981 matches
-
acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab populat. În 1784 și
Secuii din Editura Bucovina () [Corola-website/Science/319058_a_320387]
-
Guvernul lui ‘Umăr era un guvern mai mult sau mai putin unitar, în care autoritatea politică suverană era califul. Imperiul sau a fost împărțit în provincii și câteva teritorii autonome, ca în unele regiuni din Azerbaidjan și Armenia care acceptaseră suzeranitatea califului. Provinciile erau administrate de guvernatori sau walī iar selecția acestor era făcută personal de către ‘Umăr, care era foarte pretențios în alegerea lor. Provinciile erau mai apoi împărțite în districte, fiecare fiind condus de un guvernator junior, de obicei numit
Umar () [Corola-website/Science/319336_a_320665]
-
confirmându-se granița polono-otomană pe râul Nistru (aceasta fiind de fapt granița Principatului Moldovei) . După tratatul de pace de la Hotin, cetatea a revenit Moldovei, dar în fapt a rămas sub control turcesc. Pentru a controla frontiera cu teritoriile aflate sub suzeranitatea Imperiului Otoman, Polonia a întărit Cetatea Camenița, aflată pe celălalt mal al Nistrului. O unitate de ieniceri și-a stabilit garnizoana în cetate începând din anul 1632, staționând acolo împreună cu oastea moldoveană. Cetatea Hotinului a fost eliberată din mâinile turcilor
Cetatea Hotin () [Corola-website/Science/315855_a_317184]
-
sub protecția lui Otto cel Mare, Împăratul Sfântului Imperiu. Domnia sa a fost relativ pașnică COnrad nefiind un monarh puternic, a permis dezvoltarea autonomiei domeniilor componente. Astfel în 986 Otte-Guillaume, fiul regelui Aubert I de Italia, devine conte de Burgundia, sub suzeranitatea regelui de Burgundia, dar vasal al Ducelui de Burgundia. În urma acțiunilor lui Rudolf al III-lea de apropiere de Imperiu, Otte-Guillaume și fiul acestuia Renaud se revoltă, dar în 1034, Renaud este obligat să se declare vasal al împăratului Conrad
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
Sfântul Imperiu Roman, printre care și , prin căsătoria sa cu Maximilian de Austria. Comitatul intră în posesia casei de Habsburg unde va rămâne pentru următoarele 200 de ani. La divizarea familiei în ramurile spaniole și austriace, comitatul va trece sub suzeranitatea ramurii spaniole, fiind un domeniu al regilor Spaniei. Regii Franței, în special Ludovic XI și Ludovic XIV încearcă prin mai multe campanii militare să cucerească comitatul. În 1678, prin Tratatul de la Nijmegen, Ludovic al XIV-lea reușește să alipească definitiv
Comitatul Burgundia () [Corola-website/Science/315044_a_316373]
-
în Siria, apoi a cuprins și insula Cipru. După 3 ani de lupte între partida imperială și grupul anarhic, conflictul s-a stins, victoria fiind de partea răsculaților. Din punct de vedere juridic, regatul Ierusalimului rămânea mai departe să recunoască suzeranitatea împăraților germani și a aparținut imperiului până în 1268, adică și sub cei doi succesori ai lui Fredric al II-lea, Conrad al IV-lea (1250-1254) și Conradin (1254-1268), adică până la stingerea dinastiei Hohenstaufenilor. Practic, însă, Siria ocupată de cruciați a
Cruciada a șasea () [Corola-website/Science/318575_a_319904]
-
care a agitat torțe în timpul nopții făcând vizibile trupele macedonene. Sculați de alarma câinilor cetății, soldații apărători s-au putut apăra victorios. Pe timpul domniei lui Alexandru cel Mare, fiul lui Philippes al II-lea, Byzantion a fost constrâns să recunoască suzeranitatea macedoneană, dar și-a reluat independența sub succesorii lui Alexandru. In anul 279 e.A, o expediție celtică, cre a pătruns până în Tracia sub comanda lui Comontorius, s-a stabilit un timp în împrejurimile Byzantion-ului supunând populația din afara zidurilor. Pentru
