1,181 matches
-
le-a dat foc. Era un gest de recunoștință pentru singurătatea care îi era atât de credincioasă și care l-a urmat peste tot. "Ca o cățea", râdea Domnul Andrei, încrețindu-și pielea de șopîrlă: Poate că și acum dă târcoale pe undeva prin bălării. Dacă am nevoie pot s-o chem în ajutor. Uneori, noaptea, chiar mă simt ispitit s-o strig. Dar mă abțin. Mi-e frică să nu se îndrăgostească de Mopsul", adăugase în bătaie de joc, într-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
pentru ei înșiși, să știe exact ce au fost, dincolo de întîmplările care se umflaseră în timp, cu sângele supt, ca niște lipitori crescute pe trupul realității. Uneori, seara, când coridoarele se goleau de lume, îl vedeam pe câte unul dând târcoale prin apropierea arhivei, singur, tăcut, cu gulerul la halat ridicat ca să nu fie recunoscut, de parcă adevărul aflat înlăuntru, în hârțoagele Arhivarului, păstrat ca plantele presate în ierbar, putea fi mirosit, adulmecat. După care cei care se învîrteau pe-acolo se
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a mai plâns, a născut o fetiță, Ana, pe care a început s-o iubească nebunește. Pe la vreo opt ani însă, când Ana se juca cu mingea pe stradă, s-a apropiat de ea un măcelar, un maniac care dădea târcoale copiilor, tulburat din când în când de dorințe monstruoase. A ademenit-o să-i arate o jucărie acasă la el, a violat-o, schingiuind-o, după care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
care a lăsat-o mai mult moartă decât vie în stradă. Cât timp a mai sperat că fetița va trăi, Mefista nu s-a mișcat de la spital, deși aflase de la Ana totul. De cum a înmormîntat-o însă, a început să dea târcoale măcelăriei. Până la urmă s-a culcat cu măcelarul și l-a omorât în somn cu un satâr. A fost găsită dimineața, nebună, cântând lângă o baltă de sânge în care zăcea cadavrul... Dacă Mefista n-ar fi fost nebună, m-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
a lăsat să-și urmeze soarta. Și dacă soarta l-a împins în noroi însemna că o merita. N-a mai vrut după aceea alt soț și ani de zile i-a respins pe toți pescarii care i-au dat târcoale și i-au bătut seara la poartă în speranța că-i va pofti în casă și în patul ei, până ce s-a răspândit zvonul că o urmărea blestemul bărbatului mort și că-și petrecea timpul bătând mătănii ca să fie iertată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să păstrez echilibrul bărcii pe valuri, am simțit cum mă podidește o sudoare rece, de spaimă. Fiindcă nu departe de barcă, am văzut rotindu-se prin apă un rechin. Apoi, o întreagă haită de rechini a început să-mi dea târcoale, ca într-un dans. De frică, mi-a scăpat o vâslă în apă. Dacă o pierdeam și pe cealaltă, n-aveam cum să mai revin la țărm. Am renunțat prin urmare să mai vâslesc și m-am lăsat în voia
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
să mă las terorizat de moartea care ne așteaptă pe fiecare la un capăt de drum. cu răbdarea ei imbecilă: simțind până la impertinență că mai puteam să mănânc fructele care îmi plăceau, să mă întind la soare ori să dau târcoale unei femei frumoase. Și, n-am mai spus-o oare? de câte ori a trebuit să-mi refac moralul pus la grea încercare, m-am abătut printr-un cimitir. Acolo îmi repetam: "Daniel Petric, ești viu! Această singură calitate te așează deasupra
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
în care poți pretinde până la urmă, și în fața ta, că pe jumătate crezi? Tu nu vezi, tu nu te uiți în jurul tău? Nu observi că toți procedează la fel? că Sonia îmi vorbește acum cu "dumneavoastră", că Aristide îmi dă târcoale, de parcă s-ar fi îndrăgostit de mine, și că bătrânii roiesc în jurul meu? De ce crezi că fac asta? Sau te deranjează că aș putea să-i dau ordine Arhivarului într-o zi?" Laura nu m-ar fi înțeles și nici
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înfiora în jur balta. Dinspre maluri se auzeau țârâituri de greieri care ciuruiau noaptea și din când în când țipete scurte de pasăre. Umbre lungi atârnau de trestii. Din nou m-am gândit la Hingherul. Pe unde umbla oare? Dădea târcoale azilului sau se dusese în lume? Simțeam în aer mirosuri de furtună, care îmi sporeau și mai mult surescitarea. M-am întrebat: de ce o iubeam pe Laura? De fapt, era mai degrabă interesantă decât frumoasă. Avea, cum zicea Aristide, pe
