1,250 matches
-
lui din codru. Nimeni nu ne împiedică să vedem aici o profesiune de credință a poetului, iar în pitic un alter ego al său; trauma mersului silit la școală produsese, după doi ani, efecte literare, sublimîndu-se într-o ficțiune cu tîlc. în fine, denumirea circului: "Pompadur" - de unde și pînă unde?! Pasionat ca toți copiii de asemenea spectacole, autorul nu ratase nici unul din acelea care trecuseră prin Piatra Neamț: Kludsky, Franzini, Metropolis, Globus... în raport cu aceste premise, numele de "Pompadur" ne transferă în suprarealism
Dimineața copilului by Ștefan Cazimir () [Corola-journal/Imaginative/12855_a_14180]
-
parfumul Și lacom de noi, oamenii de-afară, Triști mistuiți de pofte cu duiumul. Căci trupul tău de carne iar da iamă Prin păpădii, le pîrjolesc în pilcuri, Ne-ademenesc chiar făr-a ține seama Cu soldurile în momeli și-n tîlcuri Nepricepute-aievea nici de îngeri Ce clipocesc că blegii în răsfrîngeri...
E-o nerăbdare-n fiecare flutur... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/8329_a_9654]
-
de pe stradă, umblând, însă, în "faetonul" unei lăptărese. Printr-un scurt, ultim, jet de alburi seminale și de sanguine roșuri, are s-o încheie, în rest, și Pașadia, - cel "închinat", altminteri, altei masle. III. Că nu am stăruit, până acum, asupra tâlcului "în sine" al amintitelor culori, e fie pentru că acesta e truvabil, "de gata", în diverse lexicoane, fie că, mai cu seamă, ceea ce,-n Craii..., are importanță e semnificația contextuală, a lor, - care se face și desface: repartiția și diseminarea acestor
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
roșu"); că, așadar, "săgeata purpurie" străpungând, în herbul lui Pantazi, gâtul lebedei albe, e violetă! Cum violetul, însă, e tocmai un amestec de roșu și albastru (culori, acestea, foarte pantazești), săgeata asta, care-i una demi-roșie, are, în plus, un tâlc homeopatic, "asemenea acelei suliți ș?ț ce singură avea darul să tămăduiască rănile ce făcuse." Și nu e un "homeopat" Pantazi însuși, ce tinde să se vindece de Wanda prin, peste ani, sosia ei, ce este (,Doamne, cum îi seamănă
Cromatici mateine by Șerban Foarță () [Corola-journal/Imaginative/10542_a_11867]
-
Ciprian Cojenel care și-a alcătuit un colaj de texte din Alexandru Vlahuță și Paulo Coelho (programul nu spune cine a scris parafraza monologului lui Hamlet, poate e mai bine că n-am aflat), al lui Marian Răducu, departe de tâlcul poeziei din La Lilieci de Marin Sorescu, prezentată într-o variantă fărâmițată de succesiunea prea scurtelor caracterizări scenice ale persoanelor de pe uliță, al Ramonei Drăgulescu în Mademoiselle Esco după Eugen Ionesco. Excesul a minat și ceea ce ar fi trebuit să
Încă un hop by Magdalena Boiangiu () [Corola-journal/Imaginative/13552_a_14877]
-
-și taie toate accesul van la propria lor floare. E schilodirea-ntregului? Sau clipa de vârf a marii scârbe, când poeții se ciumurlesc în limba lor, și varsă tăcerea prigonită de cuvinte? Sonetul e ca un soldat întors din războiul tâlcurilor: încă simte durerea mădularelor pierdute. Ce-i spune noaptea? Ce-i ascunde ziua? Nici una nu trădează: suferința-i ca pajură sau cap același aur.
