921 matches
-
sosind în tabăra aheilor. Va fi cumpărat de la piață niște murex brandaris, cochilii căutate de vopsitorii din port care confecționau acele frumoase mantouri de purpură, dintre care unul îi va fi destinat lui însuși, biet rege al evreilor, în ajunul supliciului său. Coloane de biserică din granit și cruci sculptate în cimitir stau mărturie că templierii, ospitalierii și teutonii au fost aici la ei acasă, timp de un secol, până la recucerirea orașului de către Saladin. Tyr, sau Sour, are astăzi o populație
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un meteorit, pe Piatra neagră de la Mecca. În fața acestui plan bicolor, nu mă pot împiedica să-l opun pe Tatăl care cântărește, taie și tranșează, Madonei care-și pleacă fruntea și zâmbește pruncului. Viroagă versus grădină. Pietrele lapidării și lemnul supliciului. Scrierea colțuroasă, numai cu consoane, și cea grecească, mai rotunjită, pe care vocalele o fac mai suplă. Nordul câmpenesc și sudul cu aspect de deșert. Hristos n-a vrut să arunce prima piatră. El venea dintr-o Galilee radioasă și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în Spania, decât în 1824? Și că în 1825, la trei decenii după Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului, Franța lui Carol al X-lea aproba o lege pedepsind cu moartea delictul de sacrilegiu? Și stipulând, pentru profanarea unei hostii, supliciul paricizilor, adică tăierea mâinii de la încheietură înainte de decapitare? Dacă este să notăm în paralel isprăvile islamului și cele ale creștinismului din secolul al XV-lea care era și el, pe atunci, o civilizație (adică, în același timp, o cultură, o
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
operație pe cord, cu ceva vreme în urmă. Câtă disperare ți-a dat în plus boala aceea de inimă? Ce preț are viața? Pe ce o poți schimba? Întrebarea-i ilogică: cum ar putea fi supusă inima mea la un supliciu, fie el și benefic, dacă simt din ce în ce mai mult că nu mai am inimă? Dacă ți s-ar da ție să faci un proiect de sfârșit al lumii, cum ar arăta acesta? Cum ar suna "Apocalipsa după Flora"? Ar fi o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
veche, frumoasă și expresivă mențiune a utilizării substanței energetice de rezervă În cadrul unei biocenoze e legenda lui Prometeu. Acesta, Înlănțuit de stâncile Caucazului, era vizitat zilnic de vulturul lui Zeus, care-i devora ficatul; Între timp, ficatul se regenera, astfel Încât supliciul trebuia să fie veșnic. Dacă ținem cont de faptul că ficatul conține principala rezervă energetică, sub forma glicogenului, și asociem regenerarea cu producția de substanță de rezervă În segmentul autotrof al biocenozei, iar activitatea zilnică a vulturului cu consumul substanței
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
prin aruncarea bagajelor de pe „pasager”, într-o luntre pescărească, ce se deplasa paralel cu vasul Trotuș. Toată averea mea, sau poate mai bine zis, toată sărăcia mea, se afla în trei saci de hârtie care desigur nu ar fi rezistat supliciului de aruncare peste bord. Am hotărât să rămân pe Trotuș, să dorm o noapte pe vas în portul Sulina și a doua zi să cobor la Maliuc după o acostare normala la ponton, cu prova în amonte. Pentru asta m-
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
să existe o ieșire!... Atunci ușa metalică s-a deschis și în prag și-a făcut apariția statura colosală și întunecată a lui Cameniță. Vlad era cât pe-aci să se scape pe el de spaimă. Își și imagina ce supliciu îl așteaptă, ce bătăi o să mănânce. Era sigur că n-o să reziste. Contrar așteptărilor, tovarășul Cameniță i s-a adresat cu blândețe și fără intenții agresive: -Ei, toarășe student, te-ai hotărât s-o apuci pe calea cea dreaptă? Vlad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2289_a_3614]
-
locuri prin care s-au perindat sute de mii de deținuți. Și alții, dar printre ei preoții (în cazul nostru preoții franciscani) au transformat infernul într-un loc al salvării sufletești. Având ca pildă jertfa cristică, au preschimbat locurile de supliciu în Golgote pe care le-au urcat, purtându-și Crucea, păstrând în ei demnitatea și seninătatea unui sacerdoțiu. Ce perversiune ideologică i-a putut aduce pe acești pașnici și fideli cetățeni ai României eterne, dedicați prin profesie Păcii și Binelui
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
