4,531 matches
-
viață omenească. La răsăritul soarelui, cercetă cu ajutorul ocheanului fiecare cotlon, fiecare sîncă, pădurice sau vîlcea și se asigură din nou că nu se vedea nici un fel de pînză la orizont. Plecaseră. Descumpănit, se așeză pe stînca lui, să mediteze la surprinzătorul fapt că dușmanii lui renunțaseră atît de ușor să-l captureze, de vreme ce era evident că veniseră hotărîți să-l prindă. Cui se datora acea grabă, cînd lupta abia Începuse? Avu nevoie de două ore lungi de meditație, În care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
patru ochi cu subalternii săi. Și cînd cineva ajungea să aibă această conversație se putea considera un favorit al sorții. Leonard Bîlbîie nu avusese încă o astfel de discuție, dar după ce s-a întors din Dobrogea, lămurind într-un fel surprinzător "afacerea Cocoș", pe bandit și pe oamenii săi poterile l-au urmărit încă un an și mai bine, dar nu era nimic îngrijorător în asta, ce era de aflat, de știut, se știa. Mihail avusese grijă să informeze unde trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ar fi făcut, dar a făcut-o, pentru că nu mai avea încotro. Prea multe semne, și dinlăuntrul organismului său și din afara sa, îi spuneau că se apropie de un moment crucial. Celor dinlăuntru le găsise un sens îmbătrînea, era ceva surprinzător, dar se petrecea oricum și fără voia sa. Dacă ar fi fost doar îmbătrînirea, treacă-meargă, dar putea fi ceva mai mult decît asta, ceva care îl pîndea nerăbdător, mai avea puțin timp și se va întîlni față în față cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
K.F., înțelegerea privind stabilirea liniștii, o liniște fără cusur, definitivă ar putea spune, împărțise așezarea în două, dar nu așa cum ar putea să-și închipuie cineva, în două părți, una la stînga și alta la dreapta, ci într-un fel surprinzător. Printr-un plan imaginar, Vladia fusese împărțită la nivelul etajului în care se aciuase K.F. Tot ce se întîmpla jos, pe pămînt, printre garduri, cotețe, case, prin grădini, pe ulițe, chiar în odăile caselor pitice, la crîșmă, în Cramă, tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Nici nu trecuseră prea mulți ani de la ultima vizită a prințului, dar în amintirea tîrgoveților ceea ce se petrecuse cîndva în Vila Katerina, poveștile, soarélele, pasiunea adevărată, toate se amestecau și din ele nu mai rămăsese decît o imagine de o surprinzătoare putere de convingere viața omului, acolo, sus, la înălțimea care domina așezarea era cu totul altceva decît viața celui care se tîra pe lutul galben, alături de butucii șerpuitori ai viței de vie. Acolo, sus, se trăia cu adevărat, fericirea era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Vorbea cu un puternic accent rus, iar la rever purta ordinul Nikolai. Stătea la o masă și cu degetele‑i uscate și tabagice răsfoia, ca pe‑o carte, foietajul unei plăcinte cu brânză. Din biografia lui Jevahov aflăm, În mod surprinzător, că, după revoluție, Serghei Aleksandrovici Nilus trăise ani de zile În plata Domnului, undeva În sudul Rusiei, Împreună cu soția sa, născută Ozerova. (În haosul revoluționar li se pierduse urma celor două femei, iar unele indicii trimiteau la faptul că fetița
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
din acele cărți aparținuseră, fără Îndoială, țarinei. Biblia În rusă, primul volum din Război și pace și cartea lui Nilus (ediția a treia, din 1917), pe care țarina, bănuindu‑și inevitabilul sfârșit, desenase zvastica, simbolul fericirii și binecuvântării Domnului. 6. Surprinzătoarea descoperire a Conspirației, cu zvastica desenată de mâna binecuvântată a Împărătesei, a Însemnat pentru mulți o revelație. După mărturia ofițierilor englezi din armata lui Denikin, se va lansa o ediție populară adresată „tuturor soldaților care știau carte“, menită să susțină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
în așteptarea unui nou atac, să-l evite și pe acesta și să o ia la fugă spre poalele dealului, pe poteca îngustă pe care alergase de atâtea ori până atunci. Matahala îl urmă cu un nou răcnet și era surprinzător și descurajant faptul că un om atât de mare și de greu putea să alerge totuși aproape la fel de repede că și victima să. Însă panică îi dăduse aripi tânărului, care își dădea seama că doar prin viteza putea să scape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