Istoria Istanbulului () [Corola-website/Science/318583_a_319912]
-
bună parte a teritoriilor de-a lungul țărmurilor Mării Negre. În această perioadă, (aproximativ 1.200 - 1.400), statele succesoare ale Rusiei Kievene s-au bucurat de independență pentru perioade mai lungi sau mai scurte de timp. Galiția-Volânia a trecut sub suzeranitatea Imperiului Mongol, dar cnejii locali au încercat tot timpul să câștige sprijinul puterilor europene pentru recucerirea independenței. În această perioadă a fost proclamat primul „Rege al Rutenilor”, până atunci conducătorii rușilor fiind numiți Mari Cneji”, sau Cneji”. În timpul secolului al
Istoria Ucrainei () [Corola-website/Science/318793_a_320122]
-
și s-a reorientat spre o alianță cu Imperiul Rus. Negocierile lui Hmelnițki cu rușii au început în ianuarie 1654 în Pereiaslav și s-au încheiat în aprilie la Moscova. Ca urmare a semnaării acestui tratat, statul ucrainean trecea sub suzeranitatea Moscovei și era împărțit în două: Hemtanaul, cu capitala la Cihirin și Zaporijia, cu capitala la Siciul Zaporijian. Semnarea tratatului a dus la izbucnirea . După moartea lui Hmelnițki, fiul lui, Iuri a fost numit succesor. Din păcate, Iuri nu era
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
acest masacru (cunoscut sub denumirea de Masacrul de la Siculeni), mai mult de 400 secui au fost uciși. După aceste evenimente, aproximativ 1.000 de secui au emigrat în Bucovina vecină, care era atunci o parte a Principatului Moldovei, aflat sub suzeranitatea Imperiului Otoman. După ce nordul Moldovei (Bucovina) a fost ocupat de Imperiul Habsburgic în 1774, a început un nou val de migrație secuiască. În 1776, 100 de familii de secui s-au stabilit pe acest teritoriu slab populat. În 1784 și
Biserica Sfinții Mihail și Gavriil din Măneuți () [Corola-website/Science/321031_a_322360]
-
iar cauza rebelilor greci a câștigat noi sprijinitori. Marile puteri au trimis pe 2 martie o notă verbală guvernelor Greciei și Imperiului Otoman, prezentând posibilile soluții ale „Chestiunii Cretane”. Astfel, Creta ar fi putut să devină un stat autonom sub suzeranitatea sultanului. Poarta a răspuns trei zile mai târziu, acceptând în principiu propunerile, dar, pe 8 martie, guvernul elen a respins soluția marilor puteri, pe care o considera nesatisfăcătoare, insistând în schimb pentru unirea Cretei cu Grecia. Venizelos, ca reprezentant al
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
război de aproximativ 4.000000£, dar la o mare victorie diplomatică. Marile puteri (Regatul Unit, Franța, Rusia și Italia), după massacrul de la Heraklion de pe 25 august, au impus o soluție finală „Chestiunii Cretane”. Creta a fost proclamat sta autonom sub suzeranitatea otomană. Venizelos a jucat un rol important în negocierea acestei soluții, nu doar ca lider al rebelilor cretani, dar și ca diplomat priceput, comunicând frecvent cu amiralii marilor puteri. Cele patru mari puteri și-au asumat administrarea Cretei. Prințul George
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
sale europene. Neînțelegerile dintre cei doi au continuat pe diferite subiecte. Prințul a dorit să construiască un palat, dar Venizelos s-a opus cu tărie, considerând că această clădire ar fi fost un semn al perpetuării aranjamentelor de autonomie sub suzeranitate otomană din acel moment. Cretanii acceptaseră acea situație doar ca un aranjament temporar, până la găsirea unei soluții finale. Relațiile dintre cei doi oameni de stat au devenit tot mai tensionate, iar Venizelos și-a prezentat de mai multe ori demisia
