1,658 matches
-
rolul de gospodină în serios, am făcut curat, am lăsat baltă activitățile intelectuale. Miercuri seara a ajuns Adi, ne-am uitat la filmulețe de familie. Am revăzut atmosfera de acasă și pe mama și Andrei în polemică religioasă. Pe el tăios, inteligent, dur, cinic. Pe ea serioasă și sensibilă. Fiecare își ascundea nervozitatea în felul lui: Andrei vorbea cu mâna streașină deasupra gurii, mama curăța stereotip adesea fărâmituri imaginare de pe masă. Mama a rămas esențial un copil în veșnică mișcare și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
intuițiile noastre, lucrând aidoma pentru fiecare din noi, asemeni unor ceasornice reglate pentru aceeași oră. Asta înseamnă că ne vom întâlni într-o sincronizare căreia îi suntem supuși”. 14. Bătea un vânt aspru peste acoperișuri și vânzolea zăpada în gerul tăios din dimineața acelei zile de Ajun de Crăciun. Fluviul înghețase. Căruțele scutite de taxa de a trece cu bacul îl traversau acum direct; crusta de gheață nu dădea nici un semn de slăbiciune, o pătură nu prea groasă de zăpadă, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tatăl Anei. Era îmbrăcat cu paltonul pe care i-l știam, purta însă o căciulă nouă, de aceeași culoare, îmbrăcăminte întârziată din iarna ce abia se sfârșise, îndărătnicie prevăzătoare a omului de la țară căutând mereu spre cerul schimbător și vântul tăios ce sufla încă de-a lungul dezmorțitei câmpii. Ne îmbrățișarăm veseli, se descoperi, emoția lui era vizibilă; poate datorită faptului că se afla în tribunal, încerca o stânjenire, o jenă abia ascunsă de modestia lui funciară. - Am venit să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
se uită spre dealuri cu fălcile strânse, scrâșnind. Calul se poticni iar în mlaștini de izvoare. Așa au mai mers un ceas și încă unul. Cătră ceasul al unsprezecelea, soarele se stânse în neguri și începu să tragă un vânt tăios de la miezul nopții. Când se lărgi valea spre râul cel mare, se învârteji viscol asupra călătorilor. Fulgii băteau grăbit și treceau spulberați, fâșâind. Calul se opri, cu grumazul plecat. Culi îl îndemnă, îndărătnic. Murgu se împotrivi o clipă, cârnind spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
Poate că și-au închipuit că, odată cu noul tău look, practic nu te-ar mai interesa produsele de machiaj. Îmi pare rău, când mă întorc la New York o să am grijă să îți trimit produsele direct. — Da? Mersi. Apoi o privire tăioasă. —Te întorci? Când? Revino-ți. Nu poți să te duci nicăieri. Ai nevoie de siguranța căminului tău! Dar atenția i-a fost distrasă de un ruj. —Pot să-l încerc? E exact culoarea mea. S-a dat cu el, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
e Janie! A lui Aidan. Ce ne cumpărase? Am dat clic disperată să văd detaliile și apoi, am avut senzația că m-a lovit cineva în stomac. Janie ne cumpărase un set de cuțite de bucătărie. Din acelea foarte ascuțite, tăioase, periculoase. Ce-i drept, le scrisesem în lista de cadouri, dar de ce n-o fi putut să ne ia o pătură de cașmir sau un set de perne pufoase, care de asemenea erau pe listă? Am rămas cu privirea pierdută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
trebuit să aștept trei luni programarea asta și... — O să le spun să îți acorde prioritate. Nu există nici o posibilitate să facem ceva scurt acum, nu? Nu, desigur că nu. Tonul ei degajat a rămas degajat, dar a căpătat o inflexiune tăioasă. —Sună la birou. Ai grijă de tine. Și a închis. Capitolul 49tc " Capitolul 49" Am rămas uitându-mă la telefon, cu gura căscată. M-au năpădit un șuvoi de emoții în care se împleteau revolta, dezamăgirea și speranțele înșelate. Spre deosebire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
-mi spună ceva. Ce anume era? Să nu mai plângi după el, a ajuns într-un loc mai bun... Nu, era ceva ce voia să-mi spună înainte de a muri. Asta voia să-ți spună. Vocea ei căpătase o notă tăioasă de „nu te pune cu mine“. Cum ar fi putut să vrea să-mi spună, înainte de a muri, că a ajuns într-un loc mai bun? — A avut o premoniție. — Nu, n-a avut. —Hei, dacă nu-ți place... Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
