944 matches
-
drumurile noastre, Ție Îți mulțumim, Ție ne rugăm să ne dai pace și multă milă! glas ritualicul, Bulz mișcarea călătorului nu era nimic, nici aceea a deplinei păduri om, Vad Borod tot femeie, tot despre cîrnați polonezi, mai ieftini, salamul, tăticule, Ioji vinde mai scump! aș putea s-o fac și mîine, dar nu mai am nici o dragoste de mașina aia! copiii calculator, după aceea, promit, o să fiu cuminte, să le pun internet! stație "Butan Gas", în Apuseni locuiești oriunde, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
linie? D. T.: Da, pe linie. S. B.: Un propagandist vesel. D. T.: Vesel, vesel. Așa-i păstrez memoria. S. B.: Leocov Mandachi, omul al cărui nume e legat de Grădina Botanică. D. T.: Era un nume și atunci, era "tăticul" Grădinii Botanice, pe care a reorganizat-o. S. B.: Mandachi Cristina. D. T.: N-o știu. S. B.: Naum Nicolae. D. T.: A fost șeful Comisiei de studenți străini la Politehnică. Nae mi-a fost prieten ani de zile. Am
Două decenii de comunism în Iașul universitar by Sorin Bocancea, Doru Tompea () [Corola-publishinghouse/Science/84949_a_85734]
-
Cam rău. (Privește muribundul) Cred că moare... un amărît pe care l-a scos dracu' în fața mea... Vezi tu cum te descurci... Pa, te pup. Ceilalți pasageri din mașina asasină vorbesc și ei la telefon. Și-au pus și ei tăticii și mămicile lor în mișcare. Toți sînt fericiți că odraslele lor sînt bine, merçi! Salvarea nu mai vine. Venele învățătorului s-au golit și spasmele au încetat. Eu îmi imaginez că am un pistol. Trag întreg încărcătorul. Nu sînt mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
luni?! Mă jur pe ce am mai sfînt că voi prinde Crăciunul. Ce spun eu Crăciunul, Paștele, Învierea. Auzi, Ancuța?! Vom ciocni ouă roșii de Paști, voi mînca friptură de miel și pască. Da, pască făcută de mama noastră. Da, tăticule și vei prinde și celălalt Paște și încă unul... Ei, Ancuța, să ne bucurăm de primul, chiar dacă va fi și ultimul. Abia atunci fetița observă că lacrimi grele își fac drum pe obrajii bolnavului său tată. Le sărută și gustul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
cu prudență pe drumurile Moldovei și tăcerea apăsătoare copleșea pe cei doi oameni necăjiți, nemilos loviți de jocul hazardului. Ancuța, eu zic că doctorul ăsta știe multe, dar nu poate prezice chiar așa..., doar ești și tu medic, nu? Da, tăticule. Alții au dus-o ani mulți, contrar... Ei, nici așa, scumpa mea. Acum sîntem în iunie, nu?! Da. Iunie, iulie, august și un pic din septembrie, după cum a spus el. Dar, ține minte, o să prind tulburelul, Crăciunul și Paștele. De
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
întotdeauna de cînd mă știu... O voință de fier a pus stăpînire pe Victor. Ajuns acasă, pe un calendar marca zilele pe care le-a început a trăi. Ancuța, s-a dus iulie. M-am și îngrășat puțin, vezi? Da, tăticule, doctorii nu-s decît niște oameni și ei. Un prieten a venit cu o sticluță în care era un lichid verzui. Un bătrîn din Probota, un unchi de-al meu, spune acesta, avea tot așa un cancer. Doctorul i-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
spune mămica amuzată. Trebuie să se imunizeze... Bine că nu m-am băgat în vorbă! Am mai învățat ceva! Ce mai sterilizam pelincile, cădița în care le făceam baie copiilor și ce dezinfecții trăgeam prin casă... cînd eram eu tînăr tătic. Lumea evoluează în asimilarea de cunoștințe și unele chestii, pe care le credeam deștepte rău, se dovedesc a fi invers. În vagonul nostru intră un individ însoțit de un băiețel de vreo opt anișori. Individul este curățel, acceptabil îmbrăcat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
marea cosmetizare și o face... de-i strălucesc toate butoanele și piulițele. Cînd hodoroaga este gata de drum, se ia o mică vacanță și are loc prima ieșire a familiei Barrera. Copiii s-au lăudat la școală că va veni tăticul cu mașina după ei...Pornesc în aventură. Rîd, cîntă și un mic ventilator instalat pe bord îi răcorește. Merg spre bătrîna La Habana! Peisaje, cu palmieri imperiali, singuratici, cu mango plini de fructe, cu grădini pline cu arbuști încărcați cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
în iarbă, ne stropeam cu apă de la canal, iar fetițele aveau în păr flori de iasomie și salcâm uneori. Urma apoi pomana mare a Caloianului la care participau toți copiii, rareori și părinții acestora. Sarcina organizării revenea mămicilor noastre, iar tăticii supravegheau în tăcere. Mama a organizat ceremonialul Caloianului de două ori, mesele fiind pe cinste și cu o audiență foarte mare din partea noastră a copiilor. Totul era un amestec de arome și pregătit în consonanță cu cerințele vârstei noastre: sărmăluțe
Amintirile unui geograf Rădăcini. Așteptări. Certitudini by MARIANA T. BOTEZATU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83163_a_84488]
-
va blestema ; Învață să joci, să cânți Române în limba ta. Mitică Nu mă-ntrebați al cui mai sunt Al cui mai sunt pe-acest pământ Al cui mai sunt pe-acest pământ Părinții mei zac în mormânt. La Mărășești tăticul meu Cu arma-n mână ca un leu, În orice-atac s-a-năpustit Muri-