1,280 matches
-
cei care sunt al doilea - numeralul se leagă prin prepoziția de În (69)b, prepoziția de blochează lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se leagă prin prepoziția de În (69)b, prepoziția de blochează lanțul acordului, ceea ce face ca GD cei de al doilea să fie corect, spre deosebire de *cei al doilea. 4.2. Formantul cel din componența superlativului Articolul cel intră în componența superlativului relativ al adverbului și al adjectivului. Atunci când se folosește cu adverb, conform normelor gramaticale, cel trebuie să fie invariabil, deoarece adverbul este invariabil. Dar în limbajul colocvial, cel este acordat destul de frecvent: (70) a. bugetarii cel mai prost plătiți b
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
plătiți bugetari c. *cel mai prost plătiților bugetari De ce trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb. Însă variabilitatea sa/capacitatea de a exprima trăsăturile phi a rămas disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
bugetari De ce trebuie să se acorde cel în contextele cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb. Însă variabilitatea sa/capacitatea de a exprima trăsăturile phi a rămas disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul este marcat obligatoriu la cel, când cel
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cu antepunerea adverbului? Cel este, la bază, un determinant, cu rolul de a exprima trăsăturile phi. El a intrat în sistemul de exprimare a superlativului. În general, se acordă dacă exprimă superlativul unui adjectiv și nu se acordă dacă exprimă superlativul unui adverb. Însă variabilitatea sa/capacitatea de a exprima trăsăturile phi a rămas disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul este marcat obligatoriu la cel, când cel este primul element cu trăsături phi din GD. Se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
disponibilă și se reactivează atunci când este necesar. Astfel, în (73), cazul este marcat obligatoriu la cel, când cel este primul element cu trăsături phi din GD. Se poate argumenta astfel că cel este un articol și atunci când intră în componența superlativului. Exemplele din alte limbi romanice, în care se folosește articolul definit pentru a exprima superlativul, susțin această analiză (fr. la fille la plus belle). Astfel, superlativul este format din comparativ și articolul definit. Un alt tip de context interesant pentru
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel, când cel este primul element cu trăsături phi din GD. Se poate argumenta astfel că cel este un articol și atunci când intră în componența superlativului. Exemplele din alte limbi romanice, în care se folosește articolul definit pentru a exprima superlativul, susțin această analiză (fr. la fille la plus belle). Astfel, superlativul este format din comparativ și articolul definit. Un alt tip de context interesant pentru acordul lui cel este cu adjective la superlativ relativ. Sunt contexte în care unii vorbitori
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
Se poate argumenta astfel că cel este un articol și atunci când intră în componența superlativului. Exemplele din alte limbi romanice, în care se folosește articolul definit pentru a exprima superlativul, susțin această analiză (fr. la fille la plus belle). Astfel, superlativul este format din comparativ și articolul definit. Un alt tip de context interesant pentru acordul lui cel este cu adjective la superlativ relativ. Sunt contexte în care unii vorbitori preferă să nu îl acorde pe cel: (74) a. Dintre toți
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
se folosește articolul definit pentru a exprima superlativul, susțin această analiză (fr. la fille la plus belle). Astfel, superlativul este format din comparativ și articolul definit. Un alt tip de context interesant pentru acordul lui cel este cu adjective la superlativ relativ. Sunt contexte în care unii vorbitori preferă să nu îl acorde pe cel: (74) a. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cea mai încântată de Mihai. b. Dintre toți membrii echipei antrenoarea era cel mai încântată de Mihai.34
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
a. Dintre toți invitații de la petrecere, cea mai bucuroasă am fost că a venit Mihai. b. Dintre toți invitații de la petrecere, cel mai bucuroasă am fost că a venit Mihai. De ce se invariabilizează cel în aceste contexte? În (74, 75), superlativul relativ nu exprimă alegerea dintr-un set de entități a aceleia care exprimă în cel mai înalt grad o calitate, ci comparația între mai multe stări ale aceleiași entități. Nu sunt comparate mai multe entități (ca în (76)), ci mai
