1,044 matches
-
este nici spirit, nici materie, transgresează obsedanta dualitate și alcătuiește "cea mai bună dovadă că există o substanță imaterială în Univers". Arheul este locul geometric din care poate fi recuperată ființa în plinătatea sensurilor ei originare, când nu era încă surpată de atâtea friguri antitetice, de atâtea disjuncții neîmpăcate ce le-a acumulat în lungul drum filosofic de la vechii greci și până la Kant. Disociată într-o parte fenomenală și alta noumenală, între minte și inimă, pendulând între lumea lucrurilor și a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pod, cobori prea mult în subsisteme, Luduș macazurile căii ferate spre Sărmășel Șieu, nu vreau perdele! îmi desfaci una, fabrica de zahăr, cîmp și Mureș la Chețani, șoseaua peste pîrîul Grindeni, genericul Apusenii îngroapă trei sferturi din zare, Cheile Turzii surpate din cer 25-30 km nord-vest, n-ar încăpea în scrieri mai mari pe cer, Gligorești de serviciu, croiala fustei îți dilată carnația, oficiază cravata neagră, cămașa albastră, dintr-o altă carte, de preșcolari, decupajul de cocoș pe iarbă, altul se
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
netezimea zării, observă faza pe ciclu meteo, fenomenul meteo noapte pădurea opacă, tunelul dimpotrivă, deschide bătaia luminii din el, gri translucid și permeabil în zdrobirea pietrei, cantonul strălucește podoabele de brad înăuntru, colina alină ochii închiși în geam, vederea mă surpă cu erzațul de stimuli de traseu, Grajduri prima oprire, ăăă, du-te acolo! vrei să dau glas acelei guri? Locvace mai mare ca locurile tîrîte prin rostogolire de roți în utopia sferei, o singură străbatere de om de piatră, Scînteia
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
timpului: ca vreme trecătoare ("trec anii cu roată") și ca "noroc", adică timpul kairotic, al "evenimentului", al "tâmplării" și schimbării bruște a vremii trecătoare. "El (norocul n. C.) suie, el coboară, el viața rumpe, / Cu soția sa, vremea, toate le surpe. / Norocul la un loc nu stă, într-un ceas schimbă pasul / Anii nu potu aduce ce aduce ceasul." Norocul, înțeles drept timp kairotic, rupe trecerea vremii, care mai degrabă este indiferentă față de orice se află în ea, adică față de fenomenul
Judecată și timp. Fenomenologia judicativului by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
-i înghită. Revin la pîrîul ăsta pîrlit, numit și el Ghireni. Cînd venea primăvara era mai vrednic și mai dodoloț și se apuca din nou să sape la o bulboană în care apa fierbea ca într-un cazan. Malurile se surpau și acolo, în cazanul ăla, se amestecau ca în iad, tot felul de mizerii pe care oamenii, pe care i-am botezat nesimțiți, nu cei ca noi, le aruncau tot timpul acolo. Amestecul diavolesc de hoituri, gunoaie, frigidere, baterii, găleți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
galerie superioară și în sfârșit terasa de unde ți se deschide o vastă panoramă a Iașului.” Si a dealurilor albastre ale acestuia, aș adăuga eu. Pe fața turnului scrie: „Această veche clopotniță în urma focurilor și cutremurelor întâmplate, crăpând, amenința a se surpa. Chibzuitu-sa deci a se mai ușura dându-se jos partea înălțată de Meletie Egumenul Mănăstirii Golia, la anul 1855, și păstrându-se numai partea zidită din vechime, restauratu-sa așa cum se vede în al 33-lea an al Domiei M.S.
