3,177 matches
-
ar fi pregătit treptat să se metamorfozeze în pasăre și apoi să-și ia zborul pentru totdeauna. Într-o zi însorită, la începutul primăverii, au venit la noi doi oameni ca să ne repare ferestrele. Sucki era, bineînțeles, pe undeva prin sufragerie. Oamenii au deschis ferestrele una după alta și chiar ușa de la balcon. Aerul tare al primăverii l-a trezit pe Sucki care a zburat deodată pe balcon, așezându-se pe balustrada de fier - sărea de la dreapta spre stânga și invers
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
și durerea mea. L-am sărutat și l-am dus ca în transă în colivia lui, apoi am închis portița cu un sentiment de eliberare. În sinea mea mi-am spus că niciodată nu-l voi mai lăsa liber în sufragerie. Treptat, atmosfera din sufragerie s-a destins și oamenii au izbucnit într-un hohot de râs, începând să vorbească între ei - păreau amuzați de spaima trasă de mine și mai ales de sfârșitul fericit. De la această întâmplare s-a semănat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am sărutat și l-am dus ca în transă în colivia lui, apoi am închis portița cu un sentiment de eliberare. În sinea mea mi-am spus că niciodată nu-l voi mai lăsa liber în sufragerie. Treptat, atmosfera din sufragerie s-a destins și oamenii au izbucnit într-un hohot de râs, începând să vorbească între ei - păreau amuzați de spaima trasă de mine și mai ales de sfârșitul fericit. De la această întâmplare s-a semănat în mine sămânța neliniștii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mea câteva pene viu colorate. Erau ca niște lacrimi de amărăciune. Un refuz net - că niciodată nu va schimba o închisoare cu alta. Eram tristă și îmi lipsea deodată acea bună dispoziție pentru a prepara de mâncare. Mă plimbam în sufragerie de la masa de scris până la fereastră și înapoi, fără să găsesc vreun sens vieții mele. Totul se năruise brusc de la faptul banal că Sucki refuza să intre în noua lui colivie. Era mândru ca un om, avea o voință proprie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
într-o închisoare. În timp ce mă sfâșiam cu întrebări de tot felul, rupând în bucăți hârtia cu pete de cerneală, l-am auzit deodată pe Sucki cântând. Aripile lui făceau un sunet de mic vârtej în zborul brusc care tăia aerul sufrageriei. Reușise să se strecoare din „palatul său“ prin una din „dantelele“ coliviei, așezându-se apoi liniștit pe una din stinghiile din vechea lui colivie. L-am auzit mâncând semințe și l-am văzut după aceea cum bea apă cu acel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din copilărie și țara în care m-am născut! - Nu vorbi despre țara ta de rahat din care te-am scos cu atâta greutate! - Și eu te-am salvat din mediocritatea familiei tale! Se făcuse o liniște de gheață în sufragerie. Îmi părea rău de ce spusesem. Nu există, în fond, nici o familie mediocră pentru mine. Nu știu cum îmi scăpaseră aceste cuvinte din gât și trecuseră libere „peste bariera dinților“, cum spunea Homer. Soțul meu s-a întristat și a glumit amar că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
arătau, Sucki străduindu-se să mă „învețe“, „să-mi transmită“ ceva din minunile ființei sale, în limba lui fără limbă. Mai târziu, Sucki a început să cânte și să facă spirale și alte semne geometrice, zburând în spațiul dreptunghiular al sufrageriei. Îl numeam „înțeleptul meu“, „profesor de zbor“, cel care, în mod concret, mă iniția în misterele păsărești. Îmi dădeam seama că și oamenii își pierdeau „penele“, schimbându-și neîncetat pielea, unghiile, părul, țesuturile, trecând prin diferite metamorfoze pentru o adaptare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
din nou prin albumul cu gravurile lui Piranesi, mâzgălind pe o foaie separată fața soțului meu. Era din nou concentrat în labirintul cifrelor. Totul părea liniștit în jurul nostru, Sucki dormea în colivia lui așezată în colțul cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
