6,931 matches
-
alții, de valul admirației față de curajul lui Nicolae Ceaușescu direct în partidul comunist care-i deschide porțile CC -ului și îl proptește, redactor șef la revista ‚’’România literară’’. Îi apare mult cititul roman ’’Animale Bolnave’’ și fiind de acum membru supleant în CC , critica literară îi este la picioare, studiourile îi ecranizează cartea și pleacă cu filmul la Festivalul de la Cannes. Și, în culmea succesului, auzind de Tezele din Iulie 1971 ale Tovarășului Nicolae Ceaușescu din care se desprinde o revoluție
PUŞCAŞ NUMIT BREBAN de CORNELIU FLOREA în ediţia nr. 1861 din 04 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/372370_a_373699]
-
Păscu. Istoricul clujean Păscu era un produs, ca și Daicoviciu, al școlii istoriografice interbelice. Ștefan Păscu (n. 14 mai 1914, Apahida, județul Cluj - d. 2 noiembrie 1998, Cluj-Napoca) a fost un eminent istoric, membru titular al Academiei Române, dar și membru supleant al CC al PCR. El a urmat Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj (1934-1938) cu mențiunea „Magna Cum Laude”, apoi a studiat la Academia di Romă din Romă (1939-1942). A fost Laureat al Școlii de paleografie, diplomatică
ŞTEFAN PASCU-UN RECTOR ÎNTRE COMPROMISUL IMPUS DE REGIMUL COMUNIST ŞI DESCHIDEREA UNIVERSITARĂ PE PLAN INTERNAŢIONAL, STUDIU DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348369_a_349698]
-
tov. Prim-secretar Gh. Gh. Dej și președintelui Consiliului de Miniștri, tov. Chivu Stoica: „Noi, studenții (cadrele) centrului universitar Cluj, ne exprimăm deplina aprobare față de unificarea universităților Babeș și Bolyai”. Adunările s-au desfășurat sub supravegherea tov. Vasile Vaida, membru supleant CC și secretar al Comitetului Regional PMR Cluj. Daicoviciu a reușit cu un pumn de fier să-i facă pe profesorii maghiari să accepte unificarea, ba chiar să-și arate entuziasmul. Lector univ. Nagy Zoltan declara la adunare: „Existența a
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
Un alt profesor maghiar plusa. Lectorul Kalyk Karoly declara în plen: „Trebuie să avem o deosebită vigilență revoluționară în lupta împotriva rămășițelor naționaliste. Această cetate culturală va lupta cu hotărâre împotriva manifestărilor naționalismului și izolării naționale.” Tov. Vasile Vaida, membru supleant CC și secretar al Comitetului Regional PMR Cluj era în culmea fericirii și jubila în fața reușitei rectorului Daicoviciu în realizarea unificării fără incidente semnificative: „Am asistat cu toții la zilele sărbătorești ale unificării cantinelor și căminelor. Am văzut cum tinerii noștri
ISTORICUL ŞI RECTORUL CONSTANTIN DAICOVICIU ÎN PERCEPŢIA UNIVERSITARĂ CLUJEANĂ, LUCRARE DE DR.IONUŢ ŢENE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 438 din 13 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348372_a_349701]
-
la „Humanitas Educational”, împreună cu Daniela Caraman-Fotea cartea „Alternative pop-dance”, un dicționar cu date biografice despre artiștii și trupele care cântă muzică pop și dance. În 2002 a fost numit redactor-șef al redacției muzicale de la Radio România Actualități și membru supleant în Consiliul de Administrație al Societății Române de Radiodifuziune, dar în 2006 a revenit coordonator al redacției muzicale radio. De-ar fi ușoară, muzica ușoară...! Dar nu e! Titus Andrei exemplifică aceasta într-o viață de om (căci de o
TITUS ANDREI. A SLUJIT MUZICII UŞOARE, LA RADIO, O VIAŢĂ DE OM de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1396 din 27 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377909_a_379238]
-
sunt nesinceri, tristă de ce știa despre viața politică, și în conflict cu părinții, mai ales cu mama . Pe mine mă fascina puterea, pe ea puterea creației. Supravegherea sub care trăia această ființă deșteaptă, onestă, fascinantă, era de neînchipuit. Vă recomand "Supleantul", descrie epoca și celebritățile epocii. Zoia Ceaușescu m-a sfătuit să fug, fără să-și dea seama cât era de profetică. Am citit în cartea dumneavoastră că străbunicul d-voastră s-a întalnit cu marele Eminescu pe Calea Victoriei? V-a