domnul Noica, cel mai important filozof român în viață (pe vremea aceea eu nu știam de existența lui Cioran), având cercuri atât de largi de cunoștințe în capitală, modestul târgușor de la poalele munților era fără îndoială un adevărat loc de supliciu, mai cu seamă în lungile luni de iarnă, când era obligat să supraviețuiască dând lecții particulare la mai toate materiile, cu prețul derizoriu de cinci lei ora. Atunci, singura lui bucurie era să „chiulească“, cu permisiu nea ori nu a
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
deoparte ceasul care ține cu tot dinadinsul să fie autobuz, pentru a-l așeza la loc pe masă cu o oră mai târziu, când autobuzul a dispărut. M-am gândit și la zilele când formele obiectelor din jur devin un supliciu pentru mine: mă așez la masa din stradă a unei cafenele; masa e rotundă. Deasupra mea strălucește un soare rotund. Vine chelnerița cu o cârpă umedă și șterge masa. Tava chelneriței e rotundă, la fel și cataramele de la pantofii ei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
mea a sesizat cu surprindere că reprezentanta vulturilor din America Latină manifestă o vădită și constantă antipatie față de consoana "R", eliminând-o fără scrupule din circuitul lingvistic, trecând-o într-un șomaj sine die. Dar pentru a nu-i supune unui supliciu inutil pe eventualii mei cititori, voi corecta pronunția sus-numitei doamne, printr-o hotărâre arbitrară și unilaterală, redându-i nefericitei litere "R", surghiunite pe nedrept, locul ce i se cuvine în mod firesc și natural în alfabetul limbii române, ca și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
deportată, studentă în anul al cincilea la medicină, a sesizat situația îngrozitoare în care mă aflam. Tremura carnea pe mine de rușine; începusem să mă bâțâi, zgâlțâit din străfundurile ființei de spasme viscerale. Mă înăbușeam. Doamna încerca să-mi ușureze supliciul. Ei Boris, ce spui tu, cum ți-a mâncat mălaiul? Văd că ești întreg și teafăr, văd că trăiești. Argumentul a trecut pe lângă el fără să aibă efectul scontat. Dimpotrivă. Amicul meu s-a inflamat mai vârtos, precizând fără menajamente
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
mare și jegoasă îndeplinind funcția de car mortuar și, ștergându-și mâinile de iarba verde și deasă, a plecat mai departe, făcându-și cunoscută prezența înfiorătoare prin intermediul sunetului pe o singură notă emis de o trompetă răgușită. Imaginile terifiante ale supliciului monstruos la care mi-a fost dat să asist fără voia mea s-au imprimat adânc în conștiință, ca un memento asupra celei mai mârșave creaturi de pe planetă: OMUL. Toboșarul... Ne-am luat sculele privind încă o dată cu satisfacție mărturisită și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
place sau nu. Joc, trebuie să trăiesc, n-am nici un rol, sunt figurant. N-ar fi grav - dar de la 18 februarie încoace nu mai știu unde mi-e capul. În seara aceea, la sfârșitul celui de-al 17-lea tablou - supliciul pe ruinele templului indian -, regizorul de culise trebuia să tragă, ca de obicei, cele trei gloanțe oarbe într-un cilindru de metal, pac, pac, pac, după care - cortina! În seara aceea - ca să nu mai lungesc vorba - gloanțele n-au fost
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
de felul acesta: "L-am prins!" sau "L-am prins cu mâța-n sac!" sau insistent "...ba încă în sac străin!" (când opera copiată era străină). Și sub aceste titluri, pagini întregi pline de texte puse pe câte două coloane: supliciul paralelelor... În epoca aceea, romantică și glorioasă, când încă socialist și ateu, făcea versuri (versuri bune și spirituale, atât lirice cât și satirice), d. A.C. Cuza, colaborator regulat la "Contimporanul", avea accente de revoltă contra acestor rele deprinderi, despre care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
minte că am și adormit. Dacă pe vremea lui Ceaușescu eram în stare să îndur frigul cumplit din sala de cinema pentru a mă delecta cu filmele regizorului rus, acum, chiar confortabil instalat în fotoliu, pelicula mi se părea un supliciu. Între timp, ochiul meu se schimbase, fusese obișnuit, prin intermediul televizorului, cu o altă dinamică a imaginilor. În era videoclipului generalizat (pe carel vezi nu numai pe canalele muzicale, dar și la reclame, știri sau chiar în filme), cadrele interminabile ale
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
în cap.“ (Nu, nu sunt un tip care aruncă obiectele pe geam sau căruia îi place să spargă, dimpotrivă, dar scenaclișeu cu televizorul aruncat pe geam, ca în filmul The Wall, mă face să devin visător.) Unii îmi vorbesc despre supliciul la care ne supun televiziunile românești și despre salutarul refugiu pe carel găsesc oamenii inteligenți în History, Discovery sau Mezzo. Un cronicar TV nuși poate permite însă luxul să se delecteze numai cu lumea animalelor cu blană sau a muzicii
