6,881 matches
-
ce pot face aici e să limiteze daunele. Unui copil care-a pățit-o n-ai ce să mai faci. Odată ce i-ai tras-o, nu-i mai iese din minte. Copilul e distrus pentru totdeauna. Nu, cei mai mulți ajung aici tăcuți. Cu vergeturi. Deja între două vârste. Fără să zâmbească. Ajung aici și primul pas e interviul de evaluare, luat cu ajutorul păpușii cu anatomie detaliată. Care e diferită de o păpușă cu anatomie corectă, dar mulți le confundă. Și Cora le-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
ROMÂNIA, Bd. Carol I, nr.35, cod 700506, tel./fax: 0232410427 DANIELA MAXIM REMEMBER EDITURA JUNIMEA IAȘI 2003 Mamei mele PROLOG În clipa în care se întinse în pat, crezu că numai gândul la Aniela o mai putea salva. Ascultase tăcută vocea stinsă, încărcată de sentimentul vinovăției, a soțului ei. Simțise, prin telefon, că suferă, regretă, urăște slăbiciunea care-i luase mințile și-l făcuse să greșească. Sub influența nopții albe, petrecute într-o sfâșietoare singurătate, golită de orice gând și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
cinci la număr, printre ei aflându-se și un băiețel cu o privire năucitoare, pe care doamna îl adora pentru frumusețea și inteligența deosebite. Crin Soveja avea gene lungi, irisul albastru și un păr negru, de tăciune. Era înalt, subțire, tăcut și pașnic iar zâmbetul timid și gropițele din obraji topeau sufletul Luanei când se uita la el. Era fascinată de acest coleg neobișnuit care n-o lua în seamă, nu-i vorbea și-i întorcea spatele atunci când se apropia. Atitudinea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
matematica, doi și cu doi veșnic vor face patru! , fizica și chimia continuau să reprezinte marea enigmă a vieții ei. La sfârșitul lui octombrie plecă în excursie la Durău. În timpul drumului, colega de bancă îi fu o companie deosebit de comodă. Tăcută, marcată de viața încâlcită de familie pe care o trăia, Mara prefera să asculte sporovăiala continuă a Luanei decât să vorbească. Părinții ei divorțaseră pe vremea când era foarte mică. De atunci, maică-sa trăia în concubinaj alături de un bărbat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
mai corespundea cu cea de la plecare. Când, în cele din urmă, profesorii îi dădură de capăt, roata se puse în mișcare. Lângă Luana, Marc nici nu respira. Era atât de fericit că-l primise lângă ea, încât amuțise. Fata privea tăcută pe fereastră, simțind că o copleșește oboseala. Nu dormise deloc și acum legănatul ritmat al mașinii o făcea să-și scape pleoapele. Nu realiză când se lăsă întunericul peste ea, când o toropi căldura, ori când Marc, într-o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
coleg de școală, cu toată mustăcioara lui, nu-și mai avea locul. Fotografia a imortalizat imaginea a doi tineri detașați de moment, adunați întâmplător pe foaia lucioasă. În seara ultimei zile de școală sună telefonul. Sanda ridică receptorul și ascultă tăcută vocea care-i vorbea. Apoi spuse: Bine, am să-i transmit. Se întoarse spre Luana: Era Vera. Renar vrea să dea la marină. E disperată și te roagă să vorbești cu el, să-l faci să se răzgândească. În ciuda comportamentului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
asemenea lor, asemenea celorlalți copii, doar că el avea părul deschis la culoare și pielea roz. Stai! Adam a vrut să-l cheme, să țipe la Karl să se Întoarcă. Nu pleca, i-a venit să strige. Dar a rămas tăcut și nemișcat, as cuns În frunzișul des și plin de ghimpi. Acum era În stare să se stăpânească și să tacă, Își ținea respirația și număra rar până la zece. Cu multă vreme În urmă Învățase să-și controleze astfel frica
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
i-a răspuns. La intrarea hotelului defilau limuzinele. Zgo motul neîncetat al motoarelor și gazul de eșapament i-au făcut greață, iar fluierele ușierilor Îi țiuiau În urechi și i sporeau Începutul de migrenă. Voia să plece acasă. El rămăsese tăcut și o privea. Margaret Își zise că era gata să stea acolo și toată noaptea În așteptarea răspunsului ei. În cele din urmă, el a rupt tăcerea. — Îmi pare rău, ai dreptate, nu-i locul potrivit să stăm de vorbă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