SCRIITORUL PETRU POPESCU: ZOIA CEAUŞESCU M-A SFĂTUIT SĂ FUG, FĂRĂ SĂ-ŞI DEA SEAMA CÂT ERA DE PROFETICĂ de VIOREL VINTILĂ în ediţia nr. 1640 din 28 iunie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377974_a_379303]
-
care în scurt timp devine un nou rival, odată cu aparent supușii Gheorghe Apostol și Chivu Stoica. La Ministerul de Interne, Drăghici îi urmează lui Teohari Georgescu. Un protejat al lui Dej, Nicolae Ceaușescu, accede la poziția de invidiat de membru supleant al Biroului Politic. Moartea lui Stalin, survenită în 1953, este celebrată cu mare fast. Copil pe atunci, o femeie își amintește: "În 1953, a murit Stalin. Am participat în această zi de martie, cu școala, la mitingul din Piața Stalin
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
Congresul Partidului, care se reunește o dată la patru ani și alege Comitetul Central. Acesta alege secretarul general, secretariatul, Comitetul Executiv și prezidium-ul. Așadar, Biroul Politic este înlocuit de un Comitet Executiv format din cincisprezece membri plini și zece membri supleanți și de un prezidium redus, provenit din Comitetul Executiv. Continuitatea este evidentă la nivelul personalului politic care se menține în funcție. Șapte din cei nouă membri ai Biroului Politic formează noul prezidium: Ceaușescu, Chivu Stoica, Maurer, Apostol, Bîrlădeanu, Drăghici și
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
un samizdat, jurnalul Ellenpontok. Prin vocea unuia dintre reprezentanții lor, Karoly Kiraly, al cărui text de intervenție este difuzat de Radio Europa Liberă, ei impresionează opinia publică internațională. Kiraly este comunist, fost prim-secretar al Comitetului PCR de Covasna, membru supleant al Comitetului Executiv al Partidului și vicepreședinte al Consiliului ungar: vorbele lui au greutate. El demisionează din funcțiile sale și protestează printr-o serie de scrisori adresate între 1977 și 1980 unor personalități oficiale, împotriva prăpastiei ce separă teoria egalitară
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
se dă materialul respectiv și ei vin la ședințe fără să cunoască despre ce o să se vorbească acolo. În această direcție s-au luat unele măsuri, însă mai există concepția greșită de a nu se da importanța cuvenită și membrilor supleanți. Un lucru pozitiv la noi apreciem, pentru întărirea muncii colective, faptul că s-a format secretariatul biroului regional. Acest lucru este foarte important, întrucât înainte unele greutăți în munca noastră se iveau și din cauză că sectorul lua singur hotărâri. Normele leniniste
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
67. 101. 1967 iunie 26-27 - Fragmente din stenograma ședinței plenare a Comitetului Central al P.C.R. din zilele de 26-27 iunie. STENOGRAMA ședinței plenare a Comitetului Central al P.C.R. din zilele de 26-27 iunie 1967 Participă la ședință: membrii și membrii supleanți ai Comitetului Central, membrii Comisiei Centrale de Revizie, primii secretari ai comitetelor regionale de partid, președinții sfaturilor populare regionale, șefii secțiilor Comitetului Central, miniștri, rectorul Academiei „Ștefan Gheorghiu”, șeful Consiliului Politic al Trupelor M.A.I. și redactorii-șefi ai presei centrale
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
C.C. al P.C.R. 7.XII.1968 IV/100 ex. NOMENCLATORUL funcțiilor care au dreptul la legitimație pentru acces în sediul C.C. al P.C.R. 1.Legitimații de culoare vernil, valabile pentru toate intrările în sediul C.C. al P.C.R. -Membrii și membrii supleanți ai C.C. ai P.C.R. -Membrii Comisiei Centrale de Revizie a P.C.R. -Membrii Colegiului Central de Partid -Membrii Consiliului de Stat al R.S. România, vicepreședinții și secretarii Marii Adunări Naționale -Vicepreședinții Consiliului de Miniștri -Miniștrii și asimilații lor -Vicepreședinții și secretarii
