6,959 matches
-
sau a obține un raspuns scurt și direct, ori a induce un raspuns dorit, cât și pentru a obține informații suplimentare utile, direct de la părțile în cauză. Art. 36 Pasul 2 Aliniatul 1 - În acest pas mediatorul încearcă în mod subtil să determine părțile să se concentreze strict asupra problemelor conflictuale. În acest scop, va folosi întregul arsenal de tehnici și mijloace specifice legale de care dispune pentru a primi răspunsuri cât mai complete în vederea identificării problemelor conflictogene ce stau la
Primul cod orientativ privind procedura medierii conflictelor de la A la Z by Mihaiu Șanța () [Corola-publishinghouse/Law/705_a_993]
-
caleașcă și să încalece un superb bidiviu alb. Mulțimea se înghesuie în calea lui și-l aclamă.” (p. 191) Adeseori însă, sub aparența de obiectivitate a vocii narative care istorisește cu ton egal, fără inflexiuni, unele realități, se ascunde o subtilă nevoie de manipulare a cititorilor. Vrei, nu vrei, ajungi să vezi în Ataturk mai degrabă un personaj detestabil și cu o morală cel puțin dubioasă, decât un ins vizionar care a transformat Turcia, aducând statul musulman nespus de aproape de Occident
Cronica destrămării Imperiului by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/3928_a_5253]
-
și lansează întrebarea: Pe ici, pe colo sau deloc? De asemenea, Cronicarul i-a citit cu plăcere pe Andrei Manolescu („La colțul străzii”), Rodica Zafiu („Incendiar”), Marius Chivu („Învață să scrii!”), Simona Sora („Ore”) și, bineînțeles, pe Andrei Pleșu, cu subtile reflecții despre rău: „Să nu te gândești la rău, să nu ții minte răul. Dar, din păcate, răul nu e un inconsistent fum toxic, pe care îl poți evacua cu o simplă mișcare a mâinii și cu o gură suplimentară
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4314_a_5639]
-
și în verificarea teoriilor. Postulatul: o singură personalitate - un singur om mi s-a părut întotdeauna minimalist. Aveam tendința de a elimina certitudinile, de a pune la îndoială argumentele incontestabile - era un nărav, o perversă yoga a minții, o plăcere subtilă de a trăi o mișcare interioară. Scrutarea suspicioasă a oricărei păreri, degustarea ei îndelungată și, în final, descoperirea mult așteptată că nici una nu este adevărată, ci falsă, iar marca ei contrafăcută. Nu doream să am păreri definitive, erau un bagaj
OLGA TOKARCZUK - Rătăcitorii () [Corola-journal/Journalistic/4313_a_5638]
-
de a și publica, în 1975, aceste producții vechi, care, chiar dacă anunță poetul de peste ani, rămân, în bibliografia lui, inferioare. Ion Bogdan Lefter induce o ipoteză interesantă, de natură politică, aceasta. Lupta pentru libertate a lui Horea ar constitui un subtil contrapunct prin raport cu restricțiile regimului ceaușist. O atare schemă antifrastică e fără îndoială plauzibilă. Numai că, după părerea mea, ea nu poate rezista în absența celuilalt versant, care, rezumat în trei cuvinte, s-a numit marea epopee națională. Dacă
Măștile lui L.D. by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4318_a_5643]
-
e chiar vanitos, se supără, nu-i place, si, în replică, aruncă ironii degrabă, la următoarea întrebare ce-i e pusă, după o panda demnă de o cauză mai bună. Nu iartă nimic! Ironia să nu-i nici fină, nici una subtilă, e doar prost plasată și necuviincioasa, nu de puține ori. În jurnalismul politic, puterea-n mod obligatoriu, nu e cruțata, ea e taxata și sancționată, ori de câte ori e cazul. După ce ziariști băștinași îi sugerează domnului Băsescu că orgoliul domniei sale s-ar
Cristina Țopescu, o analiză necruțătoare despre Băsescu, Ponta și Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/43251_a_44576]
-
