2,234 matches
-
Iacob Tamâș Publicat în: Ediția nr. 222 din 10 august 2011 Toate Articolele Autorului Cuprinde-mă.Duioasă, spre mine te revarsă, Doi ochi deasupră-mi vreau să-mi stea făclie Cu buzele pe trup azi scrie-mi poezie Că luna să tânjească în noapte pe fereastră. Ce știe ea-ntr-a cerului răcoare ? Nimic a gheții inimi nu-i topește, Stă doar acolo, tristă și pândește Cum dragostea ne umple de sudoare. Privește cum tresare când trupul meu zvâcnește, Când tu slobozi
CUPRINDE-MĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360750_a_362079]
-
TRIST Autor: Gabriela Zidaru Publicat în: Ediția nr. 1277 din 30 iunie 2014 Toate Articolele Autorului S-a dus din nou o zi din viața mea... Și tristă eu privesc în depărtare, Cum noaptea își aprinde prima stea, Iar eu, tânjesc la dulcea-ți sărutare. Nu știi ce greu se scurge timpul meu, Iar florile parcă pălesc sub soare. Doar gândul către tine tot mereu, Pe vântul ce adie,o să zboare. Ciripesc pe ramuri pasarele, Și soarele îmi zâmbește prietenos. Dar
SUFLET TRIST de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1277 din 30 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360007_a_361336]
-
se bucure de compania unei tovarășe de viață. Avea impresia că toată acea singurătate din viața lui i se așeza ca o greutate pe suflet și îl înăbușea, și doar atunci când bea se simțea mai ușurat. Cu toată puterea ființei tânjea ca la acea vârstă a lui, după ce muncise și alergase atâta prin viață, să culeagă altfel de roade și nu acele roade amare de care avea parte. Însă viața cu realitatea ei dură îl lovise din plin, iar lui în
UN OM SINGURATIC de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 2226 din 03 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359775_a_361104]
-
din 12 mai 2015 Toate Articolele Autorului Prea multe spaime ați rodit în mine Căutându-vă doar sațul de noroc, Torcând huzurul într-un simplu joc, Nu soațe, ci doar simple filistine. Pe rana sângerândă nu pui sare! Când sufletul tânjește nu pui foc! Și nu îți iei averea în obroc Să-ți cați tăcută propria cărare. Nu milă vrea tovarășul de viață, Nici pâinea ta, nici punga burdușită. Căldură doar în inima rănită Și-o vorbă bună-n orice dimineață
FILISTINE de OVIDIU OANA PÂRÂU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359835_a_361164]
-
de salon erau foarte aprinse dar complet libere. Acolo era locul, unde fără teama de a greși, „se fura în văzul tuturor”. Fiecare în felul ei se simțea copleșită de complimentele amorezilor, fie chiar căsătoriți unii dintre ei. Iubeau finețea, tânjeau după clipe de iubire, fie chiar pentru un timp limitat decât ceea ce nu mai aveau de mult acasă. Amatorii la rândul lor, se doreau stăpânii acestor femei, posesorii trupurilor făcute pentru a fi iubite și nu păstrate la naftalină, pentru
IMPREVIZIBIL (1) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359783_a_361112]
-
mare, Orestes, contempla măreția zidurilor uriașe ale cetății, turnurile de apărare, ori clădirile impunătoare ale bogătașilor. Îl impresionau trăsurile aurite care zburdau pe străzile lungi, în goană nebună. Se vedea că acei oameni sunt cei mai de vază din cetate. Tânjea să ajungă și el, cândva, ca unii dintre ei. Se visa promovat în funcții mari, fie negustor, fie comandant de oști. Visa să ajungă cetățean de seamă al acestei mândre urbe, să fie slăvit de norodul de rând al țării
PROVIDENŢA (1) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359838_a_361167]
-
