1,054 matches
-
vreun gard sau de vreo piatră mai mare, vizibilă. Nu era decât o gaură, o deschizătură în pământ. Pietrele de la gura ei se uzaseră de la vânt și ploaie și deveniseră de un alb murdar, iar pe alocuri crăpaseră sau se surpaseră. O șopârlă mică, verde se strecurase într-una dintre crăpături. Chiar dacă te aplecai peste marginea ei și priveai în jos, nu se vedea nimic. Singurul lucru care îmi era limpede era adâncimea ei înspăimântătoare. Părea de-a dreptul fără fund
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
a arătat Antena 1, consiliul local a subvenționat masiv firma de transport a mamei primarului, Agripina. La sfârșit, Dumitru Sechelariu a ieșit din primărie sub protecția jandarmilor, huiduit de cetățeni. Avea lacrimi în ochi. Unde a greșit? PSD-ul se surpă încet, dar sigur, pe fondul înlocuirii din mers a partidului celor mulți și neadaptați la rigorile economiei de piață, cu partidul celor care se descurcă foarte bine în apa tulbure a tranziției. Problema principală a PSD-ului este că, pe
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
Constituționale, emanați de PSD, îl înșurubează și mai tare în scaun pe Năstase. Surse din PSD afirmă că preconizatul Consiliu Național din decembrie s-ar putea amâna, apele sunt prea tulburi și „mâlul“ nu s-a așezat, să nu se surpe peste Geoană. Taberele se suspectează reciproc, liderii își supraveghează mișcările pentru a le bloca din timp, nici nu mai știi cine și cu cine joacă. Geoană clamează unitatea partidului și o reformă pe care n-o vede nimeni. Dacă o
Nişte ciori vopsite-n roşu by Răsvan Popescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1376_a_2711]
-
fi făcând acum Regina Angliei în turn cu croșete de ceață? VENEȚIA Princiară Veneție păun exfoliat pe-o rână apa ta lâncezește în bijuterii Doar orgoliul mai ține deasupra labirintul tău de mistere și măști Țărmul se clatină marea îți surpă mormântul Semn rău am văzut pești zurând în Piața San Marco Ereticii îi hrănesc cu grăunțe se aprind focuri de artificii de adio Scafandrii te caută în oglinzi. GHEORGHE GRIGURCU GRĂDINA PROMISĂ Aceasta e prin urmare vechea Grădină promisă adîncul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Au trecut cinci ani și nu a fost nevoie de activarea planului " A". Cu vremea scaieții au crescut pe terenul de aterizare, mai ceva decît butucii de vie răsădiți de el în coasta dealului din spatele postului, șanțurile săpate s-au surpat și nici o căruță n-ar mai putea trece peste ele fără să fie aburcată, de avioane nici nu se mai punea vorba, în Vladia n-a mai venit nimeni, drumurile negustorilor, ale prăvăliașilor la Comana la Oraș s-au rărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
primejdioasă -, cu toate că era doar o viață imaginară, lăuntrică. Ori poate tocmai de aceea era atît de primejdioasă, pentru că nimeni nu ar fi reușit să o măsoare, să-i vadă frămîntările, tulburările, capcanele, anafoarele, curenții care pînă la urmă pot să surpe orice realitate, oricît de zdravănă și de controlată ar fi ea. Despre K.F. se discuta în fiecare zi și în orice colț al Vladiei. Apăruseră tot felul de povești despre ea, despre iubirea (?!) pe care prințul-aviator i-ar fi dedicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
copacului. Atît mai rămăsese dintr-o aripă a Curții Domnești, arsă de cîteva ori, părăsită și acoperită cu iederă aproape neagră de bătrînă ce era. Era un zid de piatră pe care ploaia și zăpada nu aveau cum să-l surpe, Tot ce fusese din cărămidă se măcinase ori fusese furat, folosit la alte construcții, nimeni nu putea ști adevărul. Rămăsese doar piatra, atît de aspră și de încăpățînată, încît nici iedera n-o putea acoperi cu totul. Așa se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
