții de aminoacizi în proteina P53. Mutațiile genei p53 apar în hepatocite, fiind induse direct de carcinogeni chimici. În ansamblu, mutațiile genei p53 sunt determinante pentru aproximativ 50% dintre neoplaziile umane. Afirmația se bazează pe faptul că gena p53 este ținta
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
procesul de narare poate deveni foarte complicată. Schema general acceptată de naratologi este următoarea (vezi Chatman, 1978: 151). În cercetarea lui Chatman, autorul real și cititorul real sînt lăsați la o parte, sub pretextul că contrapunerile lor „implicate” funcționează ca substitute în procesul de transmisie narativă. Mai mult decît atît, Chatman susține că perechea narator-naratar reprezintă poziții opționale. Voi propune o alternativă simplificată care sper să nu ignore posibilele complexități; voi argumenta că, în pofida unei relevanțe potențiale a constructelor „autor implicat
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
fideli categoriilor de analiză stabilite și se așteaptă ca aceste țări ale Europei Centrale și Orientale să li se conformeze. Cercetătorii care aplică cea de-a doua metodă utilizeză modelul original drept sursă de inspirație și încearcă să îi găsească substitute în cadrul societăților post-comuniste. Adepții celei de-a treia metode văd analizele lui Rokkan și Lipset drept o bază de pornire pe care caută să o îmbogățească adăugând clivajele specifice la vechile democrații populare. În toate cazurile, sunt trasate demarcații nete
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
dependență: pentru a-i putea combate efectele, trebuie să se cunoască natura acestuia. Unele partide se supun modelului economic impus, sperând să-l poată elibera încetul cu încetul de orice tutelă. Altele îl resping și încearcă să-i găsească un substitut. Un asemenea clivaj poate fi observat și în perioada interbelică: existau, pe de o parte, partide care preconizau dezvolatrea industriei extractive, proiectând o deturnare a producției acesteia de la puterea dominantă, iar pe de altă parte existau partide care se pronunțau
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
partidele au o capacitate naturală, nu funcțională de reprezentare"46. Pactul constituțional din 18 ianuarie 1990, care a dus la crearea Consiliului Provizoriu de Uniune Națională (prima formă de legislativ postcomunist), realizează un compromis al partidelor plin de consecințe: este substitutul unei "mese rotunde" care, spre deosebire de alte țări ale Europei Centrale și Orientale, în România, "nu precedă demisia partidului unic, nu devine o procedură constituțională de autolichidare a totalitarismului, ci se organizează după dispariția acestuia". Alegerile din 1996 prima victorie a
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
a Mișcării Ecologiste din România, format în iulie 1996, dizolvată după alegerile din noiembrie 1996. 209 Coaliție a Partidului Democrat (fostul Front al Salvării Naționale) și a Partidului Social-Democrat Român, creată în 27 septembrie 1995, dizolvată în 13 mai 1999. Substitutele clivajelor pe durată determinată sau generalizarea unui consens ex ante în spațiul partidelor politice românești SORINA SOARE Căderea zidului Berlinului a indus o remodelare politică în aproape toată regiunea Europei de Est, iar aceasta reprezintă un moment crucial atât pentru
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
se propagă și care ajung la o vizibilitate maximală a superficialității și a ipocriziei regimului. În acest context evenimentele din decembrie 1989 sfărâmă această structurare ambiguă și generează o nouă formă de transpunere a conflictelor sociale. Perioada de după 1989 și substitutul de clivaj de durată determinată: între consens și superficial și tensiuni sociale Trecerea din decembrie 1989 se operează valorizând solidaritatea (de clasă, interetnică, cu poporul, armata, intelectualii și așa mai departe) ceea ce, în logica demonstrației noastre anterioare, considerăm că nu
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]
-
mai degrabă o ecloziune parțială care își transformă conținutul, nuanța, dar care încă nu a ajuns la a se debarasa de logica automatismelor. Ca urmare, în afară de clivajul centru versus periferic, restul contradicțiilor sunt valorizate sub forma conflictelor politice instituționalizate în substitutele clivajelor parțiale cu durată de viață determinată. Altfel spus, după 1989, nu se pot identifica într-adevăr clivaje, ci forme de conflicte politice esclusive și exhaustive, animate de o logică a automatismelor a căror durată de viață nu poate presupune
Clivajele politice în Europa Centrală şi de Est by Jean-Michel de Waele [Corola-publishinghouse/Science/916_a_2424]