2,825 matches
-
deosebit pe părintele lor duhovnicesc Teofil Arhimandritul!... Au fost multe coroane, multe flori, multe lacrimi pline de recunoștință și (de) nădejde, că părintele s-a mutat de la moarte la viață, acolo unde nu mai este nici suferință, nici întristare nici suspin ci viață fără de sfârșit!... După ascultarea cu luare aminte a slujbei prohodirii preoților (a monahilor și ieromonahilor) - săvârșită de către Mitropolitul Teofan Savu a Moldovei și Bucovinei, Arhiepiscopul Calinic Argatu al Argeșului și Muscelului, Episcopii Galaction Stângă al Alexandriei și Teleormanului
SPRE PURUREA ADUCERE AMINTE – DOI ANI DE LA SĂVÂRŞIREA DIN ACEASTĂ VIAŢĂ A PREACUVIOAULUI PĂRINTE ARHIMANDRIT TEOFIL BĂDOI DE LA MĂNĂSTIREA SLĂNIC – ARGEŞ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 601 din 23 [Corola-blog/BlogPost/355251_a_356580]
-
care îmi vine pînă la glezne Ca să îmi fie mai lesne Să innot cumva în alt timp Dedeterminat de zeii din Olimp! În așteptarea de dintotdeauna Mai avem doar sfîrșitul, remușcarea - Și, pește pajiștea cu crini, Poți să plîngi, să suspini, Dar nu era nimic acolo, în depărtare, Demn să devină așteptare ! EVOLUȚIA Evoluția are o șansă De a fi în sinea ei O felie dintr-o altă viață Cu fluturi și ghiocei! ȘOTRON Unu... trei... cinci... N-ai sărit și
INTR-O ZI CU SOARE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355555_a_356884]
-
tine și treci să mănânci până nu mă supăr iar. După ultimele cuvinte, rostite cu o ușoară tentă de omenie, s a plimbat prin cameră, dintr o parte într alta, fără a o privi cum se îmbracă încet, tremurând și suspinând. Părea mai liniștit după mișcarea asta. S a așezat greoi la masă, a sorbit câteva înghițituri din sticla de coniac și a întors capul după fata care stătea temătoare, gata îmbrăcată, pe marginea patului, cu mâinile împreunate pe genunchi și
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
vorbit cu hotărâre în glas, fixând o cu o privire rece și batjocoritoare: - Îmbracă te și fă ordine în cameră! Plecăm. Te duc la mine acasă, târfulițo. Ai scos o vorbă, te am terminat! Ai înțeles? Și, pentru că fata, care suspina, nu ridica ochii spre el, a tras o de păr și a țipat la ea: - Ai înțeles, târfă? Iuliana a reușit să miște capul în semn de aprobare și un „da” scăpat cu durere s a auzit înăbușit printre suspine
CHEMAREA DESTINULUI (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 281 din 08 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355566_a_356895]
-
că o vară În care s-au copt fructele pe ram La miezul tău rotund eu mă înham Să-l duc pe culmi a nu știu cîta oară Te lasă dar că barcă între valuri Cutremurata toată între maluri Și suspinînd mă mîngîie încet Eu mă agat de dulcea ta făptura Că iedera pe culmi de-o crăpătura Și tandru îți dedic un menuet Muzică ce ne îmbată crește Muzică ce ne îmbată crește Că soarele timid din răsărit Ecoul nopții
SONETE ANGUASATE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 267 din 24 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/355660_a_356989]
-
port îmi fac în lume scut Mă cert cu vântul, norii, cu cerul ce te vede Cu gândul tău mă lupt, iubirea când nu-mi crede Mă lupt cu visele, tânjindu-ți somnul lin Înnebunesc știind că pleci și eu suspin Căci dragostea ce-ți port e ideală, Plecarea ta mă duce de dor către sminteala! Geloasa sunt pe noi, chiar pe iubirea noastră Iubitul meu frumos, iubirea mea albastră! SĂRUTUL Pulsul aleargă, mâini tremurânde Pașii de ceară, trupul plutind Buze
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
dalta ne sculptam din amintire Cu stropi de apă vie ne-mbătăm Ne scriem dor de viață-n cimitire Și-apoi în chinul vieții ne-necăm. Te văd acum că un copil de ceară Ai ochi că diamantele de roua Suspini din greu cerându-te în seara Și-ai vrea să te îmbraci în apă nouă. Iubitul meu, tu crezi în bunătate, Hai, dar cu mine-n lumea nepătata Înstrăinați să fim de răutate Să ne iubim mereu că niciodată. Îndepărtați
VERSURI DE DRAGOSTE de LUMINIŢA AMARIE în ediţia nr. 901 din 19 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346097_a_347426]
-
apoi, în mireasma candorii Când toți trandafirii îmi mângâie fața. Pe-al sorții rozariu-s mătănii din lacrimi, În palmele mele lucesc, șovăielnic... Aștept, răbdătoare, momentul prielnic Să scap de sclavia nebunelor patimi. Și gânduri vibrează pe struna durerii, Arcușul suspină în mâna beteagă, O lacrimă-n ochii-ți mistere dezleagă, Apoi se prelinge pe umărul serii. Mătănii, mătănii,-mbrăcați nouă haină, Ca soarta să-mi fie mai dulce, mai bună, În șir argintiu, pe o scară, spre lună, Urmați a
