6,861 matches
-
puțină abilitate, să-i vorbească în mod deschis despre familia ei și de ce îl refuzase constant de câte ori îi ceruse să-l lase s-o însoțească până la ea acasă, despărțindu-se mereu în poarta parcului Cișmigiu, ca la hotarul dintre două tărâmuri. Istoria Feliciei ar fi părut un mit sau o legendă, dacă nu ar fi fost desprinsă din realitatea acelor timpuri. "Familia ei" și "la ea acasă" nu erau decât niște cuvinte, erau un fel de a spune. Cu un glas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
noaptea aici ? Dragoș Frunză nu răspunde pe loc. Se ridică, încearcă să curețe un geam cu batista în carouri. Privește în noapte. Vântul de miazănoapte a depus deja troiene. Gara pare departe, iar ei sunt ca și pierduți pe un tărâm necunoscut. Trebuie să mărturisesc că nu am prevăzut o înrăutățire atât de bruscă a vremii. Azi dimineață, când am luat trenul spre oraș, cădea doar câte un fulg. Și nu am apucat să previn pe nimeni când mă întorc. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
un cal roib pe care călărețul l-a oprit cu greu. Am ridicat privirea. Dacă există cu adevărat dragoste la prima vedere, atunci pot spune că asta s-a întâmplat între noi. M-am simțit dintr-odată transportată pe alte tărâmuri, singură, doar cu el, cu necunoscutul ofițer român. Mulțimea nu mai exista pentru mine. Privirea ochilor mei s-a pierdut în adâncile iezere ale ochilor lui. Simțeam, și mai târziu mi-a mărturisit că simțise și el la fel, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
nu întreabă nimic, iar Teodora își continuă povestirea de parcă ar fi spus niște cuvinte oarecare. Pentru Dora, epoeea Teodorei pare să se desfășoare pe un fundal violet, așa cum era veșmântul pe care îl purta spiritul surorii ei întâlnit pe alte tărâmuri. Intensitatea cu care am trăit cele trei săptămâni, cât a rămas încartiruit aici plutonul lui Simion, a fost pentru noi o minunată răspântie în care nu numai trupurile noastre s-au cunoscut și dăruit fără rezerve unul altuia, ci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
durea chiar mai tare decât pe mine certitudinea că va trebui să plece, că este așteptat de îndatoririle de soț și tată. În același timp, era conștient de faptul că era tatăl Minodorei pe care o va abandona pe un tărâm lipsit de orice speranță. Ciudățenia este că până la venirea lui o iubisem și ocrotisem pe Minodora mai mult instinctiv, așa cum orice femelă își ocrotește puiul. Abia prezența lui Simion, a tatălui, mi-a deschis cu adevărat ochii asupra pericolului obscurantismului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
muribund ale spânzuratului. Acestuia vederea i-a fost ecranată de o culoare spre violet, după care n-a mai văzut, nu a mai auzit și nici nu a mai simțit nimic de parcă ar fi ajuns în altă lume, pe un tărâm al libertății și al nemărginirii. Peste doar câteva minute medicul constata decesul... iar cei din completul de judecată îi priveau rictusul sub formă de zâmbet, atenționându-i parcă: Ați văzut că se poate? Măi hidoșilor! De-acum, poftiți voi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1503_a_2801]
-
dascăl: "De la Nineta". Atunci mama, în marea ei înțelepciune și discreție, a lăsat mâna dreaptă de pe urechea mea stângă, a ridicat ochii către etaj, acolo unde încă mai locuia, toată numai zâmbet, Nineta, și a strigat de parcă aceasta era pe tărâmul celălalt: "Nineetaaaaaaaaaaaaaa!" Ceva, trebuie să recunosc, s-a surpat atunci în mine. Clipa aceea a fost momentul în care am început să privesc foarte critic toate teoriile savante despre limbaj pe care le însușisem în elevata, savanta societate culturală a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
mai deslușea, căuta încă o rugăciune potrivită de acolo și începea s-o citească. De fapt, nu citea, ci recita, motiv pentru care bunica îl ironiza mereu, spunându-i că, probabil, Dumnezeu îl va selecționa pentru trupa de teatru a tărâmului celuilalt, numai că, vezi tu, omule, nu se știe dacă trupa asta va avea sediul în Rai sau în Iad... După cele două rugăciuni, bunicul trecea, după expresia fratelui meu mai mare, la "liber-alese". Aici era concentrată toată atenția noastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