să dea relief unor nume care astăzi nu spun mare lucru. Și-l crezi pe cuvânt. Iei pe cutare sau cutare drept model neverificat. Aici e meritul lui Pleșu, în zona așteptărilor cititorilor, unde dizlocă evidențele. Un virtuoz al persuasiunilor subtile, el știe când să sfârșească anecdotica spumoasă și când să introducă sensuri proaspete, ce nedumeresc. Exagerând ușor, aș spune că dumnealui are ceea ce s-ar numi un simț al ecorșeului; îți vine să lași totul baltă și să citești învățătorii
Portretul din portrete by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4337_a_5662]
-
simplu un snovar, Creangă lua peste picior în sinea sa simandicoasa ambianță ce-l trata cu o binevoitoare condescendență. Aceeași dualitate apare și în opera humuleșteanului. Socotit de unii un „talent primitiv și necioplit” (Iacob Negruzzi), ajunge să nutrească comentarii subtile care încearcă a-i scoate în relief rafinamentul, complexitățile cu bătaie livrescă, mai nou „dedesubturile” abisale. G. Călinescu l-a situat într-o impozantă serie europeană de vocații congenere, declarîndu-l „un Gargantua moldav”. Dar surprizele nu s-au oprit aici
Creangă, un autor „epuizat“? by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/4340_a_5665]
-
pe care o operează ediția din 1972. Demersul lui Dan C. Mihăilescu este încă și mai radical decât cel al lui Preda. Ediția sa readuce la „momentul zero” interpretarea lui I. L. Caragiale. Fără a demonta receptarea mai veche, ci integrândo subtil, ea ne facilitează privirea în interiorul „pivnițelor” (cum spunea Jean-Pierre Richard) unei personalități artistice și umane ieșite din comun. Selecția lui Dan C. Mihăilescu se oprește asupra scrisorilor pe care Caragiale le scrie pentru 17 destinatari: 15 sunt persoane private - prieteni
Caragiale reinventat by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/4208_a_5533]
-
pînă la blasfemie. Nici un animal nu mi se pare mai hidos, mai respingător, mai inutil. Sunt urîți și răi, lacomi și sîngeroși, o combinație terifiantă de tîrîre și atac. Cum să-i socotești o «creație» a bunului Dumnezeu? Ce motivații subtile, ce criterii «stilistice», ce calcule ambientale pot îndreptăți producerea unui asemenea monstru? Or, iată că o știre exotică vine să-mi dinamiteze idiosincrasia. Un pescar din Costa Rica, pe nume Chito, găsește un crocodil rănit la un ochi de glonțul unui
Ochiul magic by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4261_a_5586]
-
Traian Băsescu, pe care îl numește un simplu cetățean, fără atribuții, fără competențele de a vorbi despre situația din România, despre minarea statului de drept, despre referendum, despre abuzurile USL etc. Uluitoare această abordare și, dacă nu este o autoironie subtilă, ceea ce personal nu cred, pare a fi dovada faptului că fotoliul de la Cotroceni, pe care și l-a dorit atât de mult și pe care acum l-a uzurpat, i-a luat mințile. Astfel, au ieșit la iveală frustrările mai
Udrea, atac la "aşternuturile" lui Crin Antonescu () [Corola-journal/Journalistic/42968_a_44293]
-
ar vrea să citească, nu ce carte ar vrea să scrie. Sunt puncte de vedere interesante (care spun despre cei care le formulează mai mult și uneori altceva decât ar dori aceștia să spună!), unele fanteziste, altele căutate ca să pară subtile și elitiste, altele radicalpolemice ( „... singura carte care ar merita cu adevărat o continuare ar fi „Cartea milionarului”, în rest „vasta producție literară este moartă, plină de clișee, inutilă, sămănătoristă, tradiționalistă, de necitit....” - V. Leac.), iar altele oneste și inteligente: „Probabil
Revista revistelor by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/4456_a_5781]
-
de urmărit, explorând fantasmaticul și instituind monstruosul (într-o bună tradiție prozastică) nu e numaidecât superior unei colecții de povestiri agreabile, inteligente, tandre, scrise cu mult farmec și, inerent, vandabile. Eventualele ierarhii trebuie să țină seama de criterii mult mai subtile decât aceste cutume aparent viguros și înalt culturale, dar în fapt meschin moralizatoare. Dar, chiar așa stând lucrurile, de ce nu i s-ar îngădui lui Mircea Cărtărescu să practice astfel de jocuri cu mai multe strategii? Renunță el, în cărțile