Șapte sonete fără rimă by Ștefan Augustin Doinaș () [Corola-journal/Imaginative/16209_a_17534]
-
de Doi Șerpi încolăciți ca Făt Frumos Fiul lui Deucalion Tatăl Ploii, Viptul Vieții împărțind Apa Oltului cu Ino Lucena. Aceasta mi-a zis: Mirele meu, bea Bucure Baciule Codru de Caș. Să Mănânci Nume sacerdotale: Basu Jubilatu Codrecaș Cu tâlcul dezvăluit: Cu Dota de Oi a Ciutei Iubirii: Bucur Odre de Codru Recaș, m-a numit Stăpânul Atoate Frumusețile, îți dăm Edenica Nuntă cu purtătoarea de Sica și încununata, Cunună-Mă cu Zeea Daica Nedeea și mi-a zis: Iadeș
Ion Gheorghe Recviem: De periplul Psihei by Ion Gheorghe Recviem () [Corola-journal/Imaginative/7915_a_9240]
-
timpul istoric și intrarea într-un timp special, augural, în care, raportându-se la mit și ritual, poate opera acea identificare cu zeii. Mai mult decât atât, povestirea capătă atribute curativ-magice, e un adevărat panaceu, o piatră filosofală, grea de tâlcuri: "Harul de a povesti, de a da naștere narațiunii-pattern, narațiunii canonice, și a intra în astfel de narațiuni canonice este singura licoare aducătoare de nemurire, chiar și pentru zei și regi" (p.125). Capitolele cărții urmăresc distilarea nucleelor arhetipale în
Despre povestire, cu tâlc... by Florina Pîrjol () [Corola-journal/Imaginative/12425_a_13750]
-
este omorît în bătaie de cei care îi incendiaseră casa, iar Socrate e condamnat la otrăvirea cu cucută. Caz rarisim și fericit, Gorgias din Leontinoi moare în somn. Dar indiferent că sunt morți violente sau din bătrînețe, ele poartă un tîlc care este legat de gîndirea răposatului. Cum s-ar spune, făcînd un gest simbolic sau pronunțînd o sentință cu miez, filozoful vrea să transmită în ultima clipă un mesaj. În privința mesajului sunt cîteva nuanțe care se desprind din lectura cărții
Cu ochii la moarte by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6388_a_7713]
-
Sînt îmbrăcați așa cum îi știm de prin culise, în salopete, cu papuci-gumari, cu cîte vreo sculă prin mîini. Cu multă smerenie - condiție esențială pentru orice act artistic - încep să spună simplu, alb, textul. Ei sînt trupa de meșteșugari vîrîtă în tîlcul teatrului! Joacă: Cristian Dunăreanu - Gutuie, Victor Cociorba - Pyramus, Dan Iosif - Thisbe, Nicu Coman - Leul, Constantin Neagu - Zidul, Dumitru Neagu - Luna, Ion Iosif - Prolog. Prin ei se decodifică întreg spectacolul-studiu despre limbă și convenție, în teatru, în lume, în viață, de
Homo ludens! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6763_a_8088]
-
ar găsi răgaz să le ducă pe toate la bun sfârșit; cu spațiul, situația se arată la fel de încurcată, nici acesta nefiind, se pare, suficient. Evident că, nu peste mult, adolescenta se va jena de o atare lectură literală. Numai că tâlcul ei o va urmări pe autoare de-a lungul întregii cariere și va structura, într-un fel, acest Mic jurnal cu amintiri de curând publicat. Ea însăși va apărea de aici ca un om prins într-o cursă contra cronometru
Radiografia unui destin by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3393_a_4718]
-
lui Harap Alb a lui Ion Creangă, "istoria fabuloasă a confruntării dintre legitimitate și uzurpare". Punct de vedere interesant, întrucît ne dam seama că o multitudine de realități ale istoriei, mai cu seamă contemporane, pot fi puse în relație cu "tîlcul alegoric al acestei izvodiri feerice", "de la raptul unor teritorii locuite de români ori sechestrarea averilor, marginalizarea și lichidarea fizică a foștilor pînă la refuzul urmașilor, reformați de nevoie, ai agenților marelui frate de la răsărit de a restitui ceea ce au capturat
O carte inconformistă by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/18179_a_19504]
-
