2,764 matches
-
o să cer? N-o să aflu între-ai noștri vre un falnic juvaer? {EminescuOpI 150} Au la Sybaris nu suntem, lângă capiștea spoielii, Nu se nasc glorii pe stradă și la ușa cafenelii? N-avem oameni ce se luptă cu retoricele suliți În aplauzele grele a canaliei de uliți, Panglicari în ale țării, care joacă ca pe funii, Măști cu toate de renume din comedia minciunii? Au de patrie, virtute nu vorbește liberalul, De ai crede că vieața-i e curată ca cristalul
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
vale, nu puteau decât să fie uimiți de atâta lume. Trecură râul traversat în zbor de bâtlani albi și ajunseră la poalele dealului pe care se înălța castelul. În fața porții grele de fier stătea de pază un pedestraș cu o suliță în mână. De acolo nu se putea urca mai departe decât pe jos, așa că samuraiul și Yozō descălecară. Ca simplu ostaș, samuraiul nu putea urca în donjonul principal fără permisiune. Când ajunse la clădirea din incinta castelului care-i fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ani în urmă în Kishū. Pe străinul care stătea așezat pe margine îl recunoscu și samuraiul. Era tălmaciul pe care îl văzuse în suita seniorului Shiraishi în ziua aceea pe plaja de la Ogatsu. Veți lua cu voi îndeajuns de multe sulițe, însemne și chiar haine pentru însoțitorii voștri, ca să nu pătați onoarea Stăpânului printr-o înfățișare neplăcută când veți ajunge în Nueva España. O dată ajunși acolo, zise seniorul Shiraishi îndreptându-și privirea către tălmaci, vă veți supune întru totul poruncilor seniorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
locuri, cel mai dureros lucru dintre toate era să trăiască departe de vale. Însă de fiecare dată samuraiul își aducea aminte de cuvintele seniorului Shiraishi și își învingea teama. Se simțea vânt de primăvară. Printre crăpăturile pământului ieșiseră ca niște sulițe firele de coada-calului și ici-colo mijiseră lujerii de brusture. Samuraiul știa că pe vapor o i se facă dor de fiecare colțișor din această vale în care trăise încă din copilărie. Vreme îndelungată de acum încolo n-avea să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
luptă. Afară caii nechezau. Samuraiul se înclină în fața unchiului și se uită lung în ochii lui Riku. În timp ce o privea, își trecu încet mâna peste capetele celor doi copii ai săi. Afară, Yozō, care se pregătise deja de plecare, ținea sulița samuraiului, cei trei tineri aleși de bătrânii satului, Seihachi, Ichisuke și Daisuke, stăteau lângă trei cai împovărați cu desagi, iar dincolo de poartă se înghesuiau țăranii adunați ca să-i petreacă. După ce încălecă, samuraiul își plecă încă o dată capul în fața unchiului său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
zare. — Aaa! Aaa! strigară ei și se opriră pe plajă fără să vrea. Vasul îi făcea să se gândească la o cetate cafenie, uriașă. Pe cele două catarge înalte fluturau în vânt pânze cenușii. Vârful bompresului străpungea văzduhul ca o suliță ascuțită și valurile se spărgeau înspumate de jur împrejurul vasului. Rămaseră tăcuți un răstimp îndelungat cu ochii ațintiți către galion. Era mai puternic și mai plin de bărbăție decât oricare dintre vasele de război ale Stăpânului. Gândul că peste două zile aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
două zile în urmă. Nu semăna cu nici unul dintre vasele japoneze pe care le văzuse samuraiul până atunci. În fața ochilor săi, prova se înălța semeață ca zidul de piatră al unei fortărețe, bompresul din vârful provei străpungea văzduhul ca o suliță și pe catargul cel mare construit sub formă de cruce erau înfășurate strâns vele uriașe legate cu nenumărate parâme. Marinarii spanioli care deja se îmbarcaseră erau aliniați pe punte și priveau bărcile apropiindu-se. Unul după altul, japonezii urcară pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de valuri dezlănțuite. Vedea oceanul pentru prima dată. Nici urmă de uscat sau de insule. Valurile se izbeau unele de altele, se învolburau și vuiau scoțând strigăte de luptă ca o mulțime de războinici fără număr. Prova străpungea ca o suliță văzduhul cenușiu, iar corabia arunca jeturi înalte și înspumate și părea să se scufunde în văile de ape, apoi se ridica din nou plutind deasupra lor. Pe samurai îl cuprinse amețeala. Nu putea nici măcar să-și tragă suflarea în bătaia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
va servi drept scuză pentru pedepsirea aspră a celor cu rangul de ostaș. A doua zi înainte de prânz căpitanul, secundul, Velasco și solii încălecară pe caii pregătiți de comandantul fortăreței și plecară din Acapulco urmați de supușii lor care duceau sulițele și steagurile, de negustorii care mergeau pe jos și de căruțele încărcate cu desagi. Acest alai neobișnuit porni petrecut de salvele trase în aer de gărzile fortăreței. Primele priveliști pe care le vedeau în Nueva España erau orbitoare, fierbinți și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
curioși n-au dat să facă zarvă. Răceala cu care au fost primiți la Acapulco le tăiase tot avântul, iar eu simțeam cum se răspândea nemulțumirea printre ei. Cu toate acestea, solii au refăcut convoiul poruncindu-le supușilor să țină sulițele și steagurile. Am intrat pe poarta orașului. În piața din fața porții, acum muiată de ploaie, negustorii și târgoveții făceau zarvă mare. Uluiți de alaiul japonezilor pe care-i vedeau pentru prima oară în viață, mulți au uitat de negoț sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
solii - până și Matsuki - s-au arătat încântați și pe fețele lor a înflorit pentru întâia oară un zâmbet stângaci. În lunea întâlnirii, solii s-au urcat în trăsura trimisă de guvernator și le-au dat supușilor să le ducă sulițele și steagurile fiecăruia în parte. I-am urmat și eu în trăsură de la mănăstire și până la conacul guvernatorului. Vestea despre botezul petrecut cu câteva zile în urmă se răspândise în tot orașul, așa că oamenii de pe drum ne făceau cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
capitalei, înaintând încet printre șirurile de străjeri cu aer grav până la ocol. Aproape că simțeam genunchii tânărului Nishi tremurând ușor. Înalt de statură, cu o înfățișare nobilă, guvernatorul ne aștepta deja împreună cu doi grămătici în camera de primire împodobită cu sulițe și armuri ce sclipeau întunecat. Își lăsase mustață pe chipul său slab. Când japonezii se înclinară după obiceiul lor, fără să bage de seamă mâna pe care le-o întinsese el, guvernatorul strânse încurcat din umeri. Cu toate acestea, schimbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
odăile lor și nici n-au sunat clopotul ce bătea orele, ca să nu le tulbure somnul. În vis, samuraiul văzu scena din ziua plecării sale din Japonia. Caii nechezau, bătrânii satului se înșiruiau în fața porții casei sale, Yozō îi ținea sulița, iar Seihachi, Ichisuke și Daisuke țineau de dârlogi fiecare câte un cal împovărat cu desagi. Samuraiul încălecă și făcu o plecăciune înspre unchiul său. În spatele lui, se afla soția sa, Riku, străduinduia să-și înăbușe plânsul. El zâmbi către fiul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
bazilicii. Puțin înainte de ora nouă se deschiseră porțile de pe laturile. Călugării și pelerinii adunați în fața treptelor de piatră năvăliră înăuntru împingându-se unii pe alții. Astfel, avea să li se îngăduie și lor să primească binecuvântarea Sfântului Părinte. Străjerii cu sulițe opriră mulțimea care năvălea înăuntru obligându-i pe toți să se alinieze pe rânduri. Cei rămași afară nu avură încotro și trebuiră să îngenuncheze pe jos, unde se aflau. În bazilica ridicată pe stâlpi de marmură nu mai era loc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cardinal. La fel ca toate celelalte încăperi din bazilică, și această cămăruță era friguroasă, tăcută și solitară. Podeaua era acoperită cu marmură, iar tavanul era împodobit cu o frescă înfățișându-l pe Arhanghelul Mihail cu aripile desfăcute larg și cu sulița în mână, dar pictura era crăpată și nici nu avea forța unei fresce de Michelangelo. Velasco știa de ce îl chemase cardinalul. Vestea despre purtarea necuviincioasă a solilor japonezi față de Papă se răspândise deja în toată Roma și era firesc ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Velasco încă o dată, să atingeți podeaua cu genunchiul drept de trei ori și să vă apropiați fața de picioarele sale. După ce trecură de poarta de fier aflată pe latura din dreapta a bazilicii, primiră onorul din partea străjerilor cu uniformă roșie și suliță. Când trăsura se opri, un om cu perucă argintie și șosete lungi și albe le deschise porțile cu o mină nepăsătoare și îi petrecu apoi cu priviri tăioase pe Velasco și pe solii îmbrăcați în hainele lor neobișnuite de ceremonie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
tânărul care plângea tremurând din tot trupul. Curând celula începu să se lumineze puțin câte puțin. Sosise dimineața osândei. Zori de zi. Era senin, dar vântul sufla tare. Când fură scoși din temniță, în grădină erau deja aliniați pedestrași cu sulițe și puști, iar în vânt fâlfâiau flamuri cu blazonul domeniului Ōmura. În fața steagurilor, stăteau așezați pe scăunele pliante câțiva oficiali printre care se afla și slujbașul de la judecătorie care le pusese întrebări. Unul dintre ei se ridică de pe scăunel și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Tropăia smucit pe lângă barrera. La un moment dat a Înțepenit și unul dintre băieți l-a apucat de frâu și l-a dus mai departe. Picadorul și-a Înfipt pintenii, s-a aplecat Înainte și a Început să-și agite sulița În fața taurului. Sângele curgea Întruna dintre picioarele din față ale calului. Era amețit și se clătina. Taurul nu se hotăra să atace. O pisică În ploaie Erau doar doi americani În tot hotelul. Nu-i cunoșteau pe oamenii cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
o brazdă În nisip. Se grupară pentru paseo imediat ce trecu taurul. Manuel și Hernandez erau primii. Imediat În spate erau tinerii din cuadrillas, cu capele grele Înfășurate pe brațe. În spate erau cei patru picadori, urcați pe cai, ținându-și sulițele cu vârfuri de oțel Îndreptate-n sus În semiântunericul din țarc. — Mă-ntreb de ce nu ne-o da Rentana destulă lumină ca să vedem mai bine caii, spuse un picador. Știe că ne e mai bine dacă nu vedem prea clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
sub soarele ferbinte al după-amiezei, pe bani buni. Nu-i plăcea treaba asta, cu reflectoarele. Voia să-nceapă odată. Manuel se duse spre el. — Înțeapă-l, Manos. Adu-l la mărimea mea. — O să-l Înțep, puștiule, spuse Zurito lovind cu sulița-n nisip. Îl fac să fugă din ring. — Să te lași greu pe el, Manos. — O să mă las. Ce durează atâta? — Iese imediat. Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele protejate de armura acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te lași greu pe el, Manos. — O să mă las. Ce durează atâta? — Iese imediat. Zurito stătea acolo, cu tălpile Înfipte În scări, strângând calul Între picioarele protejate de armura acoperită cu piele de bou, cu hățurile-n mâna stângă și sulița-n dreapta, cu pălăria largă trasă pe ochi, ca să-i protejeze de lumina reflectoarelor, privind poarta Îndepărtată a torilului. Urechile calului tremurau. Zurito Îl mângâie cu mâna stângă. Ușa roșie a torilului fu smulsă Într-o parte și, pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Zurito, care stătea pe calul său alb; Zurito Înaintă și Își opri calul, care-și ținea urechile Împinse Înainte și-și mișca buzele nervos, Își opri ferm calul În fața taurului. Zurito stătea aplecat În față, cu pălăria pe ochi, cu sulița ținută-n unghi ascuțit sub braț, aplecată pe jumătate, țintind taurul cu vârful triunghiular de fier. Cu ochii pe taur, trăgând din țigară, criticul de rezervă de la El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
El Heraldo scrise: „Veteranul Manolo a trasat o serie de verónicas acceptabile, terminând cu un recorte extrem de belmontistic care a smuls aplauzele obișnuiților arenei și așa lăsăm loc tercio-ului cavaleriei“. Zurito Își potrivi calul, măsurând distanța dintre taur și vârful suliței. Cât el estima, taurul se adună și atacă, țintind pieptul calului. Când și-a aplecat capul ca să Înfigă coarnele, Zurito Îi băgă vârful lancei În cocoașa musculoasă care i se umfla deasupra umerilor, lăsându-se cu toată greutatea pe tijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
olé! strigă un bărbat așezat lângă el. Strigătul se pierdu În răgetul mulțimii și criticul Îl simți ca o palmă peste ceafă. Criticul Își ridică privirea și-l văzu pe Zurito, chiar În fața sa, aplecându-se mult peste cal, cu sulița făcând unghiul ascuțit sub braț, ținută de el aproape de vârf; Zurito se lăsa cu toată greutatea pe ea, ținându-l astfel pe taurul care se-mpingea spre cal la distanță. Zurito Îl ținu aplecat deasupra lui și, folosindu-se de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
umăr și, ținând muleta-n mâna stângă și sabia-n dreapta, se Îndreptă spre taur. Manuel se apropia. Taurul Îl privea. Avea ochi ageri. Manuel observă cum atârnau banderillas Înfipte-n umărul stâng și șuvoiul constant de sânge cauzat de sulița lui Zurito. Fu atent la cum Își ținea taurul picioarele. În timp ce Înainta, cu muleta-n mâna stânga și sabia-n dreapta, era atent la picioarele lui. Taurul nu putea ataca fără să-și apropie picioarele. Acum stătea cu ele depărtate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]