de un buchet de flori, așa cum merge un novice la maestru, că-l rog să-mi destăinuiască secretul acelei "floricele" milica sublimă, îi ziceam eu pe care niciodată n-o puteam imita, dar nu-mi puteam duce niciodată visul pe tărâmul realității. Visasem cândva să-mi cumpere mama o jucărie din vitrina unui magazin de pe Calea Victoriei: un fluture cu sfoară care, probabil, putea și zbura. N-a avut mama niciodată bani pentru jucăria aceea. Când am ajuns eu belfer, ba cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1577_a_2875]
-
perdelele luară foc fără să ardă și toți cântară fără a întredeschide their lips un cântec vesel, de fête. From upstairs their circles puteau fi entrêvues și viteza cu care ei visau și erau spirit îi purta pe culmile nemărginitelor tărâmuri de vis și de rubine. Poezia rusă și poezia germană, parnasienii. (Preafrumoasă fată). Totul (tout cela, everything vanished) nu se mai văzu dincolo de focul care îi înghiți. Și flăcările portocalii cuprinseră încăperea. (The Phoenix) It takes off from the tallest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
fatalitatea. În zare, la orizont, părea că din albii nori se întrevede un univers mistic al poveștilor. Cerul, castelele, casele, până și covoare zburătoare și fortificații în vânt erau ale tale, într-o privire spre pământul depărtărilor, spre pământul altor tărâmuri. Iar sus, lângă noi, se simțea arta pură care există preț de un moment, într-o dulce melancolie . Se poate numai contempla și trăi, apoi păstra în minte ca pe ceva unic și sacru. Angi trăia în demnitate și regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
aventură și Madmax îmi amintește de Sumer. Sau poate Regele Scorpion, puțin. Sunt oameni în comerț. Sunt demoni și temple. Ce mai este? Libienii, africanii, eschimoșii (iubiții eschimoși în sex și gheață), chilienii. Ei au frig, piele, stânci. Și un tărâm ascuțit. Imperiul Persan, Libia, Siria, Imperiul Roman și Grecia. Și aici manualele de clasa a IX-a de istorie. Și mayașii, incașii, toată America centrală cu ale ei. Cicluri, ceruri, soare și sânge, feciorie și preoție, vrăjitorie. Oceania și ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
murdară; caută cu bucurie Ținutul Pur" (onri edo; gongu jyodo), s-au zăvorât de bunăvoie în bărci și s-au lăsat în voia valurilor oceanului. Scopul ultim al acestei călătorii era atingerea patriei mitice despre care se credea că reprezintă tărâmul salvării. Scriitorii par cei mai vulnerabili în confruntarea cu moartea, cei mai pasibili de accese aproape incontrolabile de "nihilism activ". Fără îndoială, chiar și în Apus, numărul celor care au ales să-și pună capăt vieții este relativ ridicat: de la
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de pornire convingerile religioase dominante (creștine versus budiste). Însă, în opinia mea, teroarea occidentală nu ia neapărat în calcul ideea de posesiune demonică (filmul citat, The Exorcist, constituie doar un exemplu de nișă), ci pe cea a întoarcerii fizice de pe tărâmul de dincolo. În aceasta constă dihotomia care se poate stabili între Vest și Est: prima cultură își îngroapă morții, în vreme ce ultima și-i incinerează. Recte, în cel dintâi caz, persoana continuă să existe, chiar dacă la un nivel pur elementar, grosier
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
aceea, în clipa supremei și îndelung așteptatei victorii, asistăm la apoteoza tânărului Otake. Desprins cu totul de condiționările corporale (suntem avertizați că se confruntase, în câteva rânduri, cu probleme digestive), el transcende planul contingent și penetrează, în expresia naratorului, chiar "tărâmul exaltării artistice". Întreaga scenă este pur cathartică, elementele estetice fiind conjugate subtil cu detalii ale extazului religios, într-un melanj sugestiv de corespondențe: "Fața sa rotundă și plină avea zugrăvite în trăsături desăvârșirea și armonia unui chip al lui Buddha
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
are la capătul ei integrarea în ordinea sacră a naturii, japonezii, cu intuiția lor sensibilă, au realizat că jocul, ca epură a actelor antropice, trebuie să înglobeze substanța estetică și, prin transgresarea acesteia, să se sfârșească pur și simplu pe tărâmul salvării spirituale, dincolo de bine și de rău. Partea a treia OGLINDA Shiki sau cele patru anotimpuri Anotimpurile înfloresc și pier. Alfred Lord Tennyson Japonia este țara celor patru anotimpuri, ți se spune de la bun început. Cum este țara ta este
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
totalitate în care să fie vindecată ruptura, să ne fie redată unitatea. Chiar și atunci când părem a fi uitat datul nostru fundamental, reușind să-l ignorăm, rămânem pradă unui dor nenumit, a unei melancolii, a unei nostalgii inexplicabile după un tărâm în care constrângerile lumii reale să fie suspendate, și aceasta pentru că sufletul nostru își amintește, halucinat, de matricea lui ideală, din care s-a coborât în trup. Invitația poetului la călătoria sacră: "Sora mea de dor, Vis îmbietor, Să fugim
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
de zgomotul pe care-l auzea și care venea dinspre pădure. Iar cu mintea vrăjită de lumea locuitoare a pădurii pe care n-o văzuse niciodată, acum depăna spusele bunicului și ale sătenilor. Încerca să-și imagineze cum arată acel tărâm unic, fiind convinsă că în pădure există o lume mirifică care nu poate egala pe aceea de afară, care este frumoasă dar uneori este dezastruoasă. Într-un târziu s-a trezit din visare, și o prepeliță care s-a adăpostit
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
șoaptelor. Noi am primit plângere din partea tuturor florilor de pe pământ, dar nu știm ce să facem și cum să facem... -Tu ești Zeul șoaptelor, iar tu Zâna florilor! Nu este așa? întrebă cu mirare Vântul. Din câte am auzit pe tărâmurile pe unde am umblat, această situație nu este pentru voi. -Dar pentru cine? întrebă precipitată Zâna florilor. -Am auzit că împotriva tuturor copiilor, care nu cunosc prevederile Almanahului celor șapte ani, unde sunt învățați cum să se comporte cu florile
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
tău, dacă ești atacat de vreo dihanie sau un om care te poate confunda cu un hoț. Apoi, dragule, nu uita că ești băiat mare, privește înainte ca atunci când vrei să descoperi ceva sau te afli într-o misiune pe tărâm necunoscut. Dacă așa vei face, vei vedea că n-o să mai aibă nimeni nimic cu tine. Dimpotrivă o să-ți caute tovărășia sau o să fii rugat să aperi pe cineva sau să ajuți pe cineva care are nevoie de ajutor. Să
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
mă pot hotărî. -De ce, Căiță? -Dacă nu este decât o femeie bătrână? De atâția ani de când a dus-o Singurătatea pe acele meleaguri. -Văd că nu știi ce este esențial. -Spune, despre ce e vorba? -Oricine pătrunde pe acel tărâm, devine nemuritor. Deci nu avea cum să îmbătrânească. -Sunt tare încurcat ... -Nu ai o altă soluție, în acea direcție este soarta ta. -Nu știu cât de departe este acest tărâm, nu știu dacă m-aș descurca, nu știu ce surprize mă așteaptă
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
esențial. -Spune, despre ce e vorba? -Oricine pătrunde pe acel tărâm, devine nemuritor. Deci nu avea cum să îmbătrânească. -Sunt tare încurcat ... -Nu ai o altă soluție, în acea direcție este soarta ta. -Nu știu cât de departe este acest tărâm, nu știu dacă m-aș descurca, nu știu ce surprize mă așteaptă. -Stai mai întâi să verificăm în ce direcție a lumii trebuie să apuci. De acord? l-a întrebat gărgărița. -De ... acord, i-a răspuns cu întârziere Căiță. -Desfă palmele și
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
nepăsare Buburuza. Până plecăm ar trebui să te ocupi de Trotinel. -Ce să-i fac lui Trotinel? a întrebat cu mirare Căiță. -Să-i dai iarba fiarelor. -Pe aici nu se găsește. -M-am gândit să-i dăm atunci când vom ajunge pe Tărâmul târâtoarelor mai precis la Hârtopul șerpilor pentru că pe acolo vom trece mai întâi, zise Buburuza. -Până atunci trebuie să-l alimentezi numai cu lapte de iapă tânără care a fătat pentru prima dată. Iar de mâncare să-i dai doar
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
în depozitul meu, zise șarpele uitându-se către burtă. -Nu sunt cu nimeni, a răspuns Stup, tremurând de frică, deși Căiță îl încuraja de zor. -Ce crezi că nu am mirosit? Dacă nu ești cu nimeni, cum ai ajuns pe tărâmul meu? Eu sunt Regele șerpilor și cât vezi cu ochii tot este teritoriul meu. -A! Înseamnă că sunt la Hârtopul șerpilor și tu ..... Tu ești Dardailă! Zise Stup cu mare mirare. Deci stau de vorbă cu Marele Dardailă. -Exact. Acum
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]
-
Dardailă. -Exact. Acum dacă ai aflat cine sunt, spune-mi cum ai ajuns aici? -Așa, de unul singur. Încearcă numai și te convinge, i-a zis Stup după ce a primit îndemnul lui Căiță să-l provoace. -Și ce cauți pe tărâmul meu? l-a întrebat Dardailă. -Pe Fata pustiului, a răspuns încurcat Stup.. Când a auzit Dardailă că a pomenit de Fata pustiului s-a făcut foc. Și-a ridicat amândouă capetele, ochii i-au ieșit din orbite și s-a
LA DEPĂNAREA FUSULUI by COSTANTIN Haralambie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1621_a_2949]