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
pus capăt revoltei de la Theriso și a dus la demisia prințului George din funcția de înalt comosar. Marile puteri au admis ca responsabilitatea pentru numirea noului înalt comisar să revină regelui George I al Greciei, prin aceasta anulând de facto suzeranitatea sultanului otoman. Un fost premier al Greciei, Alexandros Zaimis, a fost ales să exercite funcția de înalt comisar, iar ofițeri și subofițeri eleni au fost numiți să organizeze jandarmeria cretană. De îndată ce organizarea jandarmeriei s-a încheiat, trupele străine au început
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
Concluzia autorilor este că istoria deuteronomistă, cu care a început monoteismul iudaic, a fost o mișcare de reformă a politeismului din Iuda și Israel inițiată sub domnia regelui iudeu Iozia. Scopul acestei campanii de propagandă religioasă era eliberarea de sub jugul suzeranității egiptene și anexarea teritoriului israelian (pe atunci ocupat de asirieni) la Iuda. Ca atare, regele Iozia era prezentat drept Mesia, adică eliberatorul poporului evreu. Din păcate, Iozia a fost ucis la ordinul faraonului Necho și nu a mai putut îndeplini
Biblia dezgropată () [Corola-website/Science/321138_a_322467]
-
Franța a cedat Marii Britanii teritoriile revendicate de Compania Golfului Hudson din Țara lui Rupert, Newfoundland și Acadia. Insula Saint Kitts, anterior împărțită între Franța și Marea Britanie a fost cedată în întregime celei din urmă. Franța a fost obligată să recunoască suzeranitatea britanicilor asupra indienilor Iroquois și să deschidă comerțul cu triburile îndepărtate de indieni negustorilor de toate neamurile. Franța și-a păstrat celelate posesiuni nordamericane antebelice, inclusiv Île-Saint-Jean (astăzi Insula Prințul Edward) precum și Île Royale (astăzi Insula Cape Breton), pe care
Tratatul de la Utrecht () [Corola-website/Science/321149_a_322478]
-
așa cum au fost Statele Unite, nu declaraseră război Imperiului Otoman și nu aveau să devină membre ale Ligii Națiunilor. Acordul Sykes-Picot din 1916 propusese la vremea respectivă sprijinul pentru un mare Stat Arab sau o confederație de state arabe independente sub „suzeranitatea unui lider arab” dar a exclus din acest stat vaste regiuni care urmau sa se afle sub mandate ale Frantei și Marii Britanii sau sub ocupație directă franceză și britanică. Palestina istorică era împartită în două zone principale. Sudul deșertic urma
Mandatul britanic pentru Palestina () [Corola-website/Science/321129_a_322458]
-
ai regelui Saebert. Creștinismul s-a instalat permanent în Regatul Essex în perioada domniei lui Sigeberht al II-lea (cel Bun) în anii 650. În secolul al VIII-lea, Mercia și-a extins dominația asupra sud estului Angliei, inițial prin suzeranitate, care a evoluat apoi în anexare. Londra pare să fi intrat sub controlul Merciei în anii 730. Atacurile vikingilor au dominat cea mai mare parte a secolului al IX-lea, devenind foarte obișnuite începând cu anii 830. Londra a fost
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
năvălit asupra Angliei începând cu anul 865, a iernat în Londra în 871. Orașul a fost ocupat de danezi până în 886, când a fost capturat de armata regelui Alfred cel Mare din Wessex, reîncorporat în Regatul Mercia apoi guvernat sub suzeranitatea lui Alfred cel Mare de ginerele acestuia, Ealdorman, Contele Aethelred de Mercia. Cam în acest timp, centrul de interes al așezării s-a mutat în interiorul zidului roman pentru apărare și orașul a început să fie cunoscut ca "Lundenburgh". Zidurile romane
