1,130 matches
-
la vale. Surdă și ea, Burlăcița vorbea tare, ca s-audă. - Doamne, liță, strigă ea Băltoaiei, a cui era mașina roșă, ieri în poartă la ’neta ? Băltoaia se opri. - N-aud, zise privind în sus. Mașina, mașina cea roșă, îi tălmăci femeia care le însoțea. - A-ha, fata ! Păi a cui e ! A lui Gheorghe Corbici... - Doamne ! Dar de când are Corbici mașină ?! - Două are, zise cu chef Băltoaia. Două !! nu mai încăpu Burlăcița de mirare. - Două, două ! Cea mare e la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
pământului mă cam pune pe gânduri. Să fie adevărat oare faptul, la anul două mii va fi sfârșitul...?” Șeful Șantierului mai sorbi căteva Înghițituri de ceai, zâmbind. „Din cele mai vechi timpuri oamenii au fost Înfricoșați de mișcarea scoarței terestre, vracii tălmăcind la timpul respectiv fiecare după priceperea sa În favoarea claselor asupritoare, tunând și fulgerând: sunteți niște păcătoși, iar pentru acest delict, Cel ce deține suprema putere vă pedepsește, omorându-vă! Pentru a fi iertați, urmau să cadă În genunchi să se
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
Imaginea chipului tău adeseori, Îmi dă un impuls metaforic În clipele mele de meditație...! Te rog scuzămă...! Hai spune, ce-i cu dosarul acesta...?” Atena păstrând discreție apsolută, incidentul trecu fără urmări neplăcute iar Gică Popescu mai Îndrăgostit ca oricând, tălmăci discreția fetei un avans, o speranță pentru zilele ce vor urma...!” Gică Popescu Însă,avea să se Înșele În presupunerile sale; Pe Atena n’o interesa câtuși de puțin persoana lui, ea urmărind și Încercând să pună În aplicare un
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
și cel conștient. ”Eul” este arhetipul din noi, se află întotdeauna în noi, ca latură necunoscută, principala latură, trăsătură incognoscibilă din fiecare din noi!” a mai spus vocea. - Dar, eu vreau să înțeleg visul!... murmură Iorgu. - Să-ncercăm să-l tălmăcim!... îi șopti vocea. Dar, pe fiecare element în parte, nu ca un tot, că nu se poate. Cocoară zburând, dacă visezi, simbolizează aspirații, dorințe și chiar sufletul ce se înalță spre Ceruri... reprezintă capacitatea de percepție a valorilor spirituale, căutări
PRECUM ÎN CER AŞA ŞI PE PĂMÂNT by Gheorghe TESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91553_a_92861]
-
cele câteva episoade finisate va fi publicată postum capodopera „Povestea Pioanei”, prin bunele oficii ale vrednicului fiu Andrei Iustin. Tot În deceniul al șaselea al veacului trecut, Petre Hossu Întreprinde numeroase traduceri din limba franceză. Menționăm câteva dintre aceste cărți tălmăcite În limba română, respectând titlurile originale: Pour saluer Melville (Salutându-l pe Melville) de Jean Giono, le Petit Prince (Micul Prinț) de Antoine de Saint-Exupery, le Bon assassin (Bunul ucigaș) de Antoon Coolen (după versiunea franceză), Amal et la lettre
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
Și mai exista o pricină pentru care frumoasa carte primită însemna pentru ea un dar de preț: autorul basmelor închise între filele aurite era însuși bunicul ei, Edouard Laboulaye. “ „În 1872 apăruse la București o cărticică intitulată Povești albastre, care tălmăcea câteva dintre basmele lui Laboulaye. De atunci însă - la noi - autorul acesta și poveștile lui au fost date uitării.“ De parcă ai putea să uiți de prichindelul care-ncape-ntr-o ciubotă, Degețel, sau de viteazul cavaler Yvon, sau de Omulețul Cenușiu, sau de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2175_a_3500]
-
Era îmbrăcat pur și simplu ca un papagal: pantaloni de culoarea mării și veston roșu. Sașa era roșcovan și fuma tot timpul trabuc, scoțând pe gură inele de fum în direcția lui Feifel. Era în asta o sfidare, pentru că (așa tălmăcise Feifel) îi era frică de soțul Ritei. Feifel aflase că Sașa fusese căsătorit cu o poloneză și fusese nefericit. Nefericirea se vedea pe fața lui ca un eșec perpetuu care nu putea fi o carte de vizită bună pentru o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
gaya scienza nuova, vicoiză, voioasă, Carmen Carpen. — Ca Gaia de Gaius, în bătrâna Romă, arhaiză Nora Aron. — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se adresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — „Dacă tu mi-ești logodnic, logodnică-ți sunt eu“, tălmăci acesta, confarreatizând. („Logodnică de-a pururi, soție niciodată“ se auzi, în mintea lor, Arghezi, ca-ntre „păreții unei peșteri vaste“.) — Ubi tu Gaius, ego Gaia, i se readresă, matrimonial, Carmen Carpen lui Vasile Elisav. — Ubi tu gay, ego gay, traduse
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