roz a Statelor Unite a plutit În cercuri ca Într-un vis, până când s-a lovit cu botul de tablă și a căzut. Albeața tundrei canadiene a ieșit pe geam Într-un zbor arcuit, În sus, spre lumina prăfoasă; iar suprafața tăcută a Oceanului Pacific, pe care Adam Îl iubea nespus, punctată de insule (Fiji? Tahiti?), zăcea pe pardo seala crăpată de ciment, În așteptarea cuiva care s-o calce-n picioare. La sfârșitul acelei prime zile de școală n-a mai fost
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
nume, nu vedea nici blocuri-turn, nici monumente din beton ori statui de sticlă, iar noaptea mizeria clădirilor din jur nu sărea În ochi și orașul părea mai binevoitor, mai uman. Mai spre nord, vechea piață a primăriei era pustie și tăcută, colo nadele marilor clădiri erau Înecate În beznă. În locul soldaților de mai Înainte erau cei care căutau un loc să doarmă. S-a simțit dintr-odată nerăbdătoare să ajungă acasă și fericită că nu mai avea mult de mers. Își
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
pot să vorbesc, Farah, singura care a ținut vreodată la... Nu, nu, și mami ține la tine. Ea te iubește. Nu, a zis el. Ea are nevoie de mine. Nu s-au mai oprit. și-au continuat drumul prin orașul tăcut. 10 De Îndată ce Margaret a ieșit pe ușă, Adam a rămas iarăși singur. Singurătatea nu-i era prielnică. Pricepuse asta În cursul săp tă mânii din urmă, de-a lungul nesfârșitei traversări a insulelor, apoi străbătând Marele Drum Poștal care mătură
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
alții se smiorcăiau, vorbeau Între ei ori se răsuceau de pe-o parte pe alta până când se trezeau pe jos. Johan nu dormea. Când frații călugări de serviciu stingeau lumânările și lămpile cu gaz, iar Încăperea devenea rece, deșartă și tăcută, Adam venea În patul lui Johan și adormea pe loc, la fel de repede ca trecerea zilei În noapte. Odată, când Adam era Încă foarte mic, făcuse febră, iar pielea Îi era când fierbinte, când rece și lipicioasă. Nu se găseau medicamente
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Margaret de felul În care Îl cunoscuse pe Mick. Își aduce aminte totul cât se poate de limpede, chiar și acum, În orașul ăsta asiatic atât de Întins, acum, când el a trecut de vârsta tinereții și a devenit mai tăcut, laconic, dacă nu de-a dreptul taciturn și morocănos. Își mai aduce aminte și de cârciumioara de lângă Panthéon, unde mâncaseră supă, jambon și niște bucățele de baghetă cam uscată, dar și de emoția ei când el Împăturise ziarul și i-
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
gunoaie și al bicicletelor stricate, s ar fi putut Închipui arbori și eleșteie. Puteai să imaginezi acolo până și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că astfel noaptea i se părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Alergau de-a lungul terenului de sport călcând prin băltoace. S-au Împiedicat, iar Farah a râs, un râs ca scâncetul ascuțit al unui copil mic. Johan a crezut că se rănise, dar când s-a-ntors a văzut că zâmbea. Chiar
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
coborât, a trecut de partea cealaltă, unde stătea Farah, și i-a deschis ușa. E-n regulă, poți să cobori, nu e noroi. În fața lor se distingea suprafața unei ape, cotitura unui râu care curgea potolit. Era Întunecat, calm și tăcut. Pe mal erau copaci cu rădăcinile cufundate În apă, scunzi și masivi, parcă pluteau. Farah a ridicat capul. Nu văd luna, a spus. știu. Sunt nori. De-aia am ales seara asta. De ce? Ce vrei să spui? O să vezi. Vino
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Nu-i exclus, Într-o bună zi! — și dacă nu? Pornise spre Karl și Adam, dar s-a Întors și i-a spus: — O să mă mărit cu un om bun și o să-i fac copii buni. Străbătea În viteză orașul tăcut, noaptea era mânjită de culorile neoanelor. La intersecțiile Întunecate nu se uita la luminile semafoarelor. Nu ținea niciodată seama de celelalte mașini, nu ținea seama de nimic. În orașul acesta tânăr și grăbit, n-avea chef să stea locului și
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
astfel Încât În locul mormanelor de gunoaie și al bicicletelor stricate el Își Închipuia arbori și eleșteie. Uneori putea să-și imagineze acolo și marea. Abia atunci se simțea el cel mai fericit, pentru că noaptea părea mai lungă, mai adâncă și mai tăcută. Ar fi vrut ca locul acela să nu aibă trecut. Ar fi vrut ca noaptea din ajun să nu fi fost decât un vis, iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