Jocuri, vitrine, strategii by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/4469_a_5794]
-
un roman plauzibil artisticește? Pentru început, e suficient să afirm că H.- R. Patapievici are dreptate să vadă în Spovedanie la Tanacu „o carte precum romanul lui Truman Capote, Cu sînge rece”, iar Dan C. Mihăilescu să constate că „intrarea subtilă în pielea personajelor” ilustrează „definiția hegeliană a tragicului, în care toate forțele care se află în conflict au dreptate, fiecare în felul său”. Istoria cazului ce a șocat publicul din România în vara lui 2005 e reconstituită de Tatiana Niculescu
„Adevărata poveste a unui exorcism“ by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/4470_a_5795]
-
secolelor, el a reținut tot ceea ce a fost mai bun în literatură, promovînd o serie de „best-seller-uri istorice”. Nu e prin urmare adevărat că nucleul canonului literar l-ar reprezenta varianta oficializată a elitismului: grupul scriitorilor canonici rezultă dintr-o subtilă dialectică a dozajului între preferințele literare ale minților luminate și succesul de factură „populară”, produs de mulțimea cititorilor obișnuiți. Încercările stîngii intelectuale și ale multiculturaliștilor de a modifica structura canonului prin introducerea în listă de autori pe criterii politice va
De partea lui Nemoianu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/4478_a_5803]
-
doar de același sentiment total, devastator care este dragostea. Antiproza se evidențiază și prin ipostazele naratorului. Astfel naratorul este când subiectiv-implicat, orientându-se spre zonele obscure ale sensibilității umane, reconstituind și fragmentând istoria unui sentiment (dragostea), când narator-personaj, printr-un subtil transfer între persoana I și a III-a, fiind intradiegetic și autodiegetic, când narator-martor ca observator implicat afectiv, autentificând totuși „evenimentele” consumate și consemnate, când narator-mesager, extradiegetic și homodiegetic, prezentând fapte istorisite de altcineva (Maria despre faptele, întâmplările, atitudinile lui
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
a cuprins marea în brațe. (Jaf) Între extremele care se ating ale dorinței de a fi peste tot și de negăsit, viu și mort, în mare și în afara ei, în tăcere și în dialog, înainte și înapoi, poetul înregistrează mișcarea subtilă a lucrurilor, mereu suspendate în gol, în gestul care refuză să spună. Tensiunea se ghicește și este provocată de consumarea permanentă, reciprocă între jumătatea plauzibilă, susținută a poeziei lui Emil Botta, și cealaltă jumătate, exhibată, indiferentă la reacțiile pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
care se exprimă cu talent prin mijloacele specifice artei naive. Este un modern (nu un monden), detașându-se prin ironie și autoironie de subiectele prezentate (v. seria „Autoportrete”). Lumea lui este înfățișată cu un lirism reținut, împlinit în acorduri cromatice subtile, prin abordarea curajoasă a contrastelor, prin evitarea dulcegăriilor (ca în „Floarea soarelui”), prin dozarea tonurilor și a accentelor rezultate din ludicul tușelor sau chiar din simplele pete în culoare (v. compozițiile sale cu „Târguri” și „Caruselul” impresionante prin construcții simetrice
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
ea însăși. Basme, legende auzite ori născocite, ritmuri, presupuneri, înnodări și împletiri de senzații, valuri de analize zbuciumate deasupra cărora se ridică, străluminând, câte un surâs firesc și cuceritor, podoabe și găteli alese nu numai din pietrele prețioase și veșmintele subtile ale viermilor de fluture, ci și din luminile becurilor electrice, din tăceri și nopți - abundent, hieratic, generos, regal !”¹ Deschizând la întâmplare, pretutindeni se observă un paradis cu o muzică fantastică : „Balul”, „Șarpele”, „Sânii gemeni”. Scriitoarea a depășit aritmetica, geometria, istoria