fără paranteze drepte: ă... ț, oricât de penibile, în rest), lăsându-l pe Vasile Elisav să dreagă, pedagogic, busuiocul: — Dragă Nora, începu acesta, pot să-ți fabric, dacă ai nevoie, auch eine echte rümenische Version. Și o versiune românească pură, tălmăci germanofona Carmen, instinctiv. — Pornind, reluă Vasile Elisav (germana căruia era la fel de bună), de la premisa următoare, anume că rariștea silvestră e, finalmente, un „nepom“, schlimmerickul prietenului neamț (sau germanofon?) al Carmencitei ar suna astfel în română (nu fără, bineînțeles, inevitabilele pierderi
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
micul Charles aflase că „Ceux-là dont les désirs ont la forme de nues,/ăEt quiț rêvent ainsi qu’un conscrit le canon... “ — „Aceia cu dorințe de forma unui nour,/Visând, precum visează recrutul tunul său... “, se trezi Vasile Elisav că tălmăcește în română... Sau, mai inexact, dar mai poetic: „Aceia cu dorințe ca nourul de fum,/Visând, precum visează recrutu’ tunu’ său... “. — Tutunu’ său? făcu pe surda, Carmen Carpen. — Tutunul e, și el, un opium, un adjuvant al reveriei, scumpă Carmen
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
din scurt: De cine, fiule? Nu-i altul decât Petru Șchiopu voievod. Și dacă tot am pomenit de el, se știe că mănăstirea Frumoasa a purtat - la început - numele de Galata de Gios, deși nu este ctitoria lui. Poate îmi tălmăcești mai limpede spusele tale? Apoi Petru Șchiopu voievod, ctitorul Galatei din Vale, care s-a risipit, și apoi al Galatei din Deal, pe care o vedem și astăzi, a dăruit locul pe care Melentie Balica a ridicat mănăstirea Frumoasa. În virtutea
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
20 aprile 1740 (7248) al lui „Costantin Costin, biv vel paharnic al łării Românești”. M-am oprit însă cu întrebarea pe buze: „Ce caută acest slujbaș domnesc de rang mare al łării Românești în Moldova? Unde-i bătrânul să-mi tălmăcească nedumerirea?” Citesc totuși mai departe și aflu că paharnicul spune: „Adeverescu cu acestu încredințatu zapisul meu,... pentru o moșie, anume Zastinca, ce-am avutu aice la Moldova, care moșie este la ținutul Sorocii... Această moșie... am dat-o danie,... la
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
și memoria pentru a scoate din ele o recoltă cât mai bogată... Și ai reușit, sfințite? Am reușit și asta mă bucură. De aceea vei fi bine venit oricând. Cât vei sta departe de mine, povață ți-or fi cărțile tălmăcite de distinsul profesor universitar Ioan Caproșu. Să nu le lași din mână. Negreșit așa voi face, părinte. Uite că soarele a și pornit să urce. Rămâi cu bine, sfințite, și Dumnezeu să te aibă în paza lui. Mergi sănătos, fiule
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
cunoștință de el abia din scrisoarea pe care Friedgard i-o trimite la Paris în 14 mai. Pentru orgoliul lui Cioran, ea a însemnat neîndoielnic o lovitură teribilă. Într-un anumit sens, să-i spunem filozofic, scrisoarea este remarcabilă, pentru că tălmăcește totul prin binomul "aproape-departe", răsturnând valorile distribuite în mod tradițional asupra celor doi termeni și așezând centrul de greutate al iubirii lor în dimensiunea departelui și invizibilului (scrisoarea, telefonul, cuvântul, muzica), și nu al aproapelui și atingerii (imaginea și trupul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
să o aibă. Andrei "cel nebun întru mistere", cum și-a zis singur în poezica pe care, ludic, a compus-o cândva la Păltiniș, este oricând gata să se lase transportat în Marele Dincolo pentru ca, din perspectiva lui, să poată tălmăci fragmentul care sîntem. Căci cum altfel să ne dăm un sens, dacă nu prin contemplarea întregului din care facem parte și prin localizarea "exactă" a poziției pe care o ocupăm în acest întreg? Pentru a ajunge "Acolo", în punctul înalt
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
rânduri de vechile confruntări dintre zeii elini pentru dobândirea supremației cerești. Eromeni este înspăimântată la ideea că Prometeu are de gând să-l înfrunte pe despoticul monarh divin de dragul oamenilor (A stăpânirii grijă la nimeni Zevs n-o lasă/ [...] Cum tălmăci-va dânsul avântu-ți tineresc ? - I, p. 36), dar se bizuie pe faptul că acesta nu-l va trata ca pe un potrivnic pe soțul ei care i-a stat alături în lupta cu titanii (Tu n-ai mers împotrivă-i
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
politice ale Antichității, dar poate privi cu detașare frământările care au însoțit instalarea republicii romane. În calitatea sa de complice pasiv al unei dictaturi, acest mediator născocit de Doinaș este îndeajuns de apropiat de spectatorii din sală pentru a le tălmăci pe înțelesul lor evenimentele trecutului, și a le înlesni, eventual, în pofida declarațiilor inaugurale, sesizarea unor reverberații actuale ale acestora. Toate acestea probează felul dezinvolt în care Doinaș, ca și majoritatea dramaturgilor studiați în lucrarea noastră, s-a inspirat din Antichitate
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
natură ne leagă de ea mai rău decât mormântul. Nuanțele cerului ne obligă la modificări echivalente în suflet, gradele de umiditate la dispoziții corespunzătoare, anotimpurile la o periodicitate blestemată. Astfel, traducem moral întreagă natura. La distanță infinită de ea îi tălmăcim toate fanteziile, haosul evident sau implicit, curbele materiei în pendulațiile unei inimi incerte. Să știi că n-ai nici o legătură cu lumea și să-i înregistrezi toate variațiile, iată paradoxul bolii, necesitatea stranie ce ni se impune, libertatea de a
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
universul la rangul muzicii. Isus a fost prea puțin poet ca să cunoască voluptatea morții. Există însă preludii de orgă care ne arată că Dumnezeu nu-i așa de străin de ea precum eram înclinați a crede; și fugi care nu tălmăcesc decât graba acelei voluptăți. Sânt muzicieni - ca Chopin - care n-au legături cu moartea decât prin melancolie. Dar când te afli înlăuntrul ei, mai ai nevoie de vreo mijlocire? Atunci melancolia e mai repede sentimentul ce ni-l inspiră moartea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
degeaba, adică fără o copilăreală sănătoasă. Vă vorbește acum Louis&te d’Esperlu&te, o jună care „citește fie ce-o fi“, „scrie ea însăși propria-i biografie“, poartă ochelari și haine bordeaux cu puțină broderie. E una din prințesele tălmăcite de Șerban Foarță chiar din franțuzeasca aceea care ne mirosea prea tare a brânză mucegăită săptămâna trecută. De data asta, cuvintele și rimele au șterpelit din rafinamentul ființelor despre care vorbesc, cunosc „alfabetul evantalic internațional“, fac reverențe și se parfumează
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2194_a_3519]
-
hanul cel tânăr, sora sa Huruzuma și cei doi călugări moldoveni se delectau cu kumâs. Tufișul cel mare se opri înaintea hanului: — Ham urai stahâl kumâs! - anunță el. — A prins trei drumeți și are dreptul la o cupă de kumâs - tălmăci hanul către Metodiu. Acesta înălță capul să vadă prizonierii și încremeni. — Ce-mi văz ochii?! - strigă el sărind din jilț. Să fie adevărat?! Dumneata ești, mărite Doamne? — Preacuvioase Metodiu! Dumneata, aici?! - exclamă cel cu căciula de jder. Ține-mă, sfântă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mine: și atunci și-a săltat fruntea dincolo de spuma valurilor, s-a înălțat longelină, năucitoare în văzduh și deodată cineva de pe țărm a strigat, o, nu-i ființă, e flacără! Ei, bine, am închis cartea, m-am recules și am tălmăcit: totul va fi perfect, eu eram cea care mă ridicam din spuma valurilor și mă înălțam dincolo de obișnuit. Am plecat atât de sigură pe mine, pe victorie, încât nu m-ar fi putut opri nimeni. Ții minte, Nik, am avut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
și din Argentina până în Australia. Cine să fi fost interesat sau să fi permis o cercetare socio-istorică și politică a unui fenomen de amploare ca exilul românesc, cuprins în sfera mai largă a emigrației? În niciun caz aceia care au tălmăcit și răstălmăcit versurile quasi-anonimului poet „pașoptist”: „Fie pâinea cât de rea/ Tot mai bună-n țara mea!”. Dar cine ar fi încântat azi de ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
și din Argentina până în Australia. Cine să fi fost interesat sau să fi permis o cercetare socio-istorică și politică a unui fenomen de amploare ca exilul românesc, cuprins în sfera mai largă a emigrației? În niciun caz aceia care au tălmăcit și răstălmăcit versurile quasi-anonimului poet „pașoptist”: „Fie pâinea cât de rea/ Tot mai bună-n țara mea!”. Dar cine ar fi încântat azi de ideea unei monografii complete despre românii trăitori dincolo de fruntariile patriei? Desigur, nu autorii campaniei imbecile de
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
a dat drumul și i-a luat-o înainte, printre invitați drept către grupul ofițerilor în mijlocul căruia vorbea cam de o oră întreagă marele Balbo. Chiar lîngă umărul lui stîng se afla domnul locotenent inginer Gabriel Corvino de la Arsenal, care tălmăcea cu o voce la fel de înflăcărată, dar mai subțire și de aceea ușor de auzit. Țiuia ca un țînțar, așa și arăta, subțirel, fercheș, cu părul des și creț, cu o paloare subliniată de roșeața pomeților, provocată desigur și de zăduful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]