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
monomania secătuitoare, sărăcirea trăirii, obsesivitatea este intermitența, suspendarea conștientă a „fluxului continuu“, înțelepciunea lui „din când în când“. O iubire care confiscă, pe termen lung, toate energiile spiritului, care evacuează, radical, întregul spectru al reflexivității și al acțiunii personale se surpă în propria ei autarhie, se stinge în linearitate, începe să semene a autism. Suntem în așa fel alcătuiți, încât un grafic afectiv egal, fără breșă, fără „regrupări“ întremătoare, sfârșește într-o nesănătoasă entropie emoțională. Ni se ard siguranțele. Din punctul
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
imaginația și cu sufletul, în timpul nopții, milioane de kilometri, într-un univers divin, pe care gardienii nu aveau nici măcar cum să l intuiască. Aceste fapte, Gyr le așează foarte inspirat în versurile poeziei menționate mai sus: Dar, dacă nu te surpă, zid vrăjmaș, nici vaiete, nici gemete, nici sânge la miezul nopții visul te străpunge și evadează umbre fără pași. Precum bobul de grâu, plantele sau florile dau rod cu prețul jertfei lor, poetul susține, în poezia „Să mulțumim acestor zile
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
lui Nichifor Crainic, de pildă, însă cu toate acestea a îndurat 17 ani de detenție cruntă, cu dârzenie, cu încredere în pronia divină, făcând o mărturie a nezdruncinării credinței sale, indiferent de încercările prin care ar trece, în poezia „Crez”: Surpați asupra-mi munți și ape puteți chiar să mă spânzurați. Cu grele, negre târnăcoape credința nu mi-o sfărâmați. În ceea ce-l privește, poetul ne oferă și un „Epilog”: Voi sta solemn și trist ca o uitare Prin rafturi negre
Poezia închisorilor by Cristian Filip () [Corola-publishinghouse/Memoirs/822_a_1750]
-
le-am amintit pe toate... Ce Înseamnă gunoaiele lăsate În urmă, decât mânzgâlire? Dar defrișarea decât că odaia devine răscrucea vânturilor, de-a valma arzătoarele deșertului și Înghețatele Siberiei? Dar Îndărătnica răscolire după minereu și cărbune, care dislocă munți și surpă pământul, decât cojirea pereților casei? Ce Înseamnă arderea combustibililor fosili, prin consecutivul efect de seră, ca și distrugerea ozonului prin freoni și avioane, decât dezglirea casei, lăsând odaia În dogoarea soarelui și sub grindina ultravioletelor? Spurcarea fântânii e chiar otrăvire
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Ipotești, așa încât casa va ajunge din nou o dărăpănătură, cum fusese și cea veche, pe care căminarul o cumpărase odată cu moșia. Poate și mai rău, căci pe aceea a stricat-o Eminovici până la temelie, iar cea în discuție s-a surpat singură, într-atât de șubredă ajunsese. Nu-i de mirare că în fotografia din 1909 (prima fotografie reprodusă și publicată de G. Călinescu cea cu Teodor Goilav în față, stând cu mâinile în șolduri) casa arăta jalnic: de o parte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1568_a_2866]
-
89 vesteau instaurarea echilibrului gazetăresc ne-partizan, într-o vreme tulbure, plină de acute și falseturi pe care, astăzi, mulți și le-ar vrea uitate. -Mă! mi-a spus odată este loc pentru toți. În urma lui Leon, ceva s-a surpat: a dispărut fireasca legătură între Iașul de odinioară și trăirile urbei de azi. Cu puțină vreme înainte de a se muta la "Eternitatea", m-a vizitat, aducându-mi o carte. Era "Istoria orașului Iași" a lui N.A. Bogdan, ediția princeps. Opul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
fost să plece cu muta În luna de miere, pe banii noștri, pentru care n-a scos barem un sac de ciment din pivnița moșului, da’ să nu-mi mai aducă aminte Andrei, că simt cum se cutremură și se surpă toate văile și dealurile de pe pacostea asta de căpățână. Dacă m-ar fi lăsat barem să dau În el până l-aș fi scos din circulație! N-am mai umblat acum aiurea pe străzi cu spurcăciunea asta de vânt vâjâindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
Gesturile de noblețe fac din noi creditori sociali, urâți câteodată tocmai datorită sentimentelor de recunoștință pe care le forțăm în ceilalți. Un continuu debitor social își are imaginea de putere, de care este nevoie pentru a-și găsi o parteneră, surpată de această îndatorire. În felul acesta ajungem să-i urâm pe cei care ne ajută prea mult. Un sens posibil pentru sentința "Mai binele e dușmanul binelui": o societate extrem de bine organizată conduce la însingurarea membrilor ei deoarece anulează șansa
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă () [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
militarizat, în care domnește o stare de suspiciune generalizată și o teamă difuză, combinată cu obsesia organizării perfecte. Acum îmi revine în minte un text polemic al lui Tudor Arghezi, despre procesiunile din Dealul Patriarhiei din perioada interbelică : „Măgura se surpă pe popor, care se întoarce pe jgheabul dealului înapoi, canalizați de frânghiile bine-venite ale vardiștilor, dând naștere la două regiuni înalte, de capete rezemate în echilibru, ca în olărie” (Arghezi, 1966 : 42). La fel ca în urmă cu optzeci de
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
îmbrățișa modelul socialist de dezvoltare (Marinescu în Tănase, Marinescu: 1981, 162-199; "Programul PCR..." în Socialismul științific și problemele dezvoltării...: 1977, 117-125; Cioabă: 1988; Negreanu în Capitalismul, orânduirea...: 1981, 92-97). În RSR, modelul social se baza pe primatul "clasei muncitoare" (vezi Surpat: 1974), cea mai importantă clasă în optica ideologiei oficiale, celelalte fie dispărând, fie subsumându-i-se; în paranteză fie spus, "clasele" nu erau decât niște constructe ideologice care distorsionau dinamica socială complexă pe care însuși PCR o antrenase, simplificând-o