așa fel construit încât să elibereze oamenii către nimic. Căci universul tehnologic este în mod sigur o eliberare a omului către nimic: nu va trece nici șapte ani și veți vedea, pe pământ, peste două miliarde de oameni care vor tânji după muncă și pensii pe care nu le vor mai găsi nicăieri. La ora actuală, un argument forte de ameliorare a umanității nu poate fi altul decât o investiție serioasă în cultură, în arta cu sens, în arta înaltă cu
CUM A AJUNS CULTURA ÎN SUBORDINA LUMII MATERIALE ŞI OAMENII DE CULTURĂ SUB TUTELA STATULUI. PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE A STATULUI DE DREPT ŞI NECESITATEA ÎNFIINŢĂRII NOILOR GUVERNĂMINTE MIXTE de CONSTA [Corola-blog/BlogPost/359866_a_361195]
-
vorbe, au observat printre gene, pe furiș, fereastra de la care obișnuia mama să privească în curte ca să vadă ce mai fac și apoi, dintr-o dată, s-au îndreptat aproape în fugă spre uriașa scară de lemn, ale cărei trepte largi tânjiseră pustii o iarnă întreagă, iar acum răsunau atât de vesel sub graba micilor pași. Incredibil, dar niciun strigăt nu s-a auzit pe urma fugarilor. Coborau treptele ce păreau că nu se mai termină și plaja creștea în ochii lor
NEVAZUTUL de TANIA NICOLESCU în ediţia nr. 745 din 14 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345151_a_346480]
-
spaima de a nu se mai da dusă din acel cotlon în care se simțea apărată și fericită. Da' tu ce tot zici, bărbate? Eu cum crezi că zăceam aici în pat cu mîinile adunate între coapse, făcută covrig și tînjind după tine?! Da' nu-s cam bătrîior pentru tine, femeie? Afrodita a pufnit, amuzată: Ce tot vorbești tu, bărbate? Bătrîior, auzi! Să nu mă amăgești tu pe mine cu scornelile astea ... Da' ce, un bărbat se măsoară după vîrstă? Ba
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN CAP 15-18 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 412 din 16 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345060_a_346389]
-
speranța cu credința Că va găsi iubire-n tot ce-i omenesc Și-a pus în joc tot sufletul, ființa. Și nicăieri nu și-a găsit perechea... Că aici din naștere i-a fost ursita... Văzând românii cum după el tânjesc, S-a-ntors acasă dorul românesc. Cluj Napoca, 8 august 2015 Cu brațele Cu brațele nevăzute ale cuvântului Îmbrățișez buzele veșniciei... Râuri de priviri Cântă odă bucuriei... Visele sunt pașii misterioși ai dorințelor curate pe nisipul ardent al malurilor... apogeul...netăcut al versurilor
PLOILE NETĂCERII de MARINA GLODICI în ediţia nr. 1683 din 10 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340241_a_341570]
-
să o iubească, iar ea la rândul ei îl va iubi cu aceeași intensitate. Avea nevoie de o vorbă bună, de un alint, de o îmbrățișare, trecuse o veșnicie, de când nu mai fusese sărutată, simțea că buzele i se uscase, tânjea după iubire, ar fi vrut ca Petruș, să lase treaba în bucătărie și să vină la ea, ardea de nerăbdare, voia să fie sărutată, să fie îmbrățișată, să uite de ea, să trăiască clipe de iubire înălțătoare. În bucătărie Petre
DRACU* NU ESTE AȘA DE NEGRU XII de IONEL CÂRSTEA în ediţia nr. 2127 din 27 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340497_a_341826]
-
în Olanda. Ca lucrare de diplomă, a făcut un film care spune în scene extrem de emoționante, povestea regăsirii familiei și a originilor sale din românești. Un singur om lipsește astăzi din povestea lui de viață, cel pe care Bryan a tânjit cel mai tare să îl întâlnească. Mama sa naturală, care a murit înainte ca Bryan să o poată vedea. „Aveam 7-8 ani și mă uitam la o carte cu steaguri și am alergat în camera părinților mei și le-am
Reîntoarcerea lui Bryan Ilie, tânărul publicitar care la cinci luni a fost adoptat din Călărași de o familie de irlandezi () [Corola-blog/BlogPost/338300_a_339629]
-