așa. Nu era vorba de dintele propriu-zis, ci de primele semne ale sfîrșitului, organismul e sleit, nu mai are putere să se țină întreg și atunci cîte o bucățică, o frîntură, se rupe și se duce, ca malul care se surpă sub bătaia curentului. Unii suferă cumplit, nu fizic, ci sufletește atunci cînd iau la cunoștință că sînt muritori. Se vede treaba că Mihai Mihail era dintre aceștia, dintre oamenii care sînt atît de norocoși, încît viața lor pare un vis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Are și un început de ptoză viscerală, a spus din nou doamna Pitiș. - Păi pentru că e slab, mațele cad când nu e puțină grăsime să întărească mușchiul diafragmei, a zis savantul. Dar eu știam că e din copilărie, când mă surpam des, sărind din pomi. Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
înaintea omului. Și când simți și omul, era prea târziu. Cu zgomote năprasnice și ascuțite începură să pârâie legăturile șopronului. Îngrozite, vitele se tălăzuiră și se izbiră în toate părțile. Bătut și de valul acesta greu, șopronul începu să se surpe. Mugind, vitele scăpau prin spărturi. Sărmanu avu un plâns omenesc de desnădejde. O plasă de stuh ca o aripă uriașă plesni pe Lepădatu. Se plecă amețit, căutându-și buzduganul, voind să se apere de un dușman. Vântul scăpătă ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
toată Cîmpia; și iată că a văzut ridicîndu-se de pe pămînt un fum, ca fumul unui cuptor. 29. Cînd a nimicit Dumnezeu cetățile Cîmpiei, Și-a adus aminte de Avraam, și a scăpat pe Lot din mijlocul prăpădului, prin care a surpat din temelie cetățile unde își așezase Lot locuința. 30. Lot a ieșit din Țoar și a rămas pe munte, cu cele două fete ale lui, căci s-a temut să rămînă în Țoar. A locuit într-o peșteră, cu cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
-se cu degetele mele, vorbim la telefon... mă uimea! Nu vorbiserăm niciodată la telefon, era poate un început care se lipea de tălpile mele, prima oară că aș putea să nu mă simt ca în: ce construia ziua, noaptea se surpa, numai că la noi era invers, noaptea... aș fi stat, dar nu se putea rămâne, pereții se apropiau milimetric, cu insistență de presă în numărătoare inversă, el doarme, deși 12, ceasul mental era dat peste cap de alcool, de dans
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1988_a_3313]
-
Esau, i-am prefăcut munții într-o pustietate, și moștenirea lui am dat-o șacalilor din pustie. 4. Iar dacă ar zice Edomul: Suntem nimiciți, dar vom ridica iarăși dărîmăturile!" așa vorbește Domnul oștirilor: "Să zidească ei, căci Eu voi surpa, și se vor numi: "Țara răutății" și "poporul pe care S-a mîniat Domnul pentru totdeauna!" 5. Veți vedea cu ochii voștri lucrul acesta, și veți zice: "Mare este Domnul dincolo de hotarele lui Israel!" 6. Un fiu cinstește pe tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85113_a_85900]
-
să mânuiesc rindeaua, așchiile tale mi-au zdrelit carnea. Cuie nu am știut să bat și scândurile patului, descumpănite de povara ciolanelor mele, s-au ridicat de pe caprele tale aspre și groase ca să se întoarcă împotriva mea și să-mi surpe trupul ostenit. - Ostenit de lenevie fără leac, adăugă în diapazon avortonul monstruos , bătând enervat cu pumnișorul în coșul pieptului meu. - Pălmuit de sănătatea judecății tale, spusei mai departe, plimbându-mă între ușă și cuptor, începui să mânuiesc rindeaua, sângerându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
orele se scurg cu atât mai încet cu cât sunt mai triste. Și când cuget astfel, conștient de soarta oribilă și de finalul absurd și dramatic la care vom asista cu toții, îmi vine să cred că imensa durere ce-mi surpă existența, din pricina Gloriei se datorește panicii provenite numai din singurătate. Căci unde este omul de care să mă pot sprijini prin panorama searbădă a existenței, cu același spectacol mereu repetat? Unde este omul care să mă înțeleagă și să ierte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Sfetitelor, pentru hudiță”. Necazul vine însă de la “acei ce șădu în dugheni”, care “au făcut adaos,... pe locul hudiții”. Răspunsul către vodă spune: “Și dacă ar fi luminată poroncă,... acel adaos ce s-au făcut... de cătră dughengii să să surpe și să rămâie hudița deschisă... lucru trebuincios și de folosul orașului,... una pentru întâmplare de foc, al doile pentru lesnire și îndemâna mahalalii a veni la târgu”. --Apoi, dragule, Biserica Catolică a împresurat și locul lui Locman gerahul (chirurgul n.
