1,130 matches
-
și evanghelii se tălmăcesc nu de frica grecilor, că ei au aceeași credință cu noi. Sfinția sa Theodosie așa îi spunea lui Șerban Vodă: „Tipărește, măria ta, pe românește ca s-o luăm înaintea calvinilor care vin să răsucească mintea oamenilor tălmăcind în toate limbile”. Păi..., ce să spună și sfinția sa fiind din Făgăraș, că doar trebuia să țină piept monahilor care ne sosesc mereu de pe la Sfântul Munte, de la Patriarhie și de la Ierusalim, ripostă cu glas abia auzit marele spătar. O vreme
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
asculte. Și lor Cantacuzinilor vlădica, cu glas stins, le-a cerut același lucru: „Doar Antim poate ține piept cu tălmăcirile și tipăriturile rătăcirii calvinești. Rătăciții tipăresc cărțile lor în toate limbile pământului și le răspândesc peste tot. Se cuvine să tălmăcim și noi îndreptarele credinței noastre în toate limbile popoarelor împărăției padișahului și să le răspândim pe la bisericile creștinilor noștri”. Asta o putea face doar osteneala lui Antim și dreptcredincioșia măriei sale Io Constantin Basarab Voievod. Așa a venit Antim mitropolit al
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sus, poruncit-am credinciosului nostru boier Tăutul logofătul să scrie și pecetea noastră s' o acațe către această a noastră carte. A scris Sandru Cârje În Suceava la anul 7003 luna Martie 17 zile. De pe limba sîrbească pre limba Moldovenească tălmăcitu-le-am cu Gheorghe Ghibănescu, profesor de Limba romînă la școala Normală " Vasile Lupu" din Iași, În anii de la Hristos 1904 luna lume 27 zile, cu prilejul sărbătorim celui de al 400 an al morții lui Ștefan cel Mare și
INTERDISCIPLINARITAEA ÎN PREDAREA ISTORIEI ROMÂNILOR LA CLASELE I – IV by Ana Maria PINZARU () [Corola-publishinghouse/Science/1233_a_2313]
-
-o de pe moldovenie pe spaniolie. I-am trimis lui Moretto o depeșă în regiunile cerești ca altădată de va îndrăzni să copieze în anul.,. o comedie scrisă românește în anul 187O, să aibă, cel puțin precauțiunea - ca să puie pe doșcă: tălmăcită de pe moldovenie în anul cutare - da nu așa!... {EminescuOpIV 479} A. - De ce plângi, o, Dona Diana, De ce ochiu-ți lăcrimează? Nu ești sântă și frumoasă Ca o dramă spaniolă? Știi: Don Manuel, perfidul, Inconstant iubește-o altă, Alta brună, dulce, pală
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
în cale? - mă ia la rost ieșeanul. Nimic. Doar așa mai reușesc să smulg o vorbădouă de la tine. Altfel... Altfel? Vorbesc de unul singur... De data asta te iert pentru insinuare. Data viitoare... Până atunci, însă, te rog să-mi tălmăcești totuși acel „dar”. Atunci când „pecinginea roșie” a început să se instaleze și la noi, prințesa a fost nevoită ca la 13 februarie 1946 să semneze o hârtie prin care „declara„ că donează statului moșia și palatul de la Miroslava. Și nu
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
anul 1929”. Acum iată-l și pe meșter: „I. Schmith-Faur” „Mihai Eminescu 1850-1889”. Dacă ai să crezi că ai scăpat numai cu atâta, asta se cheamă bucurie în mână străină. Adică ce ai vrut să spui cu asta? Să-mi tălmăcești ce reprezintă cele două figuri alegorice de la picioarele „Luceafărului”? Da’ amarnic mai ești, ieșene! Află tu că bătrânul reprezintă „Filozofia”, iar femeia „Poezia”. Și, ca un detaliu, pentru „Poezie” a pozat chiar soția sculptorului, pictoriță născută Niculescu. Așa parcă mai
Ce nu ştim despre Iaşi by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/549_a_868]
-
dregătorii lui Faraon, care erau cu el în temnița stăpînului său, și le-a zis: "Pentru ce aveți o față așa de posomorîtă azi?" 8. Ei i-au răspuns: Am visat un vis, și nu este nimeni care să-l tălmăcească." Iosif le-a zis: "Tălmăcirile sunt ale lui Dumnezeu. Istorisiți-mi dar visul vostru." 9. Mai marele paharnicilor și-a istorisit lui Iosif visul, și i-a zis: În visul meu, se făcea că înaintea mea era o viță. 10
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
și pline. Și Faraon s-a trezit. Iată visul. 8. Dimineața, Faraon s-a tulburat și a trimis să cheme pe toți magii și pe toți înțelepții Egiptului. Le-a istorisit visurile lui. Dar nimeni n-a putut să le tălmăcească lui Faraon. 9. Atunci, mai marele paharnicilor a luat cuvîntul, și a zis lui Faraon: Mi-aduc aminte astăzi de greșeala mea. 10. Faraon se mîniase pe slujitorii lui; și mă aruncase în temniță, în casa căpeteniei străjerilor, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