al creștinătății. — Mi-aduce prea mult aminte de stareța care m-a prigonit. Are aceeași privire meschină, aceeași voință de a face din viața sa și a celorlalți o veșnică perioadă de post. Părerea mea fusese la început mai puțin tăioasă. Deși am fost mereu fidel binefăcătorului meu, unele aspecte ale vieții romane îmi contrariau totuși credința intimă. Faptul că un papă afirma, așa cum o făcea Adrian: „Îmi place sărăcia!“ n-avea cum să-mi displacă, iar întâmplarea de care făceau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
atace inamicii de aproape. — Dar scuturile ovale? Am încărcat optzeci în care, după cum mi-ai ordonat. — Păi, câți soldați au rămas, nu optzeci? - Antonius îi arătă pe soldații din fața lui. Fiecare dintre ei va avea un scut oval, cu marginea tăioasă, și îl va folosi ca pe o secure, așa cum fac infanteriștii, și îi vor ataca pe quazii care încearcă să scape de castrapila. — Planul tău e ingenios, dar ei vor fi mai mulți... Vom reuși, ai să vezi. Urcă pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
atacară; o luă repede spre dreapta. Primul adversar se lovi de cel de-al doilea, care se dezechilibră, îngăduindu-i lui Antonius să împingă înainte scutul. Lovi de două ori scurt cu sica, în timp ce rănea fața primului adversar cu marginea tăioasă a scutului. Din nou urlete. Din nou sânge. Antonius o luă la goană. Quazii se strânseră cerc în jurul lui. Înțelese că nu avea scăpare. Deodată nu mai auzi nici un zgomot, ca și cum urechile i-ar fi fost înfundate, ca și cum lupta aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jumătatea scutului, apoi apucau un mâner aflat la extremitatea lui. Aceasta le permitea să miște scutul ca și cum ar fi fost o parte a propriului lor trup, întorcându-l în toate direcțiile și lovind cu el ca la pugilat, folosind marginea tăioasă ca pe o secure. — Privește cu atenție: când împing scutul înainte, piciorul din față, stângul, este foarte expus. Unul dintre provocatores încercă să-l lovească pe tovarășul lui în cap cu marginea scutului. Celălalt devie lovitura înclinând scutul, cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pusese flori în spatele urechilor, cum le sorbise nectarul. Desfăcuse păstăile cu dinții și deschisese mugurii ca să le descopere umbreluțele roz. Cu cât petrecuse mai mult timp cu astfel de activități, cu atât fusese mai absorbit. Își gâdilase călcâiele cu marginea tăioasă ca o lamă a ierburilor sălbatice, își frecase picioarele de o bucată de scoarță ca să fie cuprins de același extaz insuportabil pe care îl simte o pisică frecându-se de un trunchi de copac. Storsese cleiul lipicios din arbuști, tăiase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]
-
strălucirea macabră a plastronului dantelat. Lentilele de contact îi fac ochii verzi și aprinși ca de tigru. Verificați tenul individului - parcă e văruit. Arată groaznic, are bujori în obrăjori. Freza lui „latino“ strălucește, picură vitaminele. Urechile de cauciuc îi sunt tăioase și zemoase. După ce voi fi făcut toți banii pe care trebuie să-i fac și voi ajunge în California pentru binemeritata operație estetică pe care mi-am promis-o, voi menționa numele bătrânului cu ochii verzi de pe micul ecran și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
și să râdă zgomotos, plini de voioșie, indiferent de cum s-ar fi simțit. Pun pariu că aici rata sinuciderii e mult mai ridicată. Am ieșit din Oddbins ținând strâns două sticle de Rioja de Spania despre care vânzătorul, pe tonul tăios al cunoscătorului, mă asigurase că e extrem de bun. Eu nu credeam asta după ce băusem odată Rioja de Spania, dar, sincer, atâta timp cât îl îmbată pe Sebastian îndeajuns încât să pot profita de el, nu mă voi plânge. Mă simțeam ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
Tipii din publicitate sunt la fel peste tot în lume: gălăgioși și insuportabili, indiferent de ce vând. În timp ce liftul urca, mă gândeam la tacticile pe care aveam să le folosesc. Cred că cel mai bine ar fi un șoc scurt și tăios. Voiam să o iau complet prin surprindere și nu avea să aibă nici o bănuială că e suspectată. A fost o mare baftă că mi se întâmplase asta. Dacă nu ar fi fost acel comentariu pe care Charles l-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