se liniști de tot, băiatul caută o mică ramură uscată, o curată cu dinții de coaja, o rupse în două și începu să frece energic cele două bucăți, suflând până când o flacăra șovăielnica se născu din întuneric, ca un miracol surprinzător și inexplicabil. Apropie flacăra de niște ierburi uscate, iar această crescu, luminând un spațiu larg împrejur. Smulse încă un pumn de ierburi, le dădu foc și aștepta până formară o minge de flăcări căreia îi dădu drumul în gol. Această
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Hiro Tavaeárii. Cum se explică faptul că au venit din nordvest într-o perioadă a anului când sufla neîncetat Mara’amú din sud-est? Deoarece se pare că sunt foarte isteți, răspunse Miti Matái, al cărui creier funcționa cu o viteză surprinzătoare cu privire la tot ce avea legătură cu tehnicile de navigație. Probabil că s-au lăsat purtați de marele curent care se îndreaptă spre est, iar apoi au vâslit către sud. Astfel au ajuns în bătaia acestui Mara’amú, care acum îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
Tetuanúi statu câteva minute, cugetând la cele ce-i spusese, cercetând valurile, ascultându-le ecoul, care acuma într-adevăr i se părea slab, ritmic și profund și, în cele din urmă, aprobă, cu aerul unuia care tocmai asistase la un surprinzător miracol: — Cred că da, bolborosi. Cred c-am înțeles. —Bine! Ai fi în stare să calculezi la ce distanță se află acea insula? Băiatul rămase atât de șocat, de parcă l-ar fi întrebat distanță de la pământ la lună și, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
vorba despre două culturi care aveau foarte puține în comun, dar care se întâlniseră în spațiul atât de limitat al unei insule puștii a Microneziei și, așa cum băștinașii se minunau în fața obiectelor spaniolilor, nici aceștia nu puteau să nu admire surprinzătoarea capacitate de adaptare la un mediu atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
atât de ostil a sălbaticilor lor prieteni. Ceea ce pentru ei nu fusese decât un desert de stânci și nisip, în care mureau unul câte unul, pentru aceste ființe primitive și dezbrăcate devenea, cu toată naturalețea, un loc aproape paradiziac, mulțumită surprinzătoarei lor abilități în folosirea resurselor. Săptămâni întregi, spaniolii suferiseră chinurile insuportabile ale setei, care îi conduseseră în mormânt pe mulți dintre ei, si totusi cei de pe Peștele Zburător le-au demonstrat, în decursul unei singure nopți, ca avuseseră la îndemână
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
îl fulgera Anuanúa, adaugă, vizibil înfricoșat: Așa spune legea... Ce lege absurdă mai e și asta? întreba cu agresivitate prințesa. Să vină Omul-Memorie și să mă lămurească! Bătrânul Oripo a murit, ucis de Te-Onó, replică Vetéa Pitó cu un calm surprinzător, în timp ce arată cu degetul către prietenul lui. Acuma Tapú este cel care se pricepe cel mai bine la legi și ce zice el, ăia contează. Depărta mâinile într-un gest cu care părea că vrea să explice totul. Era discipolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
ne-ar putea neliniști, spuse. Și totuși este aici, răspunse. Deocamdată e invizibil, dar, daca nu știi să-l descoperi la timp, nu va trece mult până îți va trimite navă pe fundul oceanului. —Cine? întreba băiatul nerăbdător. —Niho-Nui, fu surprinzătorul răspuns. Marele Dinte 1. —Un rechin uriaș? se neliniști Tapú. O balenă? — A, nu, rase celălalt. Deocamdată Marele Dinte abia are mărimea unui păduche și, când o s-ajungă la dimensiunile lui maxime, n-o să fie mai mare decât un deget
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
așa. O citise, prin haine, de la prima întâlnire. Trebuia să aibă grijă dacă se încurca, astfel, cu ea. O femeie frumoasă nu putea iubi un singur bărbat. Învățată să viseze străluciri albastre și deșarte, Luana se trezi în fața unei realități surprinzătoare. Trupul lui Ștefan, puternic, atletic, înalt și cu nerușinare gol în fața ei, afișa cu ostentație catifelate pete negre. Ea întinse mâna și-l mângâie, cunoscându-l cu o pasiune pe care numai frumusețea lui o putea stârni. Ștefan o sărută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
a doua, la kilogram... După aia trebuie să pui personajele în mișcare, să le înzestrezi cu un comportament, să le faci să interacționeze unele cu altele într-un mod care să le facă să pară în același timp interesante, plauzibile, surprinzătoare, nostime și impresionante, zise Adrian, numărând pe degete epitetele. E ca si cum ai juca șah spațiu tridimensional, continuă el. E iadul pe pământ. Dumneavoastră ați duce dorul unei asemenea distracții? — Aș duce dorul produsului finit, veni răspunsul ei. Al satisfacției de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]