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
cel mai frecvent căutați de către angajatori c. Pensionarii din România vor fi cel mai puternic afectați... d. ...băieții s-au arătat cel mai mult interesați de armament... Alegerea formei invariabile este legată de faptul că avem un context evenimențial, unde superlativul exprimă alegerea dintr-un set de evenimente, nu dintr-un set de entități. Cum în contextele evenimențiale se folosesc forme invariabile, deci adverbe, prin asociere cu acestea unii vorbitori nu mai fac acordul. Prin utilizarea formei invariabile, specifică contextelor adverbiale
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
asta face... O serie de situații de acord predicat - subiect au fost incluse în capitolele ulterioare. În capitolul 4 am discutat acordul unor sintagme cu unitate referențială formate din două nominale, de diverse tipuri: partitive, pseudopartitive, statistice, generice, calificative și superlative. În capitolul 5, am discutat acordul operatorului copulativ în propoziții în care subiectul și numele predicativ au trăsături conflictuale de număr, incluzând și structurile cu pseudoscindare. În capitolul 6, sunt tratate structurile coordonate din perspectiva acordului. Capitolul 4. ACORDUL SINTAGMELOR
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
valoare referențială, denumind entitatea cuantificată sau calificată de primul nominal. Sunt mai multe tipuri semantice și sintactice de sintagme binominale: partitive (o parte din copii), pseudopartitive (un pahar de lapte), generice (acest tip de cursuri), calificative (prostul de mine) și superlative (mândrețea hotelurilor). Destul de eterogene, aceste sintagme au în comun faptul că cele două nominale au un singur referent, N1 având valoare cantitativă sau calificativă și N2 valoare referențială, și faptul că N2 este legat prin prepoziție sau cazual de N1
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
ierarhia sintactică a grupului. Sintagmele binominale cantitative sunt cele partitive și pseudopartitive, eventual și cele generice, de tipul un gen de probleme (pe care unii lingviști le încadrează la pseudopartitive, cf. Tănase-Dogaru, 2007). Sintagmele binominale cu sens calificativ sunt cele superlative și cele calificative. În general, se discută doar despre relația dintre partitive și pseudopartitive (Nedelcu, 2008); unii lingviști au urmărit însă și asemănările dintre sintagmele cantitative și cele calificative (Doetjes și Rooryck, 2003). 1. Sintagmele partitive 1.1. Introducere Există
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prezintă foarte multe asemănări de structură. Cele două posibilități de acord al verbului predicat (cu N1 sau cu N2) depind de tipul de relație dintre cele două nominale și de semantica lui N1. Când N1 are o interpretare de tip superlativ sau de "gradul zero" (engl. pure degree), verbul predicat se acordă cu N2. Dacă N1 are o interpretare de tip comparativ, el impune acordul verbului predicat: (99) a. interpretare de tip comparativ: o armată de furnici - "furnicile sunt ca o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N2. Dacă N1 are o interpretare de tip comparativ, el impune acordul verbului predicat: (99) a. interpretare de tip comparativ: o armată de furnici - "furnicile sunt ca o armată" O armată de furnici a invadat locuința. b. interpretare de tip superlativ sau de "gradul zero": o armată de furnici - "furnicile sunt foarte multe, cât o armată" O armată de furnici au invadat locuința. Sintagmele comparative și cele superlative au structuri diferite: cele comparative sunt formate prin inversiune predicativă, ceea ce înseamnă că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o armată" O armată de furnici a invadat locuința. b. interpretare de tip superlativ sau de "gradul zero": o armată de furnici - "furnicile sunt foarte multe, cât o armată" O armată de furnici au invadat locuința. Sintagmele comparative și cele superlative au structuri diferite: cele comparative sunt formate prin inversiune predicativă, ceea ce înseamnă că în structura inițială cei doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