în aceeași noapte; și anume, fiecare din noi a visat un vis, care a primit o tălmăcire deosebită. 12. Era acolo cu noi un tînăr Evreu, rob al căpeteniei străjerilor. I-am istorisit visurile noastre, și el ni le-a tălmăcit, și ne-a spus întocmai ce înseamnă visul fiecăruia. 13. Lucrurile s-au întîmplat întocmai după tîlmăcirea pe care ne-o dăduse el. Pe mine Faraon m-a pus iarăși în slujba mea, iar pe mai marele pitarilor l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
să cheme pe Iosif. L-au scos în grabă din temniță; Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele, și s-a dus la Faraon. 15. Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis, îndată după ce l-ai auzit." 16. Iosif a răspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!" 17. Faraon a început să istorisească atunci lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
scos în grabă din temniță; Iosif s-a ras, și-a schimbat hainele, și s-a dus la Faraon. 15. Faraon a zis lui Iosif: Am visat un vis. Nimeni nu l-a putut tălmăci; și am aflat că tu tălmăcești un vis, îndată după ce l-ai auzit." 16. Iosif a răspuns lui Faraon: "Nu eu! Dumnezeu este Acela care va da un răspuns prielnic lui Faraon!" 17. Faraon a început să istorisească atunci lui Iosif: În visul meu, se făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
pe același pai. 23. Și după ele au răsărit șapte spice goale, slabe, arse de vîntul de răsărit. 24. Spicele slabe au înghițit pe cele șapte spice frumoase. Am spus aceste lucruri magilor, dar nimeni nu mi le-a putut tălmăci." 25. Iosif a zis lui Faraon: Ce a visat Faraon înseamnă un singur lucru: Dumnezeu a arătat mai dinainte lui Faraon ce are să facă. 26. Cele șapte vaci frumoase înseamnă șapte ani; și cele șapte spice frumoase înseamnă șapte ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85092_a_85879]
-
stăpâni și la soldați. Vedeți vreun om negru printre stăpâni sau soldați? Agbongbotile clătină din cap, zicînd: - Cred că nu minte. Cred că e rob. - Atunci pe tine de ce te-au adus? întrebă arcașul. Numai ca tălmaci? Văd că nu tălmăcești nimănui nimic: vii în țarc fără stăpâni. - Am venit pentru că mi-au poruncit să vin. Trebuie... mi-au cerut să aleg... - Vezi, ți se încurcă și vorbele! Cum să te cred? spuse arcașul cu amărăciune. - Nu mi se încurcă, dar
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
rămase în picioare. Unul dintre străini spuse ceva. Urmărindu-i înfățișarea, Marele Preot întrebă repede și puțin speriat: - Ce spune? Străinul se mira de ce Auta nu se așează, dar sclavul socoti că e mai bine de astă dată să nu tălmăcească totul. Zise: - Că ei nu pot auzi bine când capetele celor cu care vorbesc nu sunt la aceeași înălțime! - și abia se stăpâni să nu râdă, văzând că cei doi preoți l-au crezut. Sclavul le arătase celor cinci străini
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Auta se așeză. Apoi, văzîndu-l în jilț, lângă sine, îl măsură câteva clipe cu o privire ciudată care poate părea așa și din pricina culorii viorii a globului, și îi porunci cu glas uscat: - Dacă ai învățat să vorbești cu ei, tălmăcește întocmai ce vor spune. Unul dintre străini, cel cu păr mai bogat și care părea să fie fată, dădu să se ridice și se uită întîi la Tefnaht, apoi sus. Auta înțelese și îngrijorarea i se ivi pe față. Spuse
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
glasul mai stins: - Ai zis că au venit din steaua... sau din planeta lor cu acest turn? Sau mi s-a părut. - Am zis, stăpâne. - Și cum se mișcă? Sclavul nu știa. Întrebă pe străini, vorbi îndelung cu dânșii, apoi tălmăci: - N-am înțeles prea bine, și ei îmi spun că noi, pământenii, nici nu putem înțelege ușor... Ei zic așa, că în luntrea asta cu înfățișare de turn este o putere pe care noi n-o cunoaștem, dar ei o
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
o putere așa de mare încît poate să facă pulbere un munte. Puterea asta le dă... Însă sclavul nu-și sfârși răspunsul, deoarece capul Marelui Preot căzu pe umăr. Tefnaht se ținea mai bine. Strigă: - Auta, apă... a leșinat! Auta tălmăci repede, sculîndu-se, iar străinul cu înfățișare feciorelnică veni cu un fel de minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire și zâmbi