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
leninismul romantic. "Idealul determină și modifică atitudinile, concentrează inițiativele și atitudinile superioare, care orientează aprecierile și determină critica și negarea a tot ceea ce se dovedește neeficient sau lipsit de valoare în procesul real și în perspectivele de viitor" (Berescu în Surpat: 1974, 198; subl. în orig.). "Idealul" devine deci mai important decât realitatea, care se încăpățânează să rămână "burgheză", iar leninismul romantic, asediat atât în plan intern, cât și extern de contraofensiva ideologică "burgheză", îi rezistă radicalizându-se progresiv prin amplificarea
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Cluj-Napoca, Editura Dacia. Berend, Ivan (1998), Central and Eastern Europe, 1944-1993. Detour from the periphery to the periphery, New York, Cambridge University Press. Berescu, Gheorghe (1974), "Responsabilitate și competență în exercitatea activității profesionale; idealurile sociale și etice ale casei muncitoare", în Surpat, Gheorghe, (coord.), Clasa muncitoare forța socială conducătoare în România socialistă, București, Editura Politică, pp. 193-201. Berger, Peter, Luckmann, Thomas (1991), The social construction of reality. A treatise in the sociology of knowledge, New York, Penguin Books. Berlin, Isaiah (2001), Adevăratul studiu
Geneza leninismului romantic by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
împotrivă [...]", Golul-tunel se naște golul-con cu vârfu-n cei ce vin și baza nesfârșită, ei populează tragicul eon cu nori compacți siliți să se târască pe-originarul spațiu ruinat care îi descompune în regnuri și în oameni Aici cuvântul însuși se surpă-n gol spre gol se cațără-n fiorduri fatidice și moare cei care vin din urmă au totul fără scop și-l calcă fără scrupul în picioare Cum fără de cuvânt ideea nu există o lume se reia o lume spun
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
din vreo 4 comune vestice și îi dublează forța. În cazuri de ploi înverșunate, apele lui ajung atât de mari, că pe la noi, debordând malurile, se împrăștie furios pe amândouă părțile, de la Gulia la Dolhasca, de la km. 1. În casa surpată de vechime și furtuni, vreme de 14 ani s-au ținut în mod constant cursurile școalei primare din Gulia, începând cu anul 1912, până când am început a ne muta la noua construcție școlară. Adică ea este sub acest aspect și
CORESPONDENȚĂ FĂLTICENEANĂ by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/699_a_1142]
-
prea grea pentru a fi putut să o îndure fără să se fi strecurat în ea un resentiment lent, adânc. Titus, această cruce fatală pe care și-o căutase singură dintr-un capriciu, și și-o adusese în casă, îi surpase căsnicia, îi surpase viața. Dar acum, Titus însuși părea să o fi izbăvit, căzuse răpus, luând cu el și vina ei. Conștiința acuzatoare se spulberase. Ben se simțea ușurat, iar ea i se alătura tainic, misterios, instinctiv, orbește, în acest
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
a fi putut să o îndure fără să se fi strecurat în ea un resentiment lent, adânc. Titus, această cruce fatală pe care și-o căutase singură dintr-un capriciu, și și-o adusese în casă, îi surpase căsnicia, îi surpase viața. Dar acum, Titus însuși părea să o fi izbăvit, căzuse răpus, luând cu el și vina ei. Conștiința acuzatoare se spulberase. Ben se simțea ușurat, iar ea i se alătura tainic, misterios, instinctiv, orbește, în acest sentiment de ușurare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pentru folosirea apei în hidroenergie sau la alimentarea unor așezări (pe Bistrița, Lotru, Olt, Argeș, Someșu Mic etc.). În Munții Apuseni, într-o depresiune carstică s-a format Lacul Vărășoaia, iar în depresiunea Maramureș, pe locul unor ocne de sare surpate de la Ocna Șugatag și Coștiui, au rezultat lacuri sărate. Lacurile din regiunile de dealuri și podișuri sunt numeroase și au origine variată. În regiunile în care sarea se află la suprafață sau la adâncime mică, prin tasarea și prăbușirea pereților
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
a cărbunelui, iar vegetația și solul au fost înlăturate. Au apărut gropi (unele umplute cu apă), multe movile de rocă și pămînt (rezultate în urma exploatării), diverse materiale, atelaje etc.; - degradarea mediului în regiunile cu exploatări de sare unde s-au surpat ocne vechi, rezultând depresiuni cu lacuri sărate, înconjurate de maluri în care sarea apare la suprafață, sau de terenuri cu soluri sărăturate; - poluarea aerului, a solului, a apei râurilor și a pânzelor acvifere, distrugerea vegetației în lungul arealelor în care
GEOGRAFIE. MANUAL PENTRU CLASA A VIII–A by SILVIU NEGUT, GABRIELA APOSTOL, MIHAI IELENICZ () [Corola-publishinghouse/Science/576_a_929]
-
ce-ar fi încercat să uzurpe credința ortodoxă, chibzuind a așeza în locul ei pe cea catolică Când a terminat de povestit, se găseau ajunși între o bisericuță veche și un beci și mai vechi, a c ărui bol tă se surpase. Prilej să se oprească iarăși cuconul Stejărel ... - Ale lui Ștefan sunt amândouă, măi Culai, schimbă deodată glasul cuconul Stejărel, am o bănuial ă. Mi-i frică să nu fi fost cândva primar al Cotnarului, Gheorghi ță Mârza . - Dar cum îți
Cotnariul În literatură şi artă by Constantin Huşanu () [Corola-publishinghouse/Science/687_a_1375]