pragmatici. Pornim idealiști în viață și sfârșim cinici. Vrem să iubim și să fim iubiți, să călătorim și să ne bucurăm de prieteni, vrem ca fiecare clipă să aibă însemnătatea ei unică și să nu ne/se consume în zadar, tânjim să-i ocrotim pe cei neajutorați și să nu-i rănim pe cei din jur și, cu toate astea, când ajungem pe picioarele noastre, cădem pradă angoaselor sociale și presiunilor de a ne conforma, cu mic cu mare, unui model
Femeia din fața blocului. Pornim în viață idealiști și sfârșim cinici () [Corola-blog/BlogPost/338326_a_339655]
-
Danemarca că despre incarnarea socialismului adevărat. Pe de o parte, nu stiu (sau se fac că nu știu) că ambele țări s-au bucurat de prosperitate datorită unei piețe libere și a unor politici de stimul economic la care America tânjește în ziua de astăzi. Pe de altă parte, confuzia asta este folosită pentru a introduce în discuție idei de-a dreptul comuniste, precum învățământul gratuit și redistribuirea averilor. 5. Generația '90 din România, formată în Piață Universității, a fost anticomunista
INTERVIU. Socialismul explicat tânărului cool, cu iPhone și tricou cu Che Guevara. „Eu nu m-am rupt de România, ci de o lume care îmi făcea rău” () [Corola-blog/BlogPost/338381_a_339710]
-
unor cunoștințe vitale, inaccesibile încă ție -, el trezește în auditoriu un simțământ de respect și supunere reținută, asigurându-i pe cei hăituiți de obsesia succesului că, dacă urmează pașii prescriși de el, visele pot deveni realitate. Percepuți - sau, mai degrabă, tânjind a fi percepuți - un fel de demiurgi ai structurilor organizaționale, acești artizani ai psihicului uman se laudă că ar fi capabili să revitalizeze chiar și sictirul corporatistului față de un job prost plătit inculcându-i o filozofie aptă să îi redea
În pelerinaj la Arsenie Boca al corporatiștilor () [Corola-blog/BlogPost/338409_a_339738]
-
sa se regăsesc scene, replici și teme, despre care a scris cu umor și umanitate pe parcursul mai multor ani. Fiecare dintre ele pare extrem de familiară celor care își trăiesc viața în România. Scriai la un moment dat în carte că „tânjim la nesfârșit după toate cele care ne sunt și ne vor rămâne străine, ca să devenim niște turiști prin existența noastră”. Cât de ușor mai este astăzi să fii fericit când îți privești wall-ul de Facebook? Mi se pare că e
Cum s-a vindecat de nefericire Răzvan Exarhu () [Corola-blog/BlogPost/338801_a_340130]
-
tu aminte de baba! Mă amenința sau mă avertiza? Îți recomandăm A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” M-am lipit cu burta de peretele exterior al vagonului. Baba s-a strecurat pe lângă mine, s-a
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
zile. Nici acum nu îmi pot închipui cum am reușit să le trec. Diploma de licență e tot la universitate, nu mi-a folosit, nici măcar un minut, la nimic. Și nici nu cred că îmi va folosi vreodată. N-am tânjit niciodată să fiu fericit. Cât despre bani, vorba Unchiului Culiță: ”Saracia o fost prietenă bună cu tata, șî cu minie tot așe!” Dacă vreau ceva de la viață, e să las în urma mea o Gură de Rai. Și niște îngeri, să
Povestea ca Viață. Blestem () [Corola-blog/BlogPost/338927_a_340256]
-
un mesaj prezidențial mai vechi, din care înțelegeai, totuși, că prezidentul voia să scrie unprecedent (fără precedent). De data asta, compatrioții care n-aveau somn au găsit deschise dicționarele online, dar, sorry... încercați coffee (cafea), cover (a acoperi), covet (a tânji) etc. Cuvântul-fantomă a bântuit lumea timp de șase ore, până au șters tweet-ul original. (Probabil că se sesizaseră mai devreme oamenii de serviciu, dar trebuie să ai covfefe să-l trezești pe Potus în crucea nopții să-l întrebi wtf
Lumea lui fefe. Enjoy! () [Corola-blog/BlogPost/338946_a_340275]