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
minge legată de o cutie înaltă, și plimbă mingea în dreptul inimii bătrânului un răstimp. Tefnaht și Auta o urmăreau îngrijorați. Dar bătrânul își veni în fire și zâmbi, zicînd: - Auta, fiule, adu-mi apă să beau. Sclavul porni spre ușă, tălmăcind străinilor din mers după ce se duce. Tefnaht îl opri: - De ce pleci? Ia apă de la ei! Ajuns lângă ușă, Auta răspunse: - Ei au apă puțină, stăpâne, și spun că nu se încumetă să ne-o dea, neștiind dacă apa lor nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
așeză pe scaunul pe care Auta îl cunoștea bine, dar care-i uimi pe preoți când îl văzură înălțîndu-se cu străin cu tot spre tavanul boltit al încăperii. - Ce vrea să facă? întrebă Marele Preot. Auta întrebă pe străini, apoi tălmăci: - Vor să vadă dacă apa noastră e bună și pentru ei. - Și cum ei n-au băut de loc din apa noastră, de când au venit? - Nu, stăpâne. Își fac singuri apă. Marele Preot se uită cu ochii holbați. Tefnaht, mai
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
Se rușină și, ca să-și învingă simțământul neplăcut, spuse repede: - Auta, nu văd printre ei nici un bătrân, numai tineri. Oare bătrânilor le-a fost frică să se suie în luntrea asta a lor? Întreabă-i... Întrebîndu-i pe străini, Auta îi tălmăci stăpânului său, el însuși parcă speriat: - Toți câți sunt aici, stăpâne, sunt bătrâni. Cel mai tânăr are cincizeci de ani. Și femeia are cincizeci de ani. - Dar ceilalți? întrebă uimit Marele Preot. - Cel mai bătrân are trei sute patruzeci de ani
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
repede Tefnaht. - Mă întreabă dacă tot nu credeți că are trei sute patruzeci de ani, zise Auta senin. Străinul zâmbi și apoi se apropie de Marele Preot la un pas. Acesta nu se mai feri. Străinul îi spuse lui Auta, care tălmăci: - Te roagă, stăpâne, să te uiți în ochii lui; el zice că ochii spun totul, dacă știi să citești în ei tot ce-ți spun. Zice că a înțeles de la început că ești foarte bătrân, slăvite stăpâne, și că ești
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
am bănuit de mult. Un an este întocmai o învîrtire a soarelui împrejurul pământului. Planeta lor dacă e mai departe de soare de două ori... - Nu, stăpîne! zise Auta. Soarele nu se învîrtește, pământul se învîrtește în jurul soarelui... ți-am tălmăcit și adineauri ce mi-au spus ei. Marele Preot îl privi: - Da, te-am mai auzit, dar am crezut că ori n-ai înțeles tu bine, ori n-am înțeles eu. Va să zică noi... Nu, nu pot să pricep. Nici tu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
de a ști orice. - Ei spun că... (și Auta se opri, părîndu-i rău că începuse) nu știu... mi se pare că ei nu pricep (și Auta prinse curaj și se gândi să încerce a-și duce mărturisirea până la capăt, așa că tălmăci întocmai) cum poate fi cineva stăpânul unui om ca... al unei haine, sau... Eu am încercat să-i lămuresc, dar ei tot n-au priceput și au râs. Ajută-mă, slăvite stăpâne, să pot fi mai înțelept și să-i
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
cuvinte. Cam stânjenit, Auta îi lămuri că așa e obiceiul în această țară și în alte țări pământene, să fie întrebați oaspeții, de gazdă, cum se simt și dacă le place la ea. Atunci cârmaciul îl rugă pe Auta să tălmăcească următoarele cuvinte: - Ne-a plăcut mult palatul vostru, care e minunat de frumos. - Aveți multe asemenea palate? - Avem! răspunse Tefnaht cu mândrie. Sunt multe în Marele Oraș. Este palatul regelui (Tefnaht făcu aici o pauză, uitîndu-se cu coada ochiului la
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
palate? - Avem! răspunse Tefnaht cu mândrie. Sunt multe în Marele Oraș. Este palatul regelui (Tefnaht făcu aici o pauză, uitîndu-se cu coada ochiului la Auta, apoi urmă repede), este mai ales Marele Templu. - Cine locuiește în acesta? zise străinul. Auta tălmăci întocmai. Apoi îl întrebă pe Tefnaht dacă îi este îngăduit să-i deslușească străinului înțelesul cuvintelor Marele Templu și, căpătând încuviințare, încercă: - Este o casă a zeilor... adică (își aduse aminte că străinii tot n-au ajuns să priceapă ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]