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
i-am făcut? Pentru ce a făcut ea struguri sălbatici, cînd Eu mă așteptam să facă struguri buni? 5. Vă voi spune însă acum, ce voi face viei Mele: îi voi smulge gardul, ca să fie păscută de vite; îi voi surpa zidul, ca să fie călcată în picioare; 6. o voi pustii; nu va mai fi curățită, nici săpată, spini și mărăcini vor crește în ea! Voi porunci și norilor, să nu mai ploaie peste ea." 7. Via Domnului oștirilor este casa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
necinstită, fiica Sidonului! Scoală-te și treci în țara Chitim; dar nici acolo nu vei avea odihnă. 13. Iată pe Haldei, care nu erau un popor, locuitorii aceștia ai pustiei cărora Asirianul le-a întemeiat o țară; ei înalță turnuri, surpă casele împărătești ale Tirului, le prefac în dărîmături." 14. "Bociți-vă, corăbii din Tarsis! Căci cetățuia voastră este nimicită." 15. În vremea aceea, Tirul va fi dat uitării șaptezeci de ani, cît ține viața unui împărat, dar după șaptezeci de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
în picioare pe loc, cum este călcat în picioare paiul în bălegar. 11. În mijlocul acestei băltoace, el își întinde mîinile, cum le întinde înotătorul ca să înoate; dar Domnul îi doboară mîndria, și face de nimic dibăcia mîinilor lui. 12. El surpă, prăbușește întăriturile înalte ale zidurilor tale; le prăbușește la pămînt, în țărînă. $26 1. În ziua aceea, se va cînta următoarea cîntare în țara lui Iuda: Avem o cetate tare, Dumnezeu ne dă mîntuirea ca ziduri și întăritură. 2. Deschideți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
încercată, o piatră de preț, piatra din capul unghiului clădirii, temelie puternică, cel ce o va lua ca sprijin nu se va grăbi să fugă. 17. Voi face din neprihănire o lege și din dreptate o cumpănă, și grindina va surpa locul de scăpare a neadevărului, și apele vor îneca adăpostul minciunii. 18. Așa că legămîntul vostru cu moartea va fi nimicit, și învoiala voastră cu locuința morților nu va dăinui. Cînd va trece urgia apelor năvălitoare, veți fi striviți de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85106_a_85893]
-
așa că toți ar fi pierit la grozăvia trezirii, În abisul care se căsca sub ei, În negura de nepătruns a peșterii, unde nu biruia lumina torțelor, Însă adîncurile adîncoase erau aievea În cugetul lor treaz de lunatici: auzea cum se surpa piatra sub tălpile goale ale acelora care-l purtau, cum se prăvăleau pietrele, sărind de pe o stîncă pe alta, ciocnindu-se sfredelitor și năprasnic, apoi tot mai domol și mai depărtat, zgomotul dispărînd Într-un ecou al cărui sunet nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
aceluiași arhetip. Un argument în această privință este faptul că arca lui Noe (Geneza, VI, 14) și coșul lui Moise (Exodul, II, 3) sunt desemnate în Vechiul Testament prin unul și același cuvânt ebraic : tebah. 3. Ce ziua clădea, noaptea se surpa Atât în mitul biblic, cât și în celelalte mituri ale potopului luate în discuție, după episodul legământului dintre zeu și „omul ales” (Noe, Deucalion, Manu, Utnapiștim, Ziusudra) și după cel al construirii arcei se trece la episodul „lansării la apă
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Constantin Mavrocordat” -, vizitând cetatea Poenari, Neofit con- semnează în jurnalul său, pe data de 11 iulie 1747 : „Zic oamenii, că aciastă cetate s-au făcut cu tărgoveștenii și zic, că la zidirea cetății au fost un Manole văt(af) și, surpându-se zidul, și-ar fi zidit muerea lui în zid, ca să stea în zid” (40, p. 308). Chiar dacă lapidară, această informație conține elemente importante pentru istoricul problemei : - motivul epic „surparea zidurilor” ; - cea mai veche atestare documentară a motivului „zidirea soției
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
36, p. 41). 3. „Cât lucra la arcă Noe [...] pe zi, diavolul dărâma într-o noapte.” Acest topos este analog cu cel din legenda tip Meșterul Manole, spre deosebire de textul apocrif și chiar de legendele populare târzii, unde arca nu se surpă periodic, ci o singură dată, atunci când este gata. 4. Cauza surpării construcției este Diavolul - principiu al Haosului (care se opune Creației) și tipic înlocuitor creștin al stihiei haotice/duhului rău (care surpă mănăstirea ridi- cată de Manole). Acesta este un
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
de legendele populare târzii, unde arca nu se surpă periodic, ci o singură dată, atunci când este gata. 4. Cauza surpării construcției este Diavolul - principiu al Haosului (care se opune Creației) și tipic înlocuitor creștin al stihiei haotice/duhului rău (care surpă mănăstirea ridi- cată de Manole). Acesta este un motiv dualist (Cosmos-Haos, Creație-Distrugere, Dumnezeu-Diavol etc.) care se află și în centrul de greutate al legendelor cosmogonice românești. De altfel, acest motiv (diavolul - cauză a surpării podului, bisericii etc.) apare și în
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]