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
4)când am intrat la facultate. Pe al cincilea nu l-am făcut, căci n-au mai fost condiții: la terminarea facultății eram familist, om serios, gata... Și, zău că nu regret deloc că l-am sărit! Parcă-mi dă târcoale și-un pic de greață. Întocmai ca după o beție. O pilulă, poate, mi-ar ajuta. Sau nu, mai bine puțin aer proaspăt. Da, altă viață, acum mă simt altfel. “Răspunsul nu-i deloc greu de găsit: pentru că, printre oamenii
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
sufletul meu, toate acestea! Mâna atotputernică a divinității le-a dăltuit de-a pururi, ca să rămână așa acolo și să reziste tuturor vicisitudinilor. Și să fie, totodată, reazăm cugetului, în momentele sale grele, când îl încearcă minciuna și-i dă târcoale lăcomia, când e asediată de egoism sau vrea să-l ademenească trufia. Atunci, gândul la Dumnezeu, la Isus Cristos și la Fecioara Maria alungă răul și-i curăță urmele, lasă locul proaspăt și curat, în care trebuie să se înscăuneze
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
dar nu de la mine), să le trec pentru a nu le uita, deși știu că nu voi uita nimic. Un amestec - se gândea - din care nu știu cum să ies, parcă ar fi o primejdie în mine și în afara mea, dându-mi târcoale. Sau e numai în capul meu totul? Nici nu știu ce e în mine, de fapt - se gândea. De parcă m-aș simți bolnav că nu găsesc în mine forța care-mi trebuie, să-i vorbesc și să nu mă mai închid. Vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ei, imagine a celei mai radicale alterități. Dar întâlnești și nebunia, căci imnul eriniilor este asociat pierderii rațiunii. Eriniile pun stăpânire pe mințile oamenilor, le încătușează, le lasă pradă delirului. Încă din finalul Hoeforelor, Oreste simte cum nebunia îi dă târcoale. Spiritul lui rebel, pe care nu-l mai poate controla, îl poartă deja pe cărări necunoscute, cele ale unei nebunii ce-l duce în pragul morții, cele ale unor halucinații în care i se năzărește că vede femei asemănătoare Gorgonelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
nopții cei întunecați”. Din noaptea aceasta se va ivi mai târziu fantoma lui Banquo. Astfel, „noaptea impură”, noaptea spectrelor și a vrăjilor, figurează spațiul prin excelență al tragediei shakespeariene, spațiul alterităților de temut. Noapte de smoală, „când duhurile (spirits) dau târcoale, iar stafiile (ghosts) ies din mormintele lor”, așa cum este ea evocată în Henric al VI-lea, de pildă. S-ar putea obiecta însă că, în teatrul lui Shakespeare, există și alte nopți, nopțile de vară din Visul..., din Noaptea regilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
pe ușă sau s-a ridicat de la masă, semn impalpabil, imaterial al prezenței morții. Numai bunicul orb știe că printre ei se află cineva, că acolo s-a așezat cineva, bunicul orb căruia moartea a și început să-i dea târcoale; numai el are clarviziunea celor ce au trecut prin greaua încercare a tenebrelor și au devenit atoateștiutori, întocmai ca fantomele. Numai el poate „vedea” pe chipurile celorlalți semnul morții: „Îmi dau seama că toți sunteți acum mai livizi decât niște
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
aceasta este, pentru Pirandello, însăși esența teatrului, miezul său tainic? Cea căreia dramaturgul îi încredințează evocarea momentului melancolic al asfințitului, când, în liniștea cabinetului său de lucru, orice autor se cufundă într-o umbră forfotind de personaje care îi dau târcoale ispitindu-l, este Fata Vitregă, cu chipul ei „transfigurat” și cu discursul ei de „somnambulă”, plin de reproșuri: autorul și-a abandonat personajele imaginate, nu le-a dat consistență, nu le-a fixat într-un text. De aceea, ele sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1979_a_3304]
-
vezi că ai găsit în mine un prieten adevărat. Vrabiuța s-a lăsat dusă în casă, a primit ajutor de la Motanul Tom. Dar să nu cumva să credeți că șoimul cel rău o lăsa pe vrabiuță în pace. Mereu dădea târcoale pe la casa motanului să vadă dacă nu cumva acolo se află vrabiuța. Dar de fiecare dată ieșea motanul și era suficient săși arate ghearele ca șoimul să zboare fără să se uite înapoi. Pe măsură ce timpul trecea aripa vrăbiuței se vindeca
