985 matches
-
a regiunilor românești locale, transformarea economică și socială a locuitorilor de la sud și est de Carpați, care au trecut de la viața de "țară" (voievodat) la cea de stat. Explicarea întemeierii celor două state românești prin desprinderea de regatul Ungariei, de suzeranitatea acesteia (cf. A. D. Xenopol), prin abandonarea statului de vasalitate sau, în cazul Țării Românești, afirmația că aceasta s-a constituit prin despărțirea de statul româno-bulgar al Asăneștilor din sudul Dunării, care s-ar fi extins și în nord (cf. D.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
și boierii de acolo se află sub ocrotirea lui (1292). Mihail Șișman, conducătorul boierilor din Vidin și boierii din Branicevo (Kraina) se refugiază la nord de Dunăre, în teritoriile dominate de tătari. De teama lui Nogai, regele Serbiei, Miliutin, recunoaște suzeranitatea mongolă și trimite la curtea lui, ca ostateci, pe fiul său însoțit de boieri. Partea de nord a Bulgariei, între Dunăre și Haemus, era sub controlul lui Nogai, fiind supusă acestuia ca teritoriu vasal.5 Acea parte a Hoardei de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la sud de Carpați i-a pus în mare dificultate: cum s-ar fi putut naște (închega) un stat de-sine-stătător, dacă țara era sub dominație mongolă?! Or, subliniază Djuvara, tocmai această dominație mongolă, într-o regiune aflată multă vreme sub suzeranitate ungară, a favorizat închegarea unui stat, nașterea unei țări, afirmarea unui "mare voievod", venit de dincolo de munți, așadar din afară, peste toți ceilalți voievozi de la sud de Carpați. P. P. Panaitescu a fost primul istoric care a sugerat că reușita
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirea mongolă, subliniază P. P. Panaitescu, a fost înfăptuită de Basarab cu ajutorul creștin al regelui Ungariei, suzeranul său. Acest fapt poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
poate fi dedus din diplomele regelui Carol Robert, prin care acesta trimitea oști și soli peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice: desfacerea mărfurilor ungurești din Transilvania făcea necesar controlul drumului Oltului și Brăilei. De aceea, regatul ungar, ca stat creștin
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
peste munți. Trebuie examinate originile suzeranității regalității ungurești asupra Țării Românești: de ce au fost domnii munteni vasali ai regilor unguri și cum a început această suzeranitate? Doar Panaitescu, dintre istorici, a pus și rezolvat obiectiv această problemă. Rațiunile impunerii ei (suzeranității) au fost, în primul rând, economice: desfacerea mărfurilor ungurești din Transilvania făcea necesar controlul drumului Oltului și Brăilei. De aceea, regatul ungar, ca stat creștin, a ajutat cu oști pe voievodul român, care asigura securitatea căilor comerciale, și l-a
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
necesar controlul drumului Oltului și Brăilei. De aceea, regatul ungar, ca stat creștin, a ajutat cu oști pe voievodul român, care asigura securitatea căilor comerciale, și l-a protejat, l-a luat sub ocrotirea sa, de-unde a rezultat impunerea suzeranității ungurești la sud de Carpați. Țara Românească, aflată la începuturile ei și sub amenințarea mongolă, a primit (acceptat) statutul de vasală a regatului ungar ca pe o alianță cu o țară creștină, în vederea ajutorului în lupta împotriva păgânilor (tătarilor). Până la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unguri nu pentru feude, ca Severin sau altele, ci pentru toată țara ce o conduceau, în urma ajutorului însemnat, real, dat de regele Ungariei pentru eliberarea țării de tătari. (Atunci când Basarab, vasal al regelui, a ocupat Banatul de Severin, aparținând Ungariei, suzeranitatea s-a întrerupt, ceea ce nu excludea reluarea ei, prin împăcare, aspect specific evului mediu). Dar la numai câțiva ani după lupta victorioasă împotriva tătarilor, Basarab se împacă cu ei și luptă alături de aceștia și de bulgari împotriva sârbilor la Velbujd
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
unui organism politic (marca-stat), condus de români, dar subordonat Angevinilor. În Diplomă se vorbește despre "restaurarea țării noastre a Moldovei (terra nostra Moldavensis)" și readucerea "pe calea statornicei credințe...a românilor răzvrătiți", ceea ce atestă că regele Ludovic considera drept legitimă suzeranitatea ungurească asupra țării din răsărit. Prezența regelui ungar în Transilvania, în iarna 1359-1360, a fost determinată și de evenimentele din Moldova. Faptul că regatul Ungariei făcuse mari eforturi pentru a reuși supunerea populației românești est-carpatice a fost consemnat și în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