va putea ocoli" (nu putem vorbi de o sărbătoare a ancorei). Ce s-ar putea geometriza în acest mediu de suferințe lîncede, deschise spre infinit, în care verticalitatea se rodează, în care orizontul e ocupat de singură imagine purtătoare de tîlc, cea vag ezoterica a Martorului? Geometria suporta confruntarea cu misterul inform al concretului: "uneori doar semințele veacului/ uneori da povestea încet/ despre intimitatea lanțurilor/ ronțăia încet obraznica verticalitate/ a unor lucruri// e ceva inexplicabil în șirul cerșetorilor/ ăstora ce dau
Retragere si expansiune by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17761_a_19086]
-
imperiul lui Shakespeare sau al lui Cehov la fiecare respirație. Povestea pe care este ridicat spectacolul e banală, în fond. Am crezut că, pe undeva, aceasta a fost și intenția. Ca savoarea să fie în interpretarea actriței Alina Berzunțeanu, cu tîlc și farmec, a unor fapte de viață lipsite de o încărcătură ieșită din comun. Paharul se umple din astfel de picături. Te poți mira, la un moment dat, și întreba „da’ ce-a apucat-o, domnule?“. Nu se petrece nici o
Un experiment by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/5973_a_7298]
-
portantă" de legături interioare, de susținere... R.B.: Explicația trimite și spre titlul volumului ("Haarknoten" însemnînd într-o traducere mot à mot: "un nod în păr", n.n.). Iar colajele - deși teoretic - sunt supuse principiului hazardului, degajă de la prima lectură un anumit "tîlc"... H.M.: ...există în ele o tensiune, chiar umor... R.B.: Da, dar un umor nițel amar... H.M.: Am impresia că ceea ce poate fi numit "Witz", glumă, umor - nu poate funcționa decît în legătură cu catastrofele. Cînd oare ne vine să rîdem? Cînd rîdem
Herta Müller by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/13697_a_15022]
-
reprezintă nu numai un salutar florilegiu analitic prin care este decupat și microscopat întreg edificiul simfoniilor personale compuse pe parcursul unui sfert de veac, ci și un testament în care este stipulată mărturisirea unei remarcabile credințe artistice. Un testament plin de tâlcuri și povețe întocmit cu pricepere, dar și cu smerenia celui pentru care compunerea de simfonii constituie o spovedanie, o suplicație și, de ce nu, chiar o mântuire. Motivația gestului analitic e simplă și la obiect. Cred că grupul simfoniilor constituie partea
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
-a au susținut proba de evaluare la Limba română. Elevii au avut de răspuns la 15 întrebări legate de un text de două pagini adaptat după " Lebedele sălbatice" de Hans Christian Andersen - varianta I de subiect -, respectiv " O poveste cu...tâlc" de Minodora Farfara - varianta II. SUBIECTE Limba română. O parte a elevilor au primit varianta I de subiect, iar ceilalți, varianta II, acestea fiind repartizate, pe rânduri, în fiecare clasă, pentru a se evita copiatul. La varianta de subiect cu
SUBIECTELE la Limba română de la evaluarea elevilor din clasa a IV-a by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/28340_a_29665]
-
ale sale" (Ed. Humanitas, București, 2007) cititorul are de la bun început percepția unui autor mânuind cu precizie meșteșugul narațiunii - dar și al descrierii, al evocării și al portretului literar -, altfel spus stăpân pe arta, nu la îndemâna orișicui, a comunicării cu tâlc, cu miez și cu har, care vine din spațiul eposului popular trecut prin filtrul prozei noastre culte, cu tot rafinamentul de rigoare. Forma de jurnal a scrierii este suficient de generoasă, pentru a-i permite autorului realizarea unui complex epic
Portret al artistului în tinerețe și la maturitate by Daniel Dragomirescu () [Corola-journal/Journalistic/9168_a_10493]
-
mai iubit dintre pământeni, prin cele patru iubiri ale lui Victor Petrini care-l fac de fiecare dată să trăiască experiențe teribile, din care nu lipsesc coborârile în infern. Povești extraordinare Farmecul romanului îl dă salba de povești presărate cu tâlc, din loc în loc: mici oglinzi ce reflectă în plan fabulos realul. Haralamb Vona îi dezvăluie lui Felix Kanmacher secretul lumii românești: așa cum alții se scaldă în bani, noi ne scăldăm în timp. Contrapunctul îl creează povestea pendulei ce se dereglează
