2,071 matches
-
ăla micu’... Agrippa înțelege. ăla micu’ e Claudius Nero. Antonia i-o indică din ochi pe Agrippina cu Puppus în brațe: — Prorsa înseamnă „orientată înainte, care merge înainte“, adică naștere normală, iar Postverta, „orientată îndărăt“, pentru nașterile cu picioarele înainte... Superstiții stupide și periculoase, cugetă evreul. Demonologie orientală! se cutremură dezgustat. Cum e cu putință să-ți imaginezi că puterea divină ce prezidează asupra tuturor aspectelor vieții, de la naștere până la moarte, poate fi totuna cu spiritele miloase chemate în ajutor sau
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
poate fi totuna cu spiritele miloase chemate în ajutor sau cu forțele nocive, izgonite pe căi misterioase? Lasă, mamă, intervine lângă ei Germanicus, mulți învățați consideră că Postverta și Prorsa reprezintă de fapt știința trecutului și a viitorului. Și totuși superstiția provine tot din religie, cugetă Herodes. Deși de multe ori nu-i mai poți găsi urma... Antonia se scutură ofensată: — Vorbiți așa pentru că voi, bărbații, n-ați trecut niciodată prin chinurile facerii. Germanicus o îmbunează cu un sărut. Își pleacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
cele mai mari din imperiu. Peste opt mii de suflete pe care nimeni nu le invidiază pentru bogăția lor. Din contră! Stau ciurdă lângă casele alea de rugăciuni numite sinagogi și cerșesc. Cu adevărat, o populație extrem de supărătoare, ale cărei superstiții este o virtute să le combați. Trage cu coada ochiului spre Iulius Herodes. Îl vede încruntat, fremătând mărunt din tălpi. Știe că nici el nu gustă carne de porc, socotind c-ar fi mare păcat, ca și cum bietul animal s-ar
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
la Roma, îl întrerupe fără menajamente prințul semit, mulți dintre ai voștri ne consideră străini dezgustători... Germanicus îl privește drept în ochi, dar nu neagă. Oftează apoi și se uită la rândul său în altă parte. Cel care a creat superstiția iudaică, Moise ăla al lor, trebuie să fi fost un om periculos, asemănător criminalilor. Altminteri cum le-a putut lăsa niște legi atât de dezonorante și odioase? Taine ce își capătă tăria prin însăși nelegiuirea lor. Cu ce drept îi
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
celălalt. De data asta el e cel care se îndoiește. Pe Mariamne a pier dut-o pentru totdeauna. Nu va scăpa de Agrippina decât mort. Evreul se codește să-i răspundă. E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de a-i ajuta. Superstiția rămâne în continuare o vorbă de ocară aruncată dușmanilor. Mai
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
E conștient că în mintea ro ma nilor religia și superstiția sunt doi termeni diametral opuși. Prin religia oficială se definesc ei înșiși și își onorează zeii. Nu contează că nu mai cred în puterea lor de a-i ajuta. Superstiția rămâne în continuare o vorbă de ocară aruncată dușmanilor. Mai rău chiar, o înjosire adusă divinităților Romei. Pentru moment, Germanicus nu sesizează că demonizarea astrologilor este legată de crearea unui sistem politic centralizat. Furia lui este îndreptată mai degrabă împotriva
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
că avem parte de o asemenea călătorie liniștită pe mare. Că veni vorba, îmi aduc aminte că atunci când am traversat prima dată oceanul către Japonia, marinarii nu-i suportau deloc pe cei care fluierau pe timp de acalmie. Aveau o superstiție care zicea că fluieratul face acalmia și mai grea. Diminețile de pe San Juan Baptista încep cu spălatul punții. Mateloții japonezi sunt cei care fac toată munca de jos: spală puntea, încearcă parâmele tot timpul, curăță rugina de pe lanțurile ancorei și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
oamenilor cu greutate pe care-i vizitau. Când au înțeles că aceștia îi socotesc pe japonezi la fel ca indienii din Nueva España, solii s-au simțit jigniți. Ne bucurăm să primim vizita unor japonezi care s-au lepădat de superstițiile budiste și de zeii păgâni și acum cred în Dumnezeul nostru. Când oamenii bisericii spuneau asemenea cuvinte cu un aer compătimitor, samuraiul avea impresia că era ca și cum un om bogat își arăta dărnicia față de un cerșetor. Nu prea îi plăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
căci toți chinezii care se creștinau erau scutiți de dări vreme de zece ani. Însă, era limpede că nu se creștinau dintr-o pornire adevărată. Chiar și după ce primeau botezul, tot nu duceau o viață creștinească, dimpotrivă se întorceau la superstițiile și ritualurile înfricoșătoare și dezgustătoare practicate de poporul lor. Spre deosebire de cei douăzeci de mii de chinezi, numărul japonezilor din Manila era mai mic, a zecea parte din numărul chinezilor, și mulți dintre ei se îndeletniceau cu negoțul. Vreo două sute dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
o expediție cu temă artistică În Birmania au dispărut În condiții „suspecte“, de aproape o săptămână. Agitați, clienții hotelului schimbă Între ei zvonuri care merg de la trafic de droguri la răpirea de către Nați supărați și răzbunători, spirite malefice din inventarul superstițiilor birmaneze. Turiștii, patru bărbați, cinci femei și doi copii din San Francisco Bay Area, au fost văzuți ultima dată pe 25 decembrie, la lacul Inle, cazați fiind la complexul Insula Plutitoare. Înainte de răsăritul soarelui, În ziua de Crăciun, americanii și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
tatăl lui pierduse În urma unei speculații, el putea recupera cu vârf și Îndesat prin manipulare. Stocul de oameni creduli din lume era nelimitat, spre satisfacția lui. Seraphineas Andrews se deprinsese să vadă repede ce fel de credințe religioase, mistice sau superstiții aveau oamenii. Iluziile lor, descoperise el, putea foarte bine servi drept accesorii pentru propriile acte de iluzionism. Putea lovi cu pumnul În Biblie rugându-l pe Dumnezeu să facă să-i apară În mâna victimei cartea care trebuie. Putea face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
proprie celor care țin de filozofia ce se practică în Noua Academie. Nu pune la îndoială ideea de divinație, nici pietatea semenilor săi. Vede însă cum apar tot felul de practici curioase, cel mai adesea triviale. Astfel îi apare orice superstiție, „acea obsesie care nu îngăduie ca spiritul săși afle liniștea“ (II, 72). Ea răspunde nevoii omului de a se proteja în fața tim pului și a unor forțe inexplicabile pentru mintea lui. Sau, pur și simplu, curiozității sale imediate, cum se
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
multe limbi, numele dat omului înseamnă "născut din Pămînt". Se crede că pruncii "vin" din adâncurile Pământului, din peșteri, grote, prăpăstii, dar și din mlaștini, izvoare ori râuri. Credințe asemănătoare se mai păstrează încă în Europa, sub formă de legende, superstiții sau doar metafore. Fiecare ținut și aproape fiecare oraș ori sat are o stâncă sau un izvor care "aduc" copiii: Kinderbrunnen, Kinderteiche, Bubenquellen etc. Chiar la europenii din zilele noastre se mai păstrează sentimentul nelămurit al unei solidarități mistice cu
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
existenței umane. Aceasta înseamnă însă că omul areligios s-a constituit, spre deosebire de predecesorul său, străduindu-se să se "golească" de orice urmă de religiozitate și de semnificație transumană. El se recunoaște pe sine în măsura în care "se eliberează" și "se purifică" de "superstițiile" strămoșilor săi. Cu alte cuvinte, omul profan, fie că vrea sau nu, mai păstrează încă urme ale comportamentului omului religios, însă golite de orice semnificație religioasă. Orice ar face, poartă o moștenire și nu-și poate aboli trecutul, fiind el
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
omul areligios în stare pură este un fenomen mai degrabă rar, chiar și în cea mai desacralizată dintre societățile moderne. Majoritatea celor "fără religie" au încă un comportament religios, chiar dacă nu-și dau seama. Nu este vorba doar de mulțimea "superstițiilor" sau a "tabuurilor" omului modern, care au toate o structură și o origine magico-religioasă. Omul modern, care se simte și se pretinde areligios, dispune încă de o întreagă mitologie ascunsă și de numeroase ritualisme degradate. Petrecerile care însoțesc Anul Nou
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
sau altul, cu relicvele trecutului. Portretele sunt împunse cu săbiile și găurite de gloanțe. Iar în altă sală, unii studenții găsesc robele profesorilor de la Teologie, arhaicele veșminte negre sunt sfâșiate în bucăți - pentru a se pune odată capăt acestei medievale superstiții, care este studiul Teologiei, - Oliveira Salazar nu participă la entuziasmul dezordinii. Politica încă nu-l interesa. Calm, modest, cumpătat - aștepta cămăruța sa din "Cetatea de Sus" ca liniștea să se pogoare la Porta Ferrea și să poată intra în Universitate
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
educa. Salazar n-a abdicat niciodată de la seriozitatea și onestitatea profesorului. A continuat să spună adevărul cu aceeași probitate, și-a păstrat vocabularul precis, aspru, științific, n-a renunțat la nici una din credințele sale fundamentale, n-a împrumutat nici una din superstițiile omului politic. Miracolul nu este că un asemenea profesor, care nu voia să abandoneze nici una din severitățile carierei sale, a avut totuși succes în câmpul politic - miracolul este că s-a îngăduit unui asemenea profesor să activeze, cu puteri de
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mulțimea de refugiați și nu-i scăpă faptul că unii dintre ei, pierduți, deși o salutau respectuos, tăceau la trecerea ei, aruncând priviri nesigure către diacon, și se dădeau înapoi mai mult decât era nevoie, vrând parcă să evite, în superstiția lor, să se contamineze printr-un contact fizic prea îndelungat cu ea. Simțea limpede - și nu fără ca aceasta să o irite - conflictul interior ce măcina, cu siguranță, acele suflete simple și fără cultură, constrânse de împrejurări să implore ajutorul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ce farmece? - M-am rugat și eu, după cum am Învățat de la străbuni. - De la străbuni, o Îngână vizitatorul. Ai Învățat toate astea de la niște babe, care văd demoni agățându-se și de propriile lor fuste. - Poate că știu ele ceea ce știu... - Superstiții, obscurantism, făcu Extraterestrul. La noi de mult au dispărut toate astea. Noi nu mai avem nevoie nici de cruci, nici de icoane și nici măcar de credință. Toate aceste fleacuri n-au nici un rost... Mult timp am avut și noi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
la gât. În contact cu pulberea, cerneala se aprinse și semnătura Mașei fu cuprinsă de o flăcăruie albastră, care degaj un fum Înecăcios. - Știu eu? răspunse Mașa, privind cum literele ce-i alcătuiau numele se transformă În cifre fumegânde. - Prostii. Superstiții... - Ce-ați presărat acolo? Întrebă gazda, simțind cum aceeași gheară a Îndoielii i se Înfige-n piept. - Păi, ce să presar, făcu cu ochiul musafirul, cenușă, ce altceva?! - Cenușă? - Asta ca să se usuce mai repede Înscrisul, răspunse Extratrestrul, dornic s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
lor intime, ca la un trecut ce se pierde În negura timpului! Cu o seară Înainte, plecase dela hotel Îmbrăcat ca pentru sezonul de primăvară. Avea să constate Însă cu surprindere, primăvara era Încă departe. Fiind grăbit și, oarecum din superstiție nu se Întoarse-se Înapoi. Urma să coordoneze turnarea unor stâlpi de rezistență a unei importante construcții industriale. Fusese nevoit să i-a parte efectiv la aceasta importantă execuție, atât pentru a contracara vitregia vremei cât și pentru asistența tehnică
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
încă drumul lung și pustiitor ce avea să urmeze, între înșelări, cimitire și învierea din urmă. Sărmane domnule președinte, și dumneata domnule Pavel, care presimți exact ce urmează, ca șobolanii cutremurele de pământ, dar refuz să te confirm acum din superstiție, ori pur și simplu de frică. 6. Timpul părea, în continuare, să treacă nepăsător, el care știa ce avea să urmeze, asemeni Celui care l-a creat. Colonadele tribunalului erau înalte, susținând bolțile imaginare ale dreptății, la care mai visam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
domnișoarelor de onoare. Simțeam sincer că n-aș fi putut face față celor patru surori ale mele contrazicându-se asupra culorilor, a modelelor și a pantofilor. Dar, printr-un noroc chior, Helen a refuzat să fie domnișoară de onoare din cauza superstiției că, dacă ești domnișoară de onoare de mai mult de două ori, n-o să ajungi niciodată mireasă. Nu că îmi fac vreun plan în sensul ăsta, a zis. Dar vreau să-mi păstrez opțiunile deschise. De îndată ce mama a auzit asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuie să înainteze doar în pași de dans și țopăind, altfel e lovit de friguri. Toată trupa noastră s-a pus veselă pe dănțuit, și eu, și gărzile, până și neguțătorii cei grași, unii făcând-o din joacă, alții din superstiție, alții spre a se feri de înțepăturile insectelor, cu excepția unchiului meu, care a socotit că demnitatea lui de sol îi interzicea soiul ăsta de ștrengării. Amar avea s-o regrete. Eram deja în munții cei mai înalți, peste care suflă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]