Partidul şi securitatea : istoria unei idile eşuate : (1948-1989) by Florian Banu, Luminiţa Banu () [Corola-publishinghouse/Science/100961_a_102253]
-
și de neînțeles cum aceste materiale sunt republicate în presa chineză". Ulterior acestei date, Partidul Muncitoresc Român nu a mai participat la polemica publică, ce lua treptat, treptat amploare. La 19 iunie 1963, din dispoziția conducerii superioare, Leonte Răutu, membru supleant al Biroului Politic al C.C. al P.M.R., îl primește în audiență pe Xu Jianguo, ambasadorul Republicii Populare Chineze, căruia îi aduce la cunoștință hotărârea conducerii Partidului de a se publica în presă ,,o redare" a scrisorii C.C. al P.C.C. din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
al Partidului Muncii din Coreea a hotărât să trimită o delegație la lucrările celui de-al X-lea Congres al Partidului Comunist Român. Delegația a plecat din Phenian la 3 august și a fost condusă de Kim Dong Kyu, membru supleant al Comitetului Politic, secretar al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea. Aflând de primirea fără precedent făcută în România lui Richard Nixon reprezentantul imperialismului american, al agresiunii și războiului și dușmanul de moarte al omenirii membrii Partidului Muncii din
[Corola-publishinghouse/Science/1455_a_2753]
-
jucător de fotbal și antrenor, tipograf și corector la Casa Scânteii; devine redactor-șef al revistei „Luceafărul” (1962-1968), iar din 1970 până în 1989 conduce revista „Săptămâna culturală a Capitalei”; după 1989 este director-fondator al publicației „România Mare”. A fost membru supleant al Comitetului Central al PCR din 1969, membru corespondent al Academiei RSR din 1974 și deputat din 1975. A fost distins cu mai multe premii naționale și cu Premiul Herder (1978). Publică sub pseudonim (Eugen Rabé și Eugen Baraba) la
BARBU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285622_a_286951]
-
înlocuitorul președintelui PNL în caz de vacanță a postului, iar Gheorghe Fluture, fost apropiat al PD și membru al efemerei Inițiative Social-Liberale, era practic mâna dreaptă a lui Stolojan în ceea ce privește organizarea partidului. În fine, între cei nouă membri (plini și supleanți) ai Biroul Executiv se regăseau și nou-veniți în PNL, precum Mircea Coșea și George Scutaru, din fostul ApR. Am putea deci spune că PNL avea practic o conducere ne-liberală. Pe de altă parte, odată cu alegerea lui Theodor Stolojan, liberali
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
liderul liberalilor bucureșteni era Ludovic Orban, ales președinte al filialei PNL București în noiembrie 2002, după ce Mircea Cinteză a trebuit, conform prevederii statutare care interzicea cumulul de funcții în partid, să renunțe la această funcție o dată cu alegerea sa ca membru supleant în Biroul Executiv PNL. Pe de altă parte, noul președinte liberal a continuat politica de alianțe inaugurată de Valeriu Stoica, urmărind atât extinderea colaborării cu PD, cât și fuziunea cu unele dintre partidele extraparlamentare. Dintre acestea, cele vizate direct erau
Un experiment politic românesc: Alianța "Dreptate și Adevăr PNL-PD" by Radu Alexandru () [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
la Viena (1856), devenind în scurt timp și doctor în drept. Este numit vicenotar al județului Caraș, apoi asesor la Tribunalul din Lugoj, de unde se mută mai întâi la Oravița și în 1876, la Timișoara. Din 1880 funcționează ca judecător supleant la Tribunalul Suprem din Budapesta, până în 1885, când este transferat la Oradea. După pensionare, în 1900, se stabilește la Sibiu. În 1877 a fost ales membru corespondent al Societății Academice Române și în 1881, membru activ al secției istorice. M.
MARIENESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288026_a_289355]
-
Ion Ghica și frate cu Dimitrie Ion Ghica. A fost trimis la învățătură în Anglia (va absolvi Wellington College din Londra) și la Paris. În 1878 se întorcea în țară licențiat în drept la Paris. A funcționat în magistratură (judecător supleant la Râmnicu Vâlcea, procuror la Curtea de Apel din București) și a fost, din august 1899, director general al teatrelor. G. e cunoscut ca traducător al repertoriului shakespearian: a publicat Viața și moartea regelui Richard III (1884), Neguțătorul din Veneția
GHICA-4. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287256_a_288585]
-
târziu În URSS. În timpul războiului, a făcut parte din corpul didactic al „școlilor antifasciste”. Revenită În 1948 În Germania, a fost funcționara la Ministerul Învățământului, Înainte de a se integra În aparatul Comitetului Central al ȘED, căruia i-a devenit membru supleant În 1954, titularizata În 1958. Lucrările sale de istoric al mișcării muncitorești și al PCUS erau destul de puțin apreciate printre colegi (cf. interviului cu Helmut Neef). Își obținuse doctoratul târziu, În 1978, la Universitatea din Leipzig. Căsătorită cu un militant
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
Radio și TV, redactor-șef al Redacției culturale TVR (1969-1977), director al Teatrului Mic și al Teatrului Foarte Mic din București (1977-1989). Termină, în 1978, cursuri de ziaristică la Academia de Studii Social-Politice „Ștefan Gheorghiu”. În 1979 este cooptat membru supleant în Comitetul Central al Partidului Comunist. După 1989 înființează și conduce revistele „Noi” (1990) și „Clipa” (1991), în 1992 primește conducerea cotidianului „Universul românesc”, dar după un an finanțatorii suspendă apariția ziarului, din 1993 scoate revista „Armonia”, organ al Centrului
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
că reprezentanți ai MT din Franța au solicitat o audiență la șeful statului prin care cer sprijin pentru răspândirea „științei lor despre inteligența creatoare - MT”. Ca urmare, ministerul a ordonat, prin ministrul adjunct Marin Rădoi (în același timp și membru supleant al Biroului Politic), cercetarea MT în institut. Un an și jumătate mai târziu, această împrejurare a fost folosită pentru dizolvarea organizației de partid din institut și a institutului însuși. S-a afirmat că participarea la prezentarea MT era un act
Viața cotidiană în comunism by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/2369_a_3694]
-
redactor-șef la „Tribuna”, ulterior redactor-șef la „Contemporanul” (din 1982) și la „România literară” (1988-1989). Secretar al Asociației Scriitorilor din Cluj, membru în Biroul Uniunii Scriitorilor, va fi între 1981 și 1989 președinte al organizației. În 1968 devine membru supleant al Comitetului Central al PCR, iar în 1975 deputat în Marea Adunare Națională. Este ales membru corespondent al Academiei Române în 1997. Autor deosebit de productiv, P. debutează în 1953, cu versuri, în „Crișana” (Oradea), spre a colabora apoi susținut, mai ales
POPESCU-8. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288929_a_290258]
-
sub săbii. În 1952 i se decernează Premiul de Stat, în 1955 este ales membru corespondent al Academiei Române (membru titular din 1974). În 1968 devine vicepreședinte al Frontului Unității Socialiste, în 1969 ajunge deputat în Marea Adunare Națională și membru supleant al Comitetului Central al Partidului Comunist Român, în 1972 i se acordă titlul de Erou al Muncii Socialiste, onoruri politice datorate în parte faptului că în 1936 scrisese un articol despre tânărul Nicolae Ceaușescu, condamnat politic. În 1970 i se
JEBELEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287669_a_288998]
-
Este fiul Mariei, originară dintr-o familie de români macedoneni, și al protopopului Simion Pop Moldovan. Învață mai întâi la Cluj, urmează liceul la Brașov și face studii de filosofie la Cluj și Viena, absolvind în 1884. Funcționează ca profesor supleant de geografie, istorie și limba maghiară la Brașov (1885-1887), devenind ulterior director al unei tipografii din Sibiu și redactor la publicațiile „Telegraful român”, „Tribuna”, „Foaia poporului”. Va edita revistele „Rândunica” (1894-1895) și „Femeia și familia” (1903). În 1911 este numit
MOLDOVAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288226_a_289555]