acidă. În aparență, ar face orice i-ar cere tata. Știe când este pe o pistă greșită. Voi doi aveți de gând să vă căsătoriți? S-a întors brusc spre mine. Chiar și din spatele ochelarilor de soare îi simțeam privirea tăioasă. — Cine ți-a spus asta? m-a întrebat pe un ton aspru. —Tatăl tău. Și Geneviève, am adăugat, dându-i fetei motiv să fie de-a dreptul agitată. Păreau că țin mult la asta. Oh, da, așa este. Țin foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
La distanță de alte câteva mese, un alt cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
o cafea simplă. Una dintre chelnerițele mele preferate, cea cu firele cele mai lungi de păr crescute din negul de lângă buză, pufnise când ceruse lapte degresat și nu frișcă și acum intraseră amândoi Într-un fel de concurs de priviri tăioase. Ne-am sorbit cafeaua, am sporovăit și am ciugulit din mâncare. N-ai spus până acum că faci brunch-ul la Gramercy Tavern. Mi-ar face plăcere să trec pe acolo. Mda, ei, nici tu n-ai spus până acum că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
s-a judecat fugar, deoarece sentința era dinainte pregătită. Am avut mai mulți avocați în apărare, printre care și Radu Budișteanu, comandant legionar, fost ministru secretar de stat, avocat de mare valoare. Acesta a fost cel mai curajos, incisiv și tăios, acuzând organele de anchetă și susținând cauza noastră pe linie legionară, arătând că nu acești tineri au înființat Frățiile de Cruce, ci Corneliu Zelea Codreanu, Ion Moța, a căror oseminte zac la temelia statului de mâine. Și nu a exagerat
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
Claire interveni: — Nu erau ea. — Exact, nu erau ea. Nu erau puternice, nu erau devotate, nu erau... — Ea. Danny râse. — Da, nu erau ea. Rahat! Parcă sunt un disc zgâriat. Claire râse și ea. — Ți-aș da eu o replică tăioasă despre inimi zgâriate, dar s-ar putea să mă pocnești. — Nu dau decât în fasciști. — Nu te porți dur cu femeile? — Nu e stilul meu. — Al meu e. Ocazional. — Sunt șocat. — Mă îndoiesc. Danny dădu băutura peste cap. — Claire, vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
reușea câte o experiență și se scuza, invocând diferite motive, noi îi spuneam, rânjind binevoitori: ― Să-l chemăm pe domnul Eduard, don' profesor! El se-nroșea și ne-arunca niște priviri asasine, la care noi răspundeam cu surâsuri angelice! . . . . . . . . . . . . . . . . . Glasul tăios al profesorului mă trezi brusc din reveria în care căzusem. Îmi aminteam de alte lucruri petrecute tot în clasă, odinioară... ― De ce zâmbești, domnule, în timpul explicației mele? mă întrebă Chimistul. Poftim la lecție! ― Bine, don' profesor, zic eu, ies, dar... m-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
frumos ca cerul senin, îi citii cifrele încet... 1282... și-n cele din urmă îmi aruncai ochii spre Moscu. El era desperat. Îmi sufla, dar n-auzeam nimic. Mă cuprinse o toropeală dulce, din care mă trezi din nou glasul tăios al Chimistului: ― Hai, domnule, odată! Știi? ― Știu!... Hm! hm! Avem, avem acetilena...! Hm! Carbon hidrogen 6! CH6! ― Cum? ― Asta, vream să zic... N-o știu p-asta, don' profesor... dați-mi altceva! ― Ce altceva, domnule, ce altceva? Dumneata n-ai
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
Algebră"... Pe marea tablă neagră, văd semne chinezești... Și tâmpla îmi zvâcnește de parc-aș avea febră! Mi-ndrept atunci privirea afară, pe ferești..." 1 începutul poemei latine "Ars poetica" a lui Horațiu. Tocmai începusem strofa următoare, când aud glasul tăios al profesorului lângă mine: ― Dar ce, dumneata obișnuiești să iei notițe la Psihologie în versuri? Am tresărit, m-am ridicat brusc în picioare și am închis maculatorul cu repeziciune: ― Nu, domnule profesor! Dealtfel nu luam notițe la Psihologie! ― Dar ce
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
cumva puterea, stăpânirea, viața, le cârmuiesc vreodată bine! - Asta da! Au toate privilegiile, le batjocuresc și le trebuie luate înapoi. Mie nu-mi face teorii, adu-mi unul bun, ca să stau de vorbă cu dumnealui. . . m-ai înțeles? izbucni Nory tăios. Mini surise domol. - Dacă l-aș cunoaște, Nory, l-aș iubi, și dacă l-aș iubi nu ți l-aș aduce pentru că ți-ar face curte ca toți ceilalți și pentru că l-ai ocărî. Nu l-aș ocărî, l-aș
Fecioarele despletite by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295608_a_296937]