sale. Impunere voievodului român Dragoș, originar din Maramureș, la conducerea formațiunii statale din Moldova arată însemnătatea participării lor la operațiile militare de la est de Carpați, dar și faptul că erau români și ortodocși a facilitat soluția Dragoș. Apoi, amănuntul că suzeranitatea sa (a regelui) se exercita printr-un voievod dependent, iar nu prin anexiune directă, este un indiciu că, la est de Carpați, exista o formațiune politică mai veche, recunoscută de Ungaria. Așadar, constatăm că, în două rânduri, regele angevin s-
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
creștine din estul Europei. Dacă statul mongol era în defensivă, regatul Ungariei, în schimb, sub dinastia angevină, promova o politică activă, expansivă, camuflată sub vălul transparent al cruciatei împotriva păgânilor (tătari) și schismaticilor (ortodocși). Expediția militară din 1359 și impunerea suzeranității ungare în teritoriile est-carpatice se înscrie în această politică ofensivă a regatului de extindere a sferei lui de dominație. Locul unde a "descălecat" voievodul Dragoș și centrul în care și-a fixat capitala a preocupat pe istoricii români. Se admite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ungariei. Dependența lui Dragoș, perceput ca un simplu "căpitan regal", și a urmașilor săi, Sas și Balc, fiul și nepotul lui, de coroana ungară, contravenea în fond aspirațiilor românilor de la est de Carpați la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care au acționat pentru îndepărtarea urmașilor lui Dragoș și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la o construcție statală proprie. De aceea, suzeranitatea ungară, impusă la 1359, asupra Moldovei de nord-vest n-a durat mult. Această situație a provocat nemulțumiri în sânul fruntașilor politici autohtoni, care au acționat pentru îndepărtarea urmașilor lui Dragoș și a suzeranității ungurești. Acțiunile românilor din Moldova erau sprijinite de fruntașii politici din Maramureș, nemulțumiți de politica regilor angevini ce viza desființarea autonomiei lor și introducerea comitatului. Dragoș s-a întors în Maramureș, unde regele i-a răsplătit serviciile aduse, în timp ce împotrivirea
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Ibidem, p. 80-83), continua să domnească în Moldova. Și cronica lui Ioan de Târnave consemna că Bogdan, noul stăpân al Moldovei, "a fost atacat deseori de oastea regelui", ceea ce indică că Ludovic trimisese oști în multe rânduri, pentru a restabili suzeranitatea sa, dar a fost învins, iar Balc voievod, susținut de rege, a fost silit să renunțe la Moldova, părăsindu-și rudele și întreaga avere. Prin diploma din 2 februarie 1365, regele angevin recunoștea de facto victoria lui Bogdan și existența
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Sas), așadar în 1364. Statul de-sine-stătător Moldova nu s-a constituit în momentul trecerii munților de către Bogdan și fiii săi, ci după înlăturarea prin luptă a trupelor regelui Ludovic, prin urmare în 1364.35 După eșuarea tentativelor de restabilire a suzeranității sale asupra Moldovei, regele Ungariei a inițiat măsuri de represalii împotriva celor care au organizat (condus) revolta antiangevină din Moldova, ca și împotriva celor ce se opuneau, în general, politicii regatului. Astfel, toate domeniile lui Bogdan și ale fiilor săi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
știri nici despre ciocniri cu Polonia sau Podolia, condusă de Koriatovici. Înfrângerea oștilor ungare în tentativa lor de a anihila revolta (mișcarea) autonomistă din Moldova și implicarea în disputele politico-militare din sudul Dunării, nu a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a însemnat renunțarea regelui Ludovic la suzeranitatea asupra teritoriului est-carpatic. Presiunile politico-diplomatice și cele militare, după împrejurări, au continuat și după 1364-1365, chiar și după moartea lui Bogdan. Astfel, după ce vorbește (evocă) constituirea Moldovei, cronicarul Ioan de Târnave susține că suzeranitatea angevină a fost restaurată, domnul țării fiind silit să presteze omagiu de vasalitate regelui. Poate să fie o exagerare la un biograf oficial (subiectiv) ca Ioan de Târnave, dar, pe de altă parte, este plauzibil să se fi ajuns la
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