fi fost decât un vis, iar luna dinainte nici să nu fi existat. El trebuia să se miște. Câtă vreme nu se oprea, nu i se putea Întâmpla nimic. Ploua. Uneori putea să-și imagineze marea. Străbătea În viteză orașul tăcut. Mulțumiri Îi sunt profund Îndatorat lui Nicholas Pearson, cel mai sensibil și mai Înțelept editor pe care și-l poate dori un scriitor; cu ajutorul lui am depășit numeroase furtuni. Mulțumesc, de asemenea, tuturor celor de la Fourth Estate și HarperCollins din
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
Ceasul ticăia pe noptieră. De la un timp butucii parcă se încovoaie și trupurile la fel. Diminețile devin grele, se lasă umede peste pleoape. Ierburile se încolăcesc reci pe picioare. Respirația ustură, mâinile se învinețesc. Parcă și masa de prânz e tăcută și searbădă. Fetele se întorc la parcelele lor, fără gânduri. Apoi se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
se ivește soarele și via începe să miroasă a viu, a proaspăt, a cuptor. Cântecele ascuțite se duc până departe. Spre seară oboseala începe să doară în trupuri. Cântecele slăbesc, toartele târnelor tremură între degete. Uneori se năpustesc graurii, vin tăcuți și coboară ca săgețile. Un șuierat puternic și ascuțit curmă tăcerea. Un stol uriaș se ridică brusc învăluind cerul. Alt șuierat îi răspunde primului. Se ridică iarăși un stol. Alte și alte șuierături, alte și alte stoluri. Graurii s-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
totul specială a doctorului, rămâneau acolo, în paturile lor, niște amărâți de anonimi, cazuri neinteresante, prea ușoare sau prea dificile ca să se mai poată face ceva special. I se întâmplase mai de mult, să întâlnească în spital un bătrân slăbuț, tăcut, liniștit, cu ochii mari, serafici, adânciți în găvanele orbitei, se ținea de paturi, de pereți când pleca la WC-uri, târând papucii uriași pentru picioarele lui slăbănoage. La mine nu se uită nimeni, taică, i-a zis lui Marcu, după
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și abia pe ultima sută de metri reuși să-l înscrie la o școală postliceală de tehnicieni și cu mari eforturi și umilințe de tot felul să-l vadă reușit. Fetița, Fana, rămăsese aceeași tocilară conștiincioasă și mediocră. Era foarte tăcută acasă și nu dintr-o necesitate interioară de a se distanța de restul oamenilor, pentru că ar fi avut un univers interior bogat încât să-i fie suficient sieși, ci dintr-o timiditate accentuată ce-i tăia uneori posibilitatea de comunicare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
un picior și să bată din palme, să duduie cu tălpile goale pe covorul de iută. Gălăgioasă, veselă, ușoară. Dar Carmina și Ovidiu au tras după ei ușa încet de parcă s-ar fi aflat într-un sanctuar și gestul lor tăcut, pios, i-a reamintit Elenei că de fapt murise, a privit pierită în urma lor cu buzele împietrite, stupefiată de logica faptelor, s-a lăsat ușor pe genunchi, nu voia să accepte realitatea și a bătut cu pumnii mici, strânși, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
Carmina și Elena și le iartă greșelile lor cele de voie și cele fără de voie, izbăvește sufletul lor, amin. Le primea ouăle în palmele lui stafidite, uscate, asemănătoare cu două scoici, clipea des, împăcat, le urmărea cum ies din biserică tăcute, intimidate, ca două oițe, știa că afară o să aibă sentimentul că aerul e altfel, și soarele e altfel și bolta cerului altfel, că nu se mai simt ca într-un spațiu închis, apăsător, unde ochii sfinților pictați pe pereți te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
la sută, dar optsprezece la suta din aceștia sunt zaharuri, urma el. Ce zici, optsprezece la suta din patruzeci și șase o fi mai bine sau mai rău decât opt la suta din optzeci și patru? Eleanor rămase în continuare tăcută, ceea ce pe Adrian nu păru să-l mire sau să-l supere. Lua un alt pachet. — Shredded Wheat pare să fie soluția cea mai bună. Are șaizeci și șapte la suta hidrocarbonați, din care zaharurile reprezintă mai puțin de unu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1918_a_3243]