Femeia în faţa oglinzii by Corina Alexa-Angheluş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1162_a_1871]
-
fiind, cum se spunea, „înapoiați” și „inculți”. Totuși, în acest „ev întunecat”, în care nu vorbeau decât sabia, stiletul și otrava (conform unor istorici „progresiști”), scriitorul danez plasează o serie de întâmplări ce dezvăluie capacitatea sufletului feminin de a trăi subtil și dramatic, conform principiilor absorbite dintr-o cultură superioară. Apoi, alte texte europene, ca și vechile romane japoneze, m-au convins că „spiritul modern” datează de vreo două mii de ani. Cel puțin! Prin urmare, cu atît mai mult mă interesează
Jurnalul lui P. H. Lippa by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1687_a_3006]
-
adăuga ceva. Generează un intens sentiment de "ordine și frumusețe", cum se exprimă autorul cărții Les fleurs du mal, de "ordine sublimă", cum cere Hölderlin. De exemplu, în vastele poeme eminesciene ideatica se desfășoară într-o desăvârșită unitate, o coerență subtilă care știe să creeze și să inducă înțelesul urmărit: în Luceafărul drama antinomiilor noroc/nenoroc, teluric/uranic, în Povestea magului incompatibilitatea dintre geniu și lumea străină unde a fost aruncat, în Panorama deșertăciunilor evoluția ineluctabilă a civilizațiilor de la mărire la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
o plutire, o încântare înalt eliberatoare una din cele mai înalte și mai pure disponibilizări spirituale. Așa încât, numai pronunțând numele poemului, cel ce l-a parcurs simte cum îl cuprinde elanul zborului către zonele eterate ale simțirii și ale minții. Subtilă și cu deosebită rezonanță asupra receptării cititorului este mișcarea eliberatoare constituită de fenomenologia trifazică: viață-moarte inițiatică-renaștere pe un plan superior, pe care o întâlnim în mitul lui Zamolxe, precum și la Orfeu și Dionysos, toți trei fiind de origine tracă. Este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
să atingi cerul cu mâna", cum ne comunica o altă distinsă cititoare. În ce măsură influențează poezia viața universală? Așa cum am afirmat și altă dată, există o întrepătrundere universală a energiilor spirituale. Energiile emanate de creațiile poetice, care sunt dintre cele mai subtile, nu știm unde, când și sub ce formă se fructifică în univers. Pot induce gânduri, crea sensibilități, sau poate genii. Pot schimba o epocă aflată în restriște, o lume ce "pe nesimțite cade în fund de chaos", cum scria Eminescu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
smochine și doruri după ciocolata sud americană, în care clocoteau ardei iuți și boabe de cacao zgrunțuroase și par fumate obraznic. În noaptea aceea, se visase pe un vapor care-l ducea departe, spre țărmuri încărcate de o savoare proaspătă, subtilă și, totuși, perceptibilă chiar și după ce pleoapele i se dezlipiseră dureros despărțite de vis de sforăitul lui François. Se întorsese după două zile, parcă întinerit, cu un apetit sănătos și câteva idei bune de desert. O găsise pe Dominique în
Dincolo de portocali by Ioana Bâldea Constantinescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1347_a_2732]
-
a stabilit orizontul la frontiera dublei monarhii și a mers până la a o dărui cezarului victorios pe însăși fiica împăratului său*. El spera să domolească astfel orgoliul acestuia. Când norocul i-a surâs din nou, el a desfășurat o manevră subtilă pentru a-l înșela pe Napoleon, lovindu-l pe la spate, în scopul ca profitând de nerăbdarea acestuia să suțină fățiș o neutralitate armată care masca foarte bine pregătirile de război ale Statului Major austriac: toate acestea până în ziua în care
Micaela Catargi by Jules Martin Cambon [Corola-publishinghouse/Imaginative/1407_a_2649]