-
caracterizează în cazul de față, scriitorul conferă titlului o conotație specială prin adăugarea celor câteva puncte de suspensie care s-ar putea traduce astfel: ,,Decât așa vizită, mai bine lipsă...” Musafirul - narator are pe parcursul acestei vizite ,,satisfacții” dintre cele mai surprinzătoare (timp pierdut în discuții insipide, bani cheltuiți, pantalonii de vizită compromiși, educator păgubos și doctor fără voie. În plus, ca o încoronare, i-a dat să constate că ,,nu înțelege” problematica unor copii bine crescuți de ,,mamițele” lor și, când
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
din Școala de la Baia Mare. Chiar și tăcerile aveau, prin urmare, formă plastică. Semănau când cu o stradă din Centrul Vechi al orașului, când cu un peisaj din Teceu sau cu atelierul unui pictor, când cu o natură moartă. Cu totul surprinzătoare era imaginea unui deal roșu ca un mușchi de vită așezat pe zăpadă, pictat de Ziffer. Cu un deal ca ăsta va Începe primul meu film, anunță solemn Grațian. De unde iei tu atâta roșu? Întrebă Violeta. Era Înspăimântată Înainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
posibilă trimitere la erudiția pictorului. Această lucrare demonstrează influența franceză În opera lui Ziffer și redefinește atașamentul sau față de grupările „Die Brücke” și „Der Blaue Reiter”. În opera lui Ziffer se va echilibra Într-un fel excesul expresionist cu ineditul surprinzător al fauvilor. În concluzie, doamnelor și domnilor, lucrarea poate fi considerată drept certificatul de absolvire a școlii de pictură franceză al acestui mare pictor și un motiv suficient de puternic pentru orice colecționar serios de artă de a nu rata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]
-
darwinian real. Acestea fiind spuse, sunt niște unelte extrem de folositoare când vine vorba de înțelegerea organismelor mai mari, mai complexe. Am aprobat dând din cap. — Și le înțelegeți? — Până la un anumit punct, da. Pe unele dintre ele. Am priceput. Un surprinzător impuls de acum ori niciodată își făcu apariția, ridicându-mi inima în gât. — Doctore Fidorous, ascultă, am spus prostește în chip de deschidere. Vreau să zic că-mi pare rău că mă aflu aici. N-am... orice s-ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
aprilie 1964, dar afirmarea valorilor românești începuse deja, fără complexe și în ciuda dificultăților întâlnite din partea altor țări foste socialiste. De aceea, au fost vizibile invidiile răutăcioase ale unora dintre acestea, care însă nu au putut stăvili marele ecou, ce părea surprinzător și inedit, în rândul oficialităților, presei și marelui public. A primit o decorație pentru înregistrarea acestui succes, urmată, ulterior, de alte ordine și medalii. În anii următori, au fost realizate și alte manifestări de prestigiu, cum ar fi seminarii bilaterale
[Corola-publishinghouse/Administrative/1547_a_2845]
-
i le bruia: "Să ridicăm paharul pentru unitatea..." "...de monolit!" prelua Miron, de la fileu. "...colectivului, pentru spiritul..." "...spirtul", perturba Miron. "...nostru de echipă. Băiete, băiete, ți-i prea bine ție", îl amenința Volodea. Nici că-i păsa. În ținută mereu surprinzătoare, dădea iama prin cadîne: "Punem de cafea? O punem?", insinua păcătosul, cu ochii pe Maja Desnuda, nume de alint pentru Maia Branea. Starea rea de la începutul zilei s-a dovedit solubilă în cana cu cafea. Inima, plesnită cum e și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
ani. Ca și cum ar sta prinse într-o pânză de păianjen și s-ar metamorfoza unele în altele de-a lungul timpului. Și-acum? Ce vrei de la mine, acum? l-a întrebat ea, oarecum uimită de propria ei memorie și de surprinzătoarea revelație a legăturilor. Vreau să-mi spui numele! a zis el și a început să râdă și colțurile gurii s-au ridicat și mai mult până la baza urechilor, descriind un semicerc perfect în jurul feței lui lătărețe. Să-ți spun numele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
prezentare barocă, opulentă, greu de dus pe umeri. Nu seamănă cu nimic din ceea ce am citit până acum și meritul, prin originalitatea și modernismul abordării, îi aparține lui Dan Moldoveanu, scriitor brăilean. Lucrare genială sau de neacceptat. În tot cazul, surprinzătoare, șocantă. Poate ăsta e drumul prozei. Poate. Cititorul va trebui să se înarmeze însă cu răbdare și disponibilitate în momentul în care se apucă de lecturat. Dar va avea și satisfacții. Mircea Cavadia, scriitor CAPITOLUL I DIMINEAȚA C hiar în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]