diferite: cele comparative sunt formate prin inversiune predicativă, ceea ce înseamnă că în structura inițială cei doi termeni se găsesc într-o relație de tip subiect (termenul cuantificat) - predicat (termenul cuantificator). Prin inversiune, termenul predicativ ajunge înaintea celui subiectiv. În structurile superlative, avem a face cu un grup nominal fără inversiune, care are deasupra sa o proiecție funcțională adverbială GEvaluare. Relațiile anaforice pe care le stabilesc sintagmele pseudopartitive sunt folosite uneori drept argument pentru a arăta că N2 este centrul sintagmei. Conform
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
un boboc de fată - "fata este ca un boboc" b. o bomboană de băiat - "băiatul este ca o bomboană" c. o comoară de vecin - "vecinul este o comoară" d. un munte de femeie - "femeia este ca un munte" (b) subtipul superlativ sau de grad zero75, în care N1 este parțial desemantizat, prin hiperbolizare. Relația semantică este tot una de comparație, la care se adaugă o puternică evaluare subiectivă a locutorului: (146) a. o otravă de femeie - "femeia este ca o otravă
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
alegerea liberă a vorbitorilor, în funcție de gradul de proeminență semantico-pragmatică al celor două substantive 77. Conform lui Doetjes și Rooryck (2003), acordul sintagmelor calificative se face conform următoarelor principii: (i) N2 determină acordul dacă sintagma calitativă are o interpretare de tip superlativ sau de grad zero. Acest principiu este legat de faptul că în astfel de construcții, N1 este ușor desemantizat, peste sensul său lexical suprapunându-se sensul de evaluare subiectivă din partea locutorului. (ii) N1 determină acordul dacă sintagma calitativă are o
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
o interpretare de tip comparativ. În astfel de sintagme, N1 nu este desemantizat. Prin urmare, important pentru acord nu ar fi criteriul animatului, ci gradul de lexicalitate al termenului N1: dacă N1 se desemantizează parțial, cum se întâmplă în construcțiile superlative sau de grad zero, atunci el își pierde capacitatea de a stabili relația de acord cu predicatul. Studiul lui Vișan (2004) are în vedere doar situațiile în care pe poziția N2 se află un substantiv, dar în această poziție se
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
calculator, această prostie de calculator b. *prostia de calculatorul ăsta, *prostia de acest calculator c. deșteptul de băiat al vecinei d. *deșteptul de băiatul vecinei e. canalia asta de politician corupt f. tâmpenia aia de articol de ieri 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Sintagmele superlative cu genitiv sunt grupuri nominale de tipul fruncea hotelurilor, mândrețea hotelurilor, având structura N1 N2Gen, în care primul nominal exprimă o calificare cu valoare superlativă a uneia dintre entitățile din setul denotat de N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
prostia de calculatorul ăsta, *prostia de acest calculator c. deșteptul de băiat al vecinei d. *deșteptul de băiatul vecinei e. canalia asta de politician corupt f. tâmpenia aia de articol de ieri 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Sintagmele superlative cu genitiv sunt grupuri nominale de tipul fruncea hotelurilor, mândrețea hotelurilor, având structura N1 N2Gen, în care primul nominal exprimă o calificare cu valoare superlativă a uneia dintre entitățile din setul denotat de N2: (155) a. fruncea hotelurilor - "hotelul care
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
f. tâmpenia aia de articol de ieri 6. Sintagmele superlative cu genitiv (N1 N2Genitiv) Sintagmele superlative cu genitiv sunt grupuri nominale de tipul fruncea hotelurilor, mândrețea hotelurilor, având structura N1 N2Gen, în care primul nominal exprimă o calificare cu valoare superlativă a uneia dintre entitățile din setul denotat de N2: (155) a. fruncea hotelurilor - "hotelul care este fruncea între hoteluri" b. mândrețea flăcăilor - "flăcăul cel mai mândru între flăcăi" Valoarea superlativă se poate exprima și prin sintagma calificativă N1 de N2
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]
-
N2Gen, în care primul nominal exprimă o calificare cu valoare superlativă a uneia dintre entitățile din setul denotat de N2: (155) a. fruncea hotelurilor - "hotelul care este fruncea între hoteluri" b. mândrețea flăcăilor - "flăcăul cel mai mândru între flăcăi" Valoarea superlativă se poate exprima și prin sintagma calificativă N1 de N2, în care N1 este un substantiv derivat de la un adjectiv: (156) o mândrețe de flăcău - "flăcăul care este o mândrețe / foarte mândru" Diferența dintre (155)b și (156) este că
[Corola-publishinghouse/Science/85013_a_85799]