PRIMA CARTE CU POVEȘTI by Înv. MERA FEVRONIA Prof. MERA FEVRONIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91503_a_93524]
-
Elenă Marin Alexe Caut suspinând ușa zorilor cu tandrețe în genele răsfățate de căldură privirii Prin gânduri dau târcoale uitate meandre visului pasager, incoerent, ratat. Mă străduiesc să deschid seiful inimii prin Cuvânt și să ating taine ascunse înțelepților, dar descoperite profanului. Ciudat nu? Zilnic, aceeași coborâre vie, neostoita, în labirintul imens al eului dur mascat de complezenta. Și
Labirintul by Elena Marin Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83320_a_84645]
-
deja cârcei la mână de atâta scris. Dar el nu se lasă! Uite-l, uite-l că iarăși își înfige pana într-un alt ghem și acum începe o nouă coală ministerială. Cică o flotă sub pavilion englez tot dă târcoale și amenință că va ataca flota sub pavilion turcesc dacă nu termină războiul cu Rusia. Hm! Nu mi se pare deloc interesant. Eu aș fi renunțat să mai pomenesc ceva despre asta și aș fi semnat cât mai repede nenorocitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
până peste culmile înfășurate în aburi gălbui, pe celălalt versant al muntelui de pe care noi ne retrăgeam, fără să uităm burdufele cu brânză, dezgropate din ascunzătorile ciobanilor goniți din zona de foc. Avioanele cu cruci negre pe aripi, ne dădeau târcoale și obuze miorlăitoare se spărgeau astmatic, scormonind pământul, pârlindu-i iarba măruntă, cu scuipatul prelins din limbile flăcărilor roșii ca sângele, aprinse de explozie și stinse ca un scurtcircuit. Așa cum mă întindeam atunci pe burtă în mocirla de la marginea drumului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
tovărășia cucuvelelor, lângă gramofonul cu pâlnia turtită, alături de perele tomnatice întinse pe jos, pe pânza de saci, în formații strategice, ca o companie în marș, în desfășurare simetrică. Mi-aduc aminte de zilele când foamea mă silea să le dau târcoale, să ridic câte una și s-o pun iar la loc, ca să nu fie a doua zi lipsă la apelul gazdei. Robert nu va putea coborî niciodată noaptea, din pod, în întuneric, să treacă prin odăile oamenilor cufundați în somn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
Reilly pe polițist. Ignatius mângâie ușor părul vopsit roșcat al maică-sii cu una dintre labele lui uriașe. N-ai altă treabă decât să te agăți de niște bieți copii, cu puzderia asta de oameni de tot soiu’ care dă târcoale-n oraș. O aștepta și el pe maică-sa și ăștia-s gata să-l înhațe. — Acesta este în mod sigur un caz de adus în fața Uniunii Libertăților Civice, remarcă Ignatius, așezându-și laba pe umărul căzut al mamei sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza, în căutarea lui. Și ce o să se facă mâine? Autogara nu mai prezenta siguranță. — Dracu’ s-o ia pe don’șoara Lee, spuse George tare, fără să-și domolească pasul. Dacă n-ar fi fost atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
erotice. Oricare ar fi calitățile ei spirituale, mahalalele sunt neîndoielnic sub standard în ceea ce privește confortul fizic și am serioase îndoieli că fizicul meu bine dezvoltat ar putea să se adapteze cu ușurință dormitului pe străzi. Aș avea neîndoielnic tendința să dau târcoale băncilor din parcuri. Prin urmare, însuși trupul meu mare este o garanție că nu voi cădea prea jos în structurile civilizației noastre. [La urma urmei, eu nu cred că este necesar să ajungi la fund, ca să zicem așa, pentru a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
fantastic. Te pot asigura că te vei bucura de atenția absolută a tuturor. Tânărul hohoti, acoperindu-și gura cu mâna. Pe cinstea mea, ar putea fi o sindrofie nemaipomenită. Nu avem timp de pierdut, spuse grav Ignatius. Apocalipsul ne dă târcoale. O vom face săptămâna viitoare la mine acasă. Va fi nevoie să faci rost de pânză roșie, albă și albastră pentru steaguri, îl sfătui Ignatius. Mitingurile politice au întotdeauna așa ceva. — Voi avea zeci și zeci de metri. Ce chestie colorată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]