Istoria Londrei () [Corola-website/Science/320692_a_322021]
-
să funcționeze un parlament local. Locuitorii regiunii puteau să ceară în următorii cinci ani prin intermediul reprezentanților aleși unirea cu Regatul Greciei. Liga Națiunilor trebuia să organizeze în acest caz un plebiscit prin care să se decidă unirea sau rămânerea sub suzeranitatea sultanului. Tratatul nu a fost ratificat niciodată de Imperiul Otoman sau de Grecia. Armata elenă a înaintat mult spre estul Anatoliei în octombrie 1920, această acțiune având binecuvântarea premierului britanic Lloyd George, care dorea în acest fel să forțeze conducerea
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
artilerie. În 1975, Sikkim s-a unit cu India iar Nathu La a devenit parte a teritoriului indian. China a refuzat însă să recunoască aderarea Sikkimului. În 1988, primul ministru al Indiei Rajiv Gandhi a vizitat Beijingul, unde a recunoscut suzeranitatea Chinei asupra Tibetului. În 1993, Jyoti Basu, pe atunci ministru al statului indian Bengalul de Vest, a inițiat o campanie nereușită pentru redeschiderea rutei Lhasa-Kalimpong care trecea prin Jelep La. În anul următor, vizita primului ministru P. V. Narasimha Rao
Nathu La () [Corola-website/Science/321649_a_322978]
-
cele trei corpuri de armată moldovene. Acesta ar fi fost mai apoi executat de Ștefan pentru trădare. Campania regelui Matia Corvinul în Moldova, încheiată cu un eșec, a constituit ultima mare încercare a coroanei ungare de a reinstititui pe cale militară suzeranitatea asupra Moldovei. În anul 1468 Ștefan a încercat fără succes să aplaneze conflictul cu regele Ungariei, prin intermediul regelui Cazimir al IV-lea al Poloniei. În 1469 o armată moldoveană condusă de spătarul Filip Pop a pătruns și prădat în Secuime
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
de secui și 1.800 de ostași regali în sprijinul lui Ștefan, aceștia luând parte la Bătălia de la Vaslui, încheiată cu istorica victorie a aliaților creștini. La 12 iulie 1475, în fața unui iminent atac otoman, Ștefan cel Mare a recunoscut suzeranitatea lui Matia Corvinul. Drept răspuns, printr-un act emis la Buda în data de 15 august 1475 regele Matia s-a obligat să-l sprijine pe Ștefan contra otomanilor și i-a dat drept locuri de adăpost la Cetatea Ciceu
Bătălia de la Baia () [Corola-website/Science/320819_a_322148]
-
era limitată la Prusia și nu reducea drepturile împăratului în teritoriile imperiale, el a trebuit să se numească "rege în Prusia" în loc de "rege al Prusiei". Cu alte cuvinte, în timp ce el era rege în Prusia, era încă doar un vasal sub suzeranitatea împăratului Sfântului Imperiu Roman. Totuși, în timp, Frederic s-a auto-încoronat rege, autoritatea împăratului peste Brandenburg (și restul imperiului) a fost doar formală iar în practică, în curând a ajuns să fie tratată ca parte a regatului Prusiei, mai degrabă
Frederic I al Prusiei () [Corola-website/Science/315313_a_316642]
-
eveniment, declarând război vecinului sau la 14 noiembrie. Dar conflictul este scurt și armatele regelui Milan I al Șerbiei sunt învinse în bătălia de la Slivnitsa.. Tratatul de la București din 3 martie 1886 recunoaște unificarea provinciilor bulgare, care sunt încă sub suzeranitate turcească. În Grecia, Theodoros Deligiannis, șeful partidului naționalist, încearcă să exploateze situația din Balcani pentru a inflamă sentimentele turcofobe ale populației și a reveni la câștigurile Tratatului de la Berlin. Numit prim-ministru în urma alegerilor parlamentare din aprilie 1885, el a
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]