4,020 matches
-
se evitau rănile care puteau fi provocate la gât de cureaua din piele când soldații erau susținuți sau trași în spate de tovarășii lor (vezi Mutatio ordinis). Bedriacum: localitate care nu poate fi identificată cu certitudine (poate Calvatone), situată la sud-vest de Verona și la 25 km de Cremona, spre Ostiglia. Bracae: pantaloni strâmți din piele groasă de vițel; nu trebuie confundați cu bracae celte sau barbare, care erau mai lungi și mai largi. Aveau rolul de a-i apăra pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
dea voie să iasă din casă. Unul dintre motivele pentru care preferam cartierul Camden era că acolo nimeni nu se simțea obligat să fie vesel; aveam voie să ne prăbușim ca niște cadavre și deprimați din cale-afară. În zona de sud-vest, oamenii se simțeau obligați să se bată pe spate și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit din Oddbins ținând strâns două sticle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
început s-o cerceteze, desenând cu arătătorul câteva drumuri, apoi a început să le explice celor doi, Dumitru și comandantul grupei de avangardă: ― Pentru a ieși din această capcană, eu cred că cea mai bună cale ar fi drumul spre sud-vest. Pe acest traseu nu sunt cote înalte sau ape care să ne oprească din drum. Apoi, frontul rusesc nu a avansat pe această direcție. Noaptea ne va proteja. Singura problemă e să nu-i întâlnim - cine știe cum - pe ruși. Pentru a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Adrianopol se făcuse cu două zile Înainte. Dar În acea dimineață primele unități ale Semilunei forțau trecerea În Moldova. În cortul lui Ștefan se Întinseseră hărțile. - Achingiii sunt grupați la punctele de sud, În apropierea Chiliei, și În cele din sud-vest, În zona Buzăului. Unități de cavalerie ale lui Laiotă Basarab au fost trimise În recunoaștere la Oituz, dar s-au retras din fața baricadelor controlate de arcașii noștri, spuse curierul trimis În zori de comisul Toader. Voievodul urmărea pe hartă avansarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
clipă! Nori negri se adună deja deasupra Moldovei și, dacă nu În acest an, atunci În următorul, vor Încerca să ne acopere! În iarna În care noi opream urdia turcească, lovituri crunte erau date aliaților noștri. Principatul de Mangop, din sud-vestul Crimeii, a fost atacat și cucerit de un corp de ieniceri conduși de Ahmed Pașa. Această lovitură a fost Îndreptată asupra noastră, fiindcă Doamna țării reprezintă acest principat. N-am putut trimite În spijinul cumnatului nostru, Alexandru de Mangop, decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
transportat pe malul celălalt și de acolo, contrar tuturor previziunilor, să fie dus nu pe țărmul Dobrogei, spre Marea Neagră, ci spre ținuturile locuite de bulgari, la cetatea Vidinului, și de acolo, fără nici o oprire, schimbând doar caii, mai departe spre sud-vest, În adâncurile Balcanilor. Căutările aveau să fie realizate spre mare, spre Adrianopole și poate pe direcția Istanbul. Dar În nici un caz la fosta frontieră dintre regatul bulgarilor și ținuturile sârbești și de acolo spre sud, În hățișul de nepătruns al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
pe drumul care ducea spre litoralul Mării Negre, unde ar fi putut ancora vase de război ale Imperiului Otoman cu misiunea de a-l prelua pe căpitanul Oană, viu sau mort, pentru a-l duce la Istanbul. A doua era spre sud-vest, spre cetățile Vidin și Nicopole, care ar fi putut adăposti trupele de spahii revenite de la Brănești. A treia era spre est, În teritoriile locuite de tătarii Hanatului de Crimeea. Echipele primiseră deja poruncile de a semnaliza găsirea căpitanului și numărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ori pe Marco Polo. Cum să nu-l cunosc? - Că ar fi organizat Înfrângerea unor bandiți chinezi, lângă Luoyang. - Luoyang... Nu departe de Shaolin... - Că ar fi ucis o sută de Cuceritori la marginea deșertului Gobi. - Deșertul Gobi... colțul din sud-vest, drumul scurt pentru a intercepta Drumul Mătăsii... - Da. Văd că ai studiat locurile. - De sute de ori. - De ce? - Fiindcă Îl așteptam. - De unde puteai ști că mai e În viață, după atâția ani? - De nicăieri. Doar tata avea puterea să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan. După legea veche a lui Gingis han... - Dar legată de căpitanul Oană și de Moldova, completă Mârza. Voievodul nu spuse nimic, dar păru adâncit În gânduri. - Să nu uităm Țara Românească, interveni boier Ivașcu, fin cunoscător al vecinilor de la sud-vest. Laiotă Basarab a semnat tratatul de alianță cu Înalta Poartă și a