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
două Am o idee destul de confuză despre mări. Și prefer să văd marea de aici, unde o Învinge țărmul. Mă stingherește astfel mai puțin necunoscutul, Însă aceasta mi-l face, poate, străin pe Tezeu. A rămîne e pentru el un supliciu; și a ridica ancora grăbit, nesuportînd suspine și lacrimi, e singurul său cinism. Dar nu se uită În urmă cu dispreț. Pe Ariadna n-o părăsește pentru că s-a plictisit de ea, ci pentru că ea aparține trecutului, iar el are
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
ar fi izgonit din Olimp. Cum Zeus jurase să nu-l dezlege pe titan, el Îi poruncește, pentru a nu-și viola jurămîntul, să poarte Întotdeauna la deget un inel de fier de care e atașat un fragment din stînca supliciului său. Prometeu ar continua astfel să fie pentru totdeauna, simbolic, legat de stînca sa. Poetul beoțian Îl coboară de pe munte pentru a-l degrada punîndu-l să poarte ca un stigmat acest fragment de stîncă la deget, semnul unui orgoliu strivit
Mitologii subiective by Octavian Paler () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2102_a_3427]
-
fin observator, curios și atent la toate acele nuanțe care, puse în lumina de un gest, de o miscare, caracterizează un om” (p. 59). Fin analist al structurii psihice, tot Radu Ionescu surprinde dramă artistului supus unor stări contradictorii, de supliciu: „Luptând cu el însuși și împotriva lui însuși, el continuă să creeze acele imagini pitorești, asemenea unui haos organizat, pe care le înviorează cu pete de culoare” (p. 62). O fire bivalenta observa și Ion Alex. Angheluș - poetul Hușilor: „prima
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
În bucătărie, aud pași de joc; probabil [e] Ina cu copiii C[urti], eiusdem f[arinae]. Aș vrea și eu să-ți trimet o frunză de săracă și asuprită toamnă, dar nu am ieșit azi. Plânge-mă: după masă am supliciul supliciilor; se va desemna și contura precis atitudinea tuturor și dilema se va agrava. Am dat jos din placard radiatorul roșu; aștept venirea lui R[ainer], să-l pun în funcție. O să avem o iarnă grea, fără foc și cu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
bucătărie, aud pași de joc; probabil [e] Ina cu copiii C[urti], eiusdem f[arinae]. Aș vrea și eu să-ți trimet o frunză de săracă și asuprită toamnă, dar nu am ieșit azi. Plânge-mă: după masă am supliciul supliciilor; se va desemna și contura precis atitudinea tuturor și dilema se va agrava. Am dat jos din placard radiatorul roșu; aștept venirea lui R[ainer], să-l pun în funcție. O să avem o iarnă grea, fără foc și cu toate
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de ce calitate e afecția și interesul ce-ți poartă. Sâmbăta viitoare dejunez la ei. Fetița lor e adorabilă; seamănă mult cu Dora Moscuna, vioaie, frumoasă și inteligentă. Iubita mea, e ora cinci, o jumătate de oră mă mai desparte de supliciul ședinței; azi e Sf[ân]tul Dimitrie; Lina și Chirana s’au dus la slujba de la Mitropolie și vor veni la 6; în casă e o liniște ideală, doar pendula bate calm și discret, ca un greere într’un lemn
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de câțiva draci și (ca În miniaturile occidentale din Evul Mediu) este tras de aceștia În „Râul de foc” care iese din gura larg căscată a balaurului infernal. Marele profet Moise, care Îi conduce pe „iudei”, nu este supus acestui supliciu <endnote id="(180, fig. 109)"/>. O reprezentare similară apare și pe pereții bisericilor din Macedonia grecească (În localitatea Vasiliada, de pildă, lângă Kastoria). În iconografia românească, astfel de intervenții ale demonilor sunt de excepție. De exemplu, În scena Judecății de
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
creștinism În temniță (de la rus. temno = „Întuneric”) - recepta Întunericul pușcăriilor comuniste „ca opus al luminii lui Hristos”. 312. Ivan Evseev, Dicționar de magie, demonologie și mitologie românească, Editura Amarcord, Timișoara, 1997. 313. Butoiul cu cuie este un vechi instrument de supliciu, care nu a fost neapărat asociat cu acuzația de infanticid adusă evreilor. O legendă maghiară spune că, la Începutul secolului al XI- lea, păgânii l-ar fi omorât pe primul episcop creștin al ungurilor, Gellért, introducându-l Într-un astfel
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]