-
dezvolta slăbiciuni emoționale exagerate, care îi pot dăuna mai apoi în viața de adult, în timp ce o fată crescută fără tată va tinde fie să suplinească singură acest neajuns devenind foarte reticentă la orice prezență masculină din viața ei, fie să tânjească atât de mult după o prezență masculină încât să se atașeze prea ușor de orice bărbat întâlnit. „A fi o mamă singură poate fi deci un semn bun, acela de emancipare a societății care a mai surmontat încă un subiect
Femeile românce care aleg să aibă copii singure, între tabu și nou trend social () [Corola-blog/BlogPost/338463_a_339792]
-
în Central Park? Cum ar fi dacă o persoană, care acum își poate dona după moarte organele științei sau pentru transplant, ar dori ca, după ce va muri, trupul ei să fie îmbălsămat și utilizat pentru relații sexuale cu X (care tânjește nespus după așa ceva), iar legea ar considera dorința firească și ar aproba-o? Acum râdem, pentru că asemenea ipoteze ni se par inacceptabile, dar, precum am spus, la fel stăteau lucrurile și acum o sută de ani în privința homosexualității. Or, an
De ce Conchita, cu barbă şi rochie mulată de seară, e ok, dar să te plimbi în slip prin Piaţa Romană nu e? () [Corola-blog/BlogPost/338504_a_339833]
-
noi purtăm toată vina dezastrului și apocalipsului capitalist. Și că din cauza noastră s-au înmulțit periculos și chiar grețos de mult guzganii prin dedesubturile Patriei și păduchii lați și rotunzi și dreptunghiulari pe fruntea ostenită a Țării. A Țării care tânjește după Ștefan Cel Mare în Cotroceni și după Vlad Țepeș în Victoria. Nu? Uite...chiar acum, în clipa asta, părinții îmi spun că mă așteaptă. Și chiar îi întreb și mă mir unde mă așteaptă, dacă sunt lângă mine?!... Și
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (XI – XIV) () [Corola-blog/BlogPost/339970_a_341299]
-
vânt Și-i pleacă departe când jurui ortacii în scrâșnet de drujbe pe trailere plâng, . Pădurea din mine-i înaltă și verde își poartă în frunze dorul sihastru Și-i lacrimă ruptă când nimeni n-o vede pădurea din mine tânjește albastru. (Getuța Zecheru) Referință Bibliografică: Pădurea din mine / Georgeta Zecheru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2236, Anul VII, 13 februarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Georgeta Zecheru : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
PĂDUREA DIN MINE de GEORGETA ZECHERU în ediţia nr. 2236 din 13 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340099_a_341428]
-
procesualitatea băuturii: „Bea-mă mereu” („Dă-mi”). În al patrulea rând, beția nu este numai o stare de întâmpinare, ocazională, ci o stare de situare, o modalitate existențială: „A venit întunericul și m-a găsit beat” („Apocalipsă”). În imaginar se tânjește după „corabia beată” („Un măr stă în ușă”). În înregistrarea relației cu timpul ca demers de a căuta „punctul de moarte”, eul liric își dorește pentru sine: „să-mi îmbăt moartea” („Vânzare”). Într-o ficțiune lirică în care „corabia beată
AURELIAN ZISU: O estetică a toxicităţii, de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339592_a_340921]
-
să fiu mai curtată, mai iubită, simțea că se îneacă de ziua mea, când primeam în dar niște flecuștețe pe care ea nu le avea, sau când mi se oferea un premiu sau mi se făcea un compliment după care tânjea”. Al doilea pilon al lumii concurențiale îl alcătuiește Claudia și fratele său Meme Florescu. Aceștia „erau dintre acei frați care nu pot trăi unul fără celălalt, dar care de-abia se acceptă”. Dacă Ileana și Ilona se află în competiție
Stelian Ţurlea: Elemente metafizice în proza evenimenţială, de Ștefan Vlăduțescu () [Corola-blog/BlogPost/339642_a_340971]