AL SORŢII ROZARIU de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 910 din 28 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346186_a_347515]
-
legea. Să fie o greșeală a firii? Să fie o lipsă de înțelegere că toți aceia care au avut norocul și șiretenia de a lua cu japca din avuția...așa-zisa...colectivă, se cred altcineva decât ceea ce sunt? Timpul scriitorului suspină cu lacrimile picăturilor de ploaie, care, din senin, au început să cadă pe trotuarul prăfuit și bacterizat. Dumnezeu mai spală din tot ceea ce creația lui lasă vizibil să i se scurgă din existența murdară și plină, foarte plină de păcate
ESTETICA ROMANULUI SUPERREALIST de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346168_a_347497]
-
de mult...de Cristian Gabriel Groman la 27 iulie 2010... XXVII. ...PLOAIA..., de Cristian Gabriel Groman , publicat în Ediția nr. 284 din 11 octombrie 2011. ...Ploaia... Ploua la ceas de seară cu picături imense... Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor... Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre... Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste... Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor... de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 ... Citește mai mult ...Ploaia...... Ploua la
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
un susur o tainica poveste... Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor... de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010 ... Citește mai mult ...Ploaia...... Ploua la ceas de seară cu picături imense...Cu picuri că de lacrimi, ce suspinau ușor...Lovindu-se de frunze, spargandu-se-n ferestre...Șoptind apoi cu-un susur o tainica poveste...Ce se teșea aievea, cu vorbe dulci, de dor...de Cristian Gabriel Groman la 19 August 2010... XXVIII. ...INEPȚII..., de Cristian Gabriel Groman
CRISTIAN GABRIEL GROMAN [Corola-blog/BlogPost/355943_a_357272]
-
spitalului din Domnești. Veselie, jocuri, renumita pitulice , unii chiar erau cățărați în copacii ale căror ramuri dese opreau razele puternice ale soarelui de vară. La poartă mă strigă puternic, speriat, gâfâind de cât fugise, un copilaș mult drag mie care, suspinând, abia reușește să îmi spună o veste proastă: “Nepotul dvs. a căzut dintr-un pom”. Fugii spre parc. Copilul era întins pe iarbă, cu umărul întors, rupt, strigând ca din gură de șarpe. L-am luat acasă, l-am urcat
IN MEMORIAM ALEXANDRU PESAMOSCA de ION C. HIRU în ediţia nr. 249 din 06 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/356128_a_357457]
-
apare, fetița începu să îl strige pe nume cu disperare. Seara, obosită de atâta strigat, copila se întoarse plângând acasă, fără frățiorul ei. - De ce nu ai avut grijă de el? De ce nu ai sărit după el? - Nu știu să înot, suspină copila ca răspuns la întrebările vânătorului, tatăl ei. Am crezut că mă păcălește, că doar se joacă. El înota ca un pește, nu i se putea întâmpla nimic rău, nu-i așa? Vânătorul dădu fuga la lac și se aruncă
LACUL VRĂJIT de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 2112 din 12 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368730_a_370059]
-
om își face rău provocându-și supărare? Cum de poți răbda de veacuri? Cum de poți să ierți mereu? Dă-mi de poți a Ta răbdare, Sfinte, mare Dumnezeu! Pune dar, pe Crucea mea, din răbdarea-Ți infinită! De voi suspina sub ea, de va fi să cad lovită, Tu să mă ridici Hristoase, să mă-ajuți cu a mea cruce, Să-mi arăți cu-a Ta iubire drumul bun care mă duce, Spre odihnă, spre iubire, spre lumină și credință
DOAMNE, SĂ NE ODIHNIM! de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2292 din 10 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368819_a_370148]
-
cingeie* gi-umezal-au ruginit Că și lanțu” lămpii, care, lumina în sară lungă, Ștrencănind* matușa-n geice ștrinfi* și sfetăre* gi” lâna. Pa poliță îngustă sage o carce ge rugăciuni, Iar în fingia* gi apă is ș-acuma tri tăciuni. Maica Domnului suspina gin icoana afumata N-are cini să i să-nchine, să i să mai roage-n șoaptă. Cregincioasă era mătușa, nu avea asamanare Nu cocea ori pârluia* să fi fost vreo sărbătoare. Duminică gimineața gi la slujba nu lipsa -„Roagă-ce
ÎN GRAI- de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/368879_a_370208]
-
folosesc niciodată drept adjuvant sentimental Însă o recitesc cu drag din scoarță-n scoarță Indiferent de anotimp lectura-i de natură ciclică Citesc pentru-a reciti Citesc până când toate cărțile își scot mugurii pe rafturi Dragostea rămâne ilizibilă Deși mereu suspin și sufăr în stație așteptând un mugur Costel Zăgan, EREZII DE-O CLIPĂ II Referință Bibliografică: Autoportret de natură zburătoare / Costel Zăgan : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1905, Anul VI, 19 martie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costel
AUTOPORTRET DE NATURĂ ZBURĂTOARE de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368910_a_370239]
-
candela luminii Într-o lume de reziduuri. Sfărâmând în jur muțenii Plâns de clopote slăbite Cheamă oastea la vecernii, Of, ce vremuri răvășite... Tineri fără de canoane Se opresc din ritmul vieții Și-nfruntând priviri profane Sting sărutul tinereții. Plopii fără soț suspină Martori la atâta vrajă, Ascunziș de nelumină Fac iubirilor de strajă. Sufletu-mi furat de gânduri Fără veste înflorește... Amintiri se-aprind în ruguri, Oameni, locuri de poveste. Referință Bibliografică: Iașul - file de poveste / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
IAŞUL – FILE DE POVESTE de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368970_a_370299]
-
Acasa > Literatura > Beletristica > VIAȚA MEA Autor: Angela Mihai Publicat în: Ediția nr. 2109 din 09 octombrie 2016 Toate Articolele Autorului VIAȚA MEA Viața mea e-o poezie Care plânge și suspină, E un gust trist de vioară, E un dor ce se închină. Viața-mi e-un zbor în patimi, E un plânset ne-ntrerupt, E un vers ce curge-n suflet, E un amurg prelins în lut. Viața mea e-o
VIAȚA MEA de ANGELA MIHAI în ediţia nr. 2109 din 09 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/369086_a_370415]
-
-n ochii tăi adânci e nepătrunsul. Ce fericite-s clipele din ceas În care timpul tot mai harnic bate! Stau sufletele noastre la taifas Tot depănându-și amintiri ciudate; Așa cum ești, frumoasă ca un mit, Gândul meu te scrie și suspină... Chipului tău, ce sculptor iscusit I-a pus nemărginirea în lumină! Nicolae Nicoară-Horia Referință Bibliografică: Cu tine sunt... / Nicolae Nicoară Horia : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1999, Anul VI, 21 iunie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Nicolae Nicoară
CU TINE SUNT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 1999 din 21 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370814_a_372143]
-
aduc aminte de a mea bunică Zâmbitoare, blândă și vioaie, De statură era puțintică Și umbla ca furnicuța prin odaie. Pe creștet lin mereu mă mângâia C-o mână caldă, albă și muncită Și sufletu-mi plăpând îmi alina Când suspinam și eram necăjită. Căsuța primitoare și curată Pentru mine era un paradis, Toate-ncăperile erau parfumate Cu mere, pere și gutui....un vis. Iarna pe geamul din odaia mică Țesea tablouri dantelate, flori Iar merele cu-obraz ca de bunică
BUNICA de MARIANA STOICA în ediţia nr. 1928 din 11 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370834_a_372163]
-
prin Rezistența armată din munți și au biruit prin Rezistența creștină din temniță. Au intrat pălmuiți, biciuiți, scuipați, alungați, huiduiți și au ieșit ca niște Luceferi. Au intrat simpli, cucernici, spirituali, curați sufletește și au ieșit adevărate Genii. Au intrat suspinând, lăcrimând și au ieșit revărsând miresmele de Aur ale Poeziei creștine. Au intrat batjocoriți, striviți, nedumeriți, sfârtecați și au ieșit mari Filosofi creștini. Au intrat firești, naturali, dâre de țărână, de glie străbună și au ieșit ilustri Artiști. Au intrat
RĂSTIGNIRI ASCUNSE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 2261 din 10 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370755_a_372084]
-
Acasa > Orizont > Selectii > ALB SAU NEGRU Autor: Vasilica Ilie Publicat în: Ediția nr. 214 din 02 august 2011 Toate Articolele Autorului am uitat să ne mai privim în ochi ca altădat' iar cuvântul iubire de noi s-a înstrăinat îmi suspină până și gândul în drumul greoi spre tine ... mă trezesc în dimineți neninse de iarnă simt neodihna îndoită de gânduri ochii mei sunt injectați cu picături de dor nici sărbătorile nu aduc ca altă dată bucurii în ce culori să
ALB SAU NEGRU de VASILICA ILIE în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370856_a_372185]
-
petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]
-
petale-n care are Mîngîieri amețitoare Deși poate mă nu crezi ! SECUNDĂ E ȘI EA CUMVA PĂTRATĂ Secundă e și ea cumva pătrată O piramida-n veci de veci ratată Uitată lîng-o floare de sulfina Și tristă stă săracă și suspina Și tot așteaptă ca din cer să-i cadă În cap o piramidă de zăpadă. CÎND HANIBAL ȘI CEZAR cînd Hanibal și Cezar s-au strecurat prin visuri, cărînd cu ei iluzii de preamăriri turbate, au ingonrat, se vede, ca
JEUNE VIERGE de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370859_a_372188]