compromis, la o înțelegere. Nu trebuie să uităm că o asemenea înțelegere s-a încheiat și între Ungaria și Țara Românească, tot după un conflict militar. Dacă o reconciliere diplomatică și politică între Ludovic și Bogdan nu pare verosimilă, recunoașterea suzeranității ungare s-a produs cu certitudine în timpul urmașului său.36 Mijloacele prin care domnul Moldovei, Bogdan, și-a întărit poziția politică nu ne sunt cunoscute. A căutat el un sprijin politic și diplomatic și-n altă parte, pentru a se
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
cu energie și abilitate, reușind, până la sfârșitul secolului ak XIV-lea, să elibereze spațiul carpato-nistrean și să întindă hotarele până la Dunăre, Mare și Nistru. Acțiunea politică și militară ce viza eliberarea țării s-a desfășurat în două etape: 1. înlăturarea suzeranității ungurești asupra vestului și nord-vestului Moldovei, pentru consolidarea neatârnării obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
obținute prin luptă și 2. alungarea mongolilor din sud-estul țării, în scopul unificării teritoriale a noului stat de la Carpați până la Mare.38 Constituirea Moldovei, ca stat de-sine-stătător, nu s-a înfăptuit în același timp cu unitatea sa teritorial-politică. După înlăturarea suzeranității ungare, domnia Moldovei urmărea să se consolideze și în armătura ei instituțională laică și ecleziastică. Era necesar ca noul stat să recupereze sudul țării. Absența unor izvoare mai bogate nu ne îngăduie o imagine completă a statului est-carpatic până la sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
garanția boierilor de frunte ai țării. Era singurul mijloc de a scăpa de pretențiile ungurești și mai ales de a păstra tot ceea ce se cucerise până atunci, "în lipsa unei puteri stabilite la Nistrul de Sus" (Iorga). Acest act marchează începutul suzeranității polone asupra Moldovei, pe care domnii ei au folosit-o în interesul țării. După înfăptuirea acestor obiective sau în paralel cu ele, mai rămânea Moldovei să-și întregească hotarele, prin includerea sud-estului țării în componența noului stat. Această regiune, aproximativ
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
a intrat mai târziu în componența Moldovei.41 Profitând de haosul intern din Hoarda de Aur, românii din sud-estul Moldovei au încercat să înlăture dominația străină, dar, pentru a învinge pe mongoli, a solicitat ajutorul cnejilor lituanieni din Podolia. Impunerea suzeranității lui Iurii Koriatovici, în sud-estul Moldovei, putea fi urmarea contribuției sale la îndepărtarea mongolilor și a presiunilor exercitate de cnejii lituanieni sau cei polonezi. Rolul statului românesc est-carpatic, condus de Lațcu (1367-1374), la eliberarea teritoriilor din nordul gurilor Dunării de sub
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
stăpânirea străină (lituaniană). În sensul acesta, expediția organizată de lituanieni în Moldova, în 1377, eșuată, în urma înfrângerii suferite înainte de Crăciun, urmărea să pedepsească pe cei (boieri, fruntași) vinovați de moartea (uciderea) lui Iurii Koriatovici și, în același timp, să restabilească suzeranitatea lituaniană în Moldova. Dar această expediție de represalii nu putea aparține Lituaniei, ci provenea mai curând din Podolia, Ungaria sau Rusia Mică. În 1370, după încoronarea sa ca rege al Poloniei, Ludovic a numit ca guvernator al Rusiei haliciene pe
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Românii din codrii Moldovei în evul mediu timpuriu, Chișinău, 1994; Idem, Civilizația veche românească din Moldova, Chișinău, 1995; V. Spinei, op. cit., p. 300-304. 32. V. Spinei, op. cit., p. 304-305. 33. Ibidem, p. 306-308. 34. Ibidem, p. 308-309; C, Racoviță, Începutul suzeranității polone asupra Moldovei (1387-1432), în RIR, X, 1940. p. 238-245; I. Ursu, Relațiile Moldovei cu Polonia până la moartea lui Ștefan cel Mare, Piatra Neamț, 1900. 35. V. Spinei, op. cit., p. 309-314; N. Iorga, op. cit., p. 177-178; P. P. Panaitescu, op. cit., p.
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din imperiu îi confereau acesteia prestigiu, precum și unele avantaje concrete în relațiile externe. Pe lîngă aceasta, Tesalia, o parte a Epirului și ținuturile de la granița cu Serbia și Muntenegru fuseseră cedate. Bulgaria, Rumelia Orientală, Bosnia, Herțegovina și sangeacul Novi Pazar, încă sub suzeranitate otomană, nu mai erau sub autoritatea directă a Constantinopolului. În ciuda serioaselor lui pierderi, imperiul deținea totuși teritorii întinse în Macedonia și Albania, cea mai mare parte a Epirului și Tracia. Nu fusese abandonată nici speranța ca ocuparea Bosniei-Herțegovina de către habsburgici
by Barbara Jelavich [Corola-publishinghouse/Science/960_a_2468]