Descântec fabulos despre o Românie pierdută by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/3491_a_4816]
-
tulbure decât a noastră. Povești rostite de păpuși ca niște studii oneste și îndrăznețe ale sufletului omenesc. Poeme sincere și simple ce seamănă frățește cu realitatea. Mărturisiri care se pot oferi oricând gândirii. Le-am ascultat cu deferență, spuse cu tâlc și chiar cu voluptate de către locatarii muzeului: păpuși franceze fabricate în regiunea pariziană sau păpuși germane de Thuringia, păpuși spaniole sau italiene, rusești ori germane; păpuși model Barrois sau Gaultier, Jumeau sau Clément; păpuși cochete dând târcoale prin Montmartre sau
De dor și inimă albastră by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/10261_a_11586]
-
lui Gellu Naum în particular sub un titlu care sună a slogan ecologist: Salvarea speciei. Vom ocoli pentru moment sensul patetic-umanist pe care autoarea îl dă sintagmei în cauză, cu gîndul la supraviețuirea speciei umane prin poezie, limitîndu-ne la un tîlc mai modest, de ordin literar. Este oare într-adevăr suprarealismul o specie amenințată cu dispariția precum balenele sau urșii panda? Ne putem îndoi din mai multe motive, sintetizate în următoarele rînduri ale eseistei, care certifică actualitatea de fond a suprarealiștilor
Salvarea unei specii by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15473_a_16798]
-
pe seama cititorului o poezie care nu spune mare lucru. Eul poetic e puternic alterat de dorință inovării cu orice preț și înscrie experiență lexicala în sfera dialogului începătorului cu lumea. Căci doar așa pot fi înțelese aceste versificări banale, cu tîlc la final, care speculează teamă sau neîncrederea cititorului în propria-i experiență pe tărîmul poeziei: "Aseară fiindcă luna părea un șiș curbat/ am vrut să fiu țiganca să-ți cer tot ce ți-am dat:/ c-o gură să te
Poezie si studiu poetic by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17605_a_18930]
-
personalizat, identificând voci și stiluri (scripturale, dar și existențiale) în stare să treacă testul critic lucrat în răspăr cu modele zilei. O înlănțuire de eseuri libere, pe un gherghef indiferent la eveniment, altul decât gustul propriu și plăcerea lecturii cu tâlc. Textele-viori sunt ciupite după o partitură nepăsătoare la corzile pe care demonstrația sa le-ar putea rupe. Importantă e descifrarea codului, tot de el împrumutat textelor: „Tot ceea ce, aparent, ține de un univers de infinită bogăție (sub aspectul lumilor înfățișate
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
în scrierea lui Gabriel Liiceanu și o mișcare opusă popularizării, cea a unor reflecții ce-și propun a depăși aparențele elementare. Acestea sunt extrase cu penseta din fluxul experiențelor habituale, puse sub lentile măritoare, supuse unei analize menite a valorifica tîlcurile lor inaparente, mecanismele unei funcțiuni interioare. Suntem în măsură a certifica aici o apropiere de Noica, în înțelesul "problematizării", al potențării factorilor trăirii prin tensiunea ideii. Lucrurile obișnuite se complică, crusta simplității lor se sparge spre a face loc unor
Dincolo și dincoace de Noica (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7453_a_8778]
-
care le acoperă acest plural. Steaua, si stela. Scrisul în stele are, asadar, si nease-zarea capricioasă a dorințelor hotărâte în altă parte, si încremenirea solemnă a însemnelor lapidare. Deopotrivă luciul începutului de destin și-acela al pietrei de căpătâi fac tâlcul Poeme-lor într-un vers, pe care Ion Pillat le publică în 1936 la Cartea Românească. Fuseseră scrise, spune colofonul exemplarului 58, pe care-l am în față, în iarna anului dinainte. O simplă cochetare cu limita, după destule volume de
Stele by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/6435_a_7760]