cel mai întunecat al sufrageriei. Ușa de la balcon era deschisă, pentru că fumam țigări plăcute din Ticino cu miros și gust de Marsala. Nu știu cum au trecut orele, începuseră să mijească zorile. Vedeam culoarea roză cu dâre roșiatice a cerului în depărtare. Sufrageria era plină de fum. Un cintezoi începuse să cânte pe balconul nostru și un curent de aer proaspăt venise în apropierea mesei, atingând lumânările care începuseră să fluture. Mirosea a foc și a metal încins. Eram obosită și vinul băut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mai arzătoare decât cuvintele. Această materie se mișcă în libertate în diferite forme și jocuri transcendentale, schimbându-se deodată în contrariul ei. Într-o seară am simțit că pătrunsese un oaspete nevăzut în viața noastră. Se strecurase fără sunet în sufragerie, privind galeș la „dansul păsării“, apoi, alunecând, studiase viața intimă din dormitor. Apoi își arătase brusc chipul în oglinda serii. Parcă bătea vântul în sufragerie, lumânările fluturau puternic și ceara albă curgea, făcând figuri ciudate pe masă. Mă simțeam sfâșiată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
am simțit că pătrunsese un oaspete nevăzut în viața noastră. Se strecurase fără sunet în sufragerie, privind galeș la „dansul păsării“, apoi, alunecând, studiase viața intimă din dormitor. Apoi își arătase brusc chipul în oglinda serii. Parcă bătea vântul în sufragerie, lumânările fluturau puternic și ceara albă curgea, făcând figuri ciudate pe masă. Mă simțeam sfâșiată de durere. Dar soțul meu era neobișnuit de vesel, cu părul lui proaspăt spălat lucind ca paiul de spice. Fața i se înroșise de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
în razele lumânărilor. Umplu o foaie nouă cu cifre, încercând să-mi spăl fața în lumina matematicii. Veghez nopțile până dimineața. Aud pași de dans în jurul nopții și e tot timpul cineva care se amuză lângă pian. Cineva zboară în sufragerie. Vocea din cap șoptește: „Înțelegi? Ești aici? Adevărat?“ Mă scol, deschid ferestrele, văd din nou „zorii trandafirii“. Aștept, până când primesc un pumn cu pene de răcoare peste față. FILENAME \p D:\microsoft\docuri nefacute\Ghetele fericirii operat.doc PAGE 86
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
a-și împlini destinul de om. L. Cotorcea M. Agheev ROMANUL COCAINEI LICEUL Burkeviț a refuzat 1 Pe la început de octombrie, eu, Vadim Maslennikov (aveam pe atunci șaisprezece ani), grăbindu-mă să ajung la liceu mai devreme, am uitat în sufragerie banii puși de mama într-un plic pentru a plăti taxa de școlarizare pe jumătate de an. Mi-am amintit de plic abia în tramvai când, din cauza vitezei, salcâmii și stâlpii de pe bulevard curgeau într-un șuvoi continuu, iar greutatea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
hol și mergând spre camera mea pe coridorul îngust al apartamentului nostru sărac în care mirosea grețos a bucătărie, am simțit că mila aceasta, deși trecuse, mai păstra încă memoria tăriei dinainte. Apoi, când m-am așezat la masa din sufragerie și când în fața mea s-a așezat mama care a început să-mi pună supa în farfurie, această milă a dispărut de tot. Chiar îmi venea greu să înțeleg cum de mă putuse prinde. Imediat ce m-am simit eliberat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
eu am nevoie de bani, strigam disperat, gata să plâng la gândul că Sonia mă așteaptă deja și că eu nu pot merge la ea, am nevoie de bani și pentru asta vând casa, fac moarte de om! Străbătui rapid sufrageria și, ieșind în fugă pe coridor, dădui acolo de dădaca mea. Trăgea cu urechea. - Tu-mi mai lipseai, băbătie! spusei eu, împingând-o cu cruzime și dând să trec mai departe. Dar dădaca, tremurând toată din cauza îndrăznelii ei, îmi prinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
sfârșit mi se pare că tremur în fața ușii strălucind în lumina verde a lunii, apoi se aprinde lumina galbenă în spatele ei și apare Matei căscând somnoros; infinită este urcarea scării, deschiderea ușii de la apartament, strecuratul prin coridorul negru și prin sufragerie spre dormitorul liniștit al mamei, tremurul dulce al iubirii pentru mama, al unei iubiri pe care n-o mai cunoscusem și pe care n-o mai simțisem, o iubire plină de bucurie și de adorație, în numele căreia mă furișam ca să fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
simt că stranietatea începe, mai exact, crește în momentul în care pătrund în hol. Oprit în fața fostei mele camere, nu-mi amintesc dacă am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
am încuiat ușa de la bucătărie, nu știu nici măcar dacă era cheia în broască. Îndreptându-mă apoi spre sufragerie, nu-mi pot da seama până în ce loc am mers liniștit și de unde anume am început să înaintez pe furiș. Ajuns în sufragerie, îmi țin respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
respirația și mă fulgeră gândul că ușa de la camera mea părea să fie încuiată; dar de ce mă tem, de ce mă agit eu atâta la gândul că cineva mă poate găsi acolo nu mai sunt în stare să-mi explic. În sufragerie e liniște deplină. Ceasul nu merge. În întuneric, văd doar că pe masă nu e fața de masă și că ușa care dă în camera de dormit a mamei stă deschisă. Prin această ușă deschisă năvălește asupra mea groaza. Stau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
Mama nu stă. Mama atârnă și privește drept spre mine cu fața ei vânătă de spânzurată. „A-a-a!“ încep eu să strig și ies fugind din cameră, de parcă mă gonește cineva; „a-a!“ strig sălbatic, zburând ca vântul prin sufragerie, dar, în același timp, realizez că stau jos, că-mi ridic încet capul greu de pe masă, smulgându-mă anevoie din somn. Dincolo de fereastră, licărește un răsărit târziu de iarnă. Stau la masă în palton și în galoși, gâtul și picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
trimisese pe Pop în piață. Acesta se conformase și, deși nu cunoștea orașul, se descurcase destul de bine dacă era să ne luăm după mirosul ademenitor care venea din bucătărie. Fii fericită ca m-am întors! strigă Pop de pe fotoliul din sufragerie. Era să nu mai nimeresc drumul înapoi. No, mare-i orașul ăsta, ficior! se plânse bătrânul când dădu cu ochii de Cristian. M-am rătăcit. Puteai să iei un taxi. Puteam, păcatele mele, oftă Pop, dacă știam adresa. Așa, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se răsuci pe călcâie și ieși din cameră. Nu mai încăpea nici o îndoială, trebuia s-o urmeze. Cristi închise ușa și coborî după ea scara spre încăperile de la parter. Aici, dintr-un hol destul de amplu, se deschideau mai multe uși. Sufrageria era chiar lângă capul scării în dreapta. Aici, era așezată masa în jurul căreia toată familia se adunase deja. Un bărbat cu părul grizonat, îmbrăcat în uniformă de polițist ședea în capul mesei. În stânga lui era o femeie tânără, cu părul blond
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sune iar doamna Maria se grăbi să răspundă. Pe tine te caută! spuse ea revenind în cameră. E Loți Szabo, zice că-i urgent și trebuie să vorbească cu tine, mintenaș. Bărbatul se ridică repede de la masă și ieși din sufragerie. Și acum vă simțiți mai bine? întrebă sfioasă Ileana, fără să ridice privirea din farfurie. Vocea ei, destul de puternică dar plăcută totodată, îl făcu pe Cristi să o privească cu interes. Avea aceiași ochi cenușii ca și taică-său dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
case, iar eu, cu credința celor ce Încă Își mai pot număra anii pe degetele de la mîini, eram convins că, dacă Închideam ochii și Îi vorbeam, ea m-ar fi putut auzi de unde se afla. Uneori, tata mă asculta din sufragerie și plîngea pe ascuns. Îmi amintesc cum, În acea dimineață de iunie, m-am trezit țipînd. Inima Îmi bătea În piept ca și cum sufletul ar fi vrut să-și deschidă drum și s-o ia la goană pe scări În jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
pesete, un om ce nu-și putea permite să-i dăruiască fiului său un stilou norocos care nu servea la nimic, dar care părea să Însemne totul. În seara aceea, la Întoarcerea mea de la Ateneu, l-am găsit așteptîndu-mă În sufragerie, etalînd aceeași față de Înfrîngere și de jind. — Începusem să cred că te-ai rătăcit, zise el. A sunat Tomás Aguilar. Spune că v-ați dat Întîlnire. Ai uitat? — Barceló, care se răsucește ca o jaluzea, am spus eu, Încuviințînd. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]