mobilizat douăsprezece mii de oșteni pentru atacarea Moldovei. - A năruit tot ce a construit Vlad, vărul măriei tale... murmură pârcălabul Dajbog. - Care e misiunea lui Laiotă? Întrebă domnitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ridică, simțind că audiența a luat sfârșit. Ușa se deschise aproape singură, iar voievodul rămase În fața hărților militare. Cea mai recentă fuseseră desenată chiar În dimineața acelei zile. Trei săgeți groase, roșii, indicau direcțiile de atac asupra Moldovei. Est, sud, sud-vest. - Când? se Întrebă Ștefan, cu voce tare. Când?! * Domniei sale contelui Matteo Frassetti, Palatul Frassetti, Republica Veneția Dragă bunicule, Nu știu dacă această scrisoare va mai putea ajunge la Veneția. O scriu În dublu exemplar, pentru ca o copie să ajungă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Am avut din nou dreptate. Alianța dintre Ștefan și Vlad este cu totul altceva decât o alianță obișnuită Între doi comandanți de oști. Armatele ajunse la Dunăre au eliberat Moldova. Dar războiul nu s-a sfârșit. Ne deplasăm, acum, spre sud-vest. Am părăsit cursul Dunării și am urcat pe malul Buzăului și de acolo... de acolo am privit dealurile leneșe ale Țării Românești. Am privit frontiera păzită de trupele lui Laiotă Basarab, Întărite de trupe lăsate de Mahomed. Sultanul pierduse Moldova
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se înveselește. La nouăsprezece ani, aceasta va fi ultima ei călătorie și fiecare amânare este motiv de sărbătoare. Înghite încă o pastilă de opiu, simțind gustul amar al rășinii pe limbă. Ca în fiecare an, vântul a bătut constant dinspre sud-vest, purtându-și încărcătura de aer cleios peste câmpie, pentru a o izbi apoi de primul versant. Timp de zile întregi, săptămâni, aerul s-a înălțat ca fumul, răcindu-se pe măsură ce se ridica, împletindu-se în coloane uriașe de condens deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
iar soarele străluci cu putere. Vremea din provinciile montane de la apus, însă, varia de la cer senin la nori. Ploile abundente continuaseră până la sfârșitul Lunii a Cincea. Apoi, timp de două-trei zile la începutul Lunii a Șasea, un vânt violent dinspre sud-vest suflase norii zdrențuiți de la sud la nord, iar cerul continuase să fie variabil, când luminos și curat, când acoperit. Majoritatea oamenilor, sătui de ploaie și umezeală, sperau ca anotimpul ploios să se termine mai repede, dar armata lui Hideyoshi, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
foc mai multor ferme. Neluând în seamă raportul, Mitsuhide își continuă înaintarea prin Kuga Nawate, trecu pe lângă Castelul Shoryuji, care era ocupat de oamenii lui, și-și instală intenționat tabăra în Onbozuka, la vreo cinci-șase sute de metri distanță spre sud-vest. Ploaia care-i chinuise în ultimele două sau trei zile încetase, iar stelele începeau să licărească pe cerul care înainte nu arătase altceva decât diferite nuanțe de cerneală. „Inamicul tace și el,“ își spuse Mitsuhide în timp ce stătea la Onbozuka, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
se afla acum în fața lui, la o distanță de nici jumătate de leghe. Stabilind Onbozuka drept punctul focal al întregii sale forțe și folosind Castelul Shoryuji ca bază de aprovizionare, Mitsuhide își desfășură trupele în linie, de la Râul Yodo în sud-vest până la Râul Enmyoji, ca și cum ar fi deschis un evantai. La vremea când toate unitățile din avangardă ajunseră pe poziții, era aproape dimineață, iar conturul prelung al Râului Yodo începea să devină vizibil. Dintr-o dată, dinspre Tennozan, se auziră ecourile unor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
o oră atât de matinală, încât pe drumul spre Yamazaki încă nu se auzea nici măcar un nechezat de cal. Privind din tabăra principală a lui Mitsuhide de la Onbozuka, soldații puteau vedea dealul Tennozan cam la o jumătate de leghe înspre sud-vest. Partea sa stângă era îmbrățișată de drumul către Yamazaki și de un Râu mare - Yodo. Tennozan era abrupt, având cam trei sute de metri până la piscul cel mai înalt. În ajun, când principala armată a lui Hideyoshi înaintase până la Tonda, ofițerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
-i se răzvrăti un alt fel de putere, împingându-l înainte. Înșfăcându-și lancea lungă, răcni: — La luptă! În depărtare, se auzeau detunături sporadice, de la poala muntelui. Apoi, deodată, răsunară neașteptat de aproape, dintr-o zonă împădurită de pe panta de sud-vest. — Au luat-o și pe scurtături! Din cauza ceții dese, steagurile inamice nu se vedeau clar, ceea ce neliniștea și mai mult forțele lui Nakagawa. Sebei strigă încă o dată. Glasul său răsună în inima muntelui. Unitatea de o mie de oameni a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Kuwana. Kuwana e gâtuitura geografică a Nagashimei. Nobuo își duse și el soldații acolo și-i plasă în fața lui Hideyoshi, care își stabilise cartierul general în satul Nawabu. Nawabu se afla pe malul Râului Machiya, cam la o leghe spre sud-vest de Kuwana, dar gurile râurilor Kiso și Ibi erau în apropiere, fiind un loc excelent din care să amenințe cartierul general al lui Nobuo. Toamnă târzie. Bogatele trestii din regiune ascundeau câteva sute de mii de soldați, iar fumul focurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
cete îngerești care zboară. Conca absidei nordice În cele patru timpane este ilustrată Dumnezeiasca Liturghie, o temă obișnuită și în vechea pictură moldovenească, după cum urmează: altarul, plecarea cortegiului și sosirea cortegiului (în partea de sud-est); Epitaful dus îngeri și episcopi (sud-vest); cortegiul în mers (nord-est și nordvest). Masa altarului este sub un baldachin și înconjurată de îngeri în haine lungi; impresionant este și cortegiul format din îngeri, arhierei și sfinți. În centrul compoziției este epitaful purtat de îngeri. Aceste scene sunt
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
ba chiar și răspunde ceva, se pare, fraze fără sunet. „Relieful armonios. O treime munți, o treime dealuri, o treime câmpie. Râuri, aspect radiar. Vegetație forestieră pe un sfert din suprafață. Climă temperat continentală. Influențe oceanice în vest, mediteraneene în sud-vest, continentale în nord-est. Zone turistice montane și marine. Monumente de artă feudală.“ Domnul cărunt întinde mâna spre măsuța din dreptul fotoliului, dar stewardesa e la post, se și aplecase, să-i ofere elixirul. O tavă de argint, pe care vibrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
zâmbet al morții, găvanele ochilor erau goale, iar prin câteva găuri din piele se vedea interiorul găunos. Stătea în genunchi, cu gâtul întins pe nisip, cu privirea spre locul de unde venea Gacel, adică spre nord-est, ceea ce însemna că venise din sud-vest, deoarece cămilele, când mor de sete, își îndreaptă privirea, într-o ultimă speranță, spre locul unde ar trebui să ajungă. Nu știa dacă să se bucure sau să se întristeze. Era doar un schelet de mehari, ceva ce rupea monotonia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2272_a_3597]
-
Întărit Încrederea În mine suficient cât să-mi Îngăduie să mă gândesc la conversațiile de cocktail fără să fac urticarie. Am mers cu mașina până În Holland Park. N-aveam de ales, căci o călătorie cu transportul public dinspre nord-est către sud-vest, de-a latul Londrei, era o distracție rezervată exclusiv celor amatori să-și petreacă weekendurile rătăcind În labirintul de la Hampton Court. Casa era mare, albă și de-o eleganță care te dădea pe spate, construită pe una din acele străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
fost rostită la unison: — Nu se știe niciodată, drumurile noastre s-ar putea Încrucișa! Vreme de două luni, n-am văzut nimic care să semene cu ceea ce am obiceiul să numesc drum. Lăsând În urmă șah-Abdul-Azim, ne-am Îndreptat spre sud-vest, În direcția teritoriului tribal al bakhtiar-ilor. După ce am dat ocol lacului sărat din Kom, am mers de-a lungul fluviului cu același nume, dar fără a pătrunde În orașul propriu-zis. Însoțitorii mei, Învârtindu-și mereu puștile pe deasupra capului ca pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
și alte amintiri din copilăria lui. Dar vorbea ca și cum ar fi citat din biografia altcuiva. Își pierduse acea fericire naratorie din ajun. Pe la jumătatea după-amiezii am plecat la drum să ne Întâlnim cu Agliè și cu Garamond. Belbo conducea spre sud-vest, În timp ce peisajul se schimba puțin câte puțin din kilometru În kilometru. Colinele din ***, deși era toamnă târzie, erau scunde și domoale; acum Însă, pe măsură ce Înaintam, orizontul se făcea tot mai larg, cu toate că la fiece curbă apăreau piscurile, pe care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
luat prin surprindere și-și stabiliză piruetele. Nu-i ușor să-și amintească de ceilalți și că nu era singur. Dallas și cu Lambert îl așteptau la etajul de deasupra, nu prea departe. La o mică săritură de purice, la sud-vest de epavă, se odihnea Nostromo, plin cu cafea, miros de sudoare familiară și confortul hipersomnului, Își dori o clipă cu disperare să regăsească imediat pacea și siguranța navei. Dar își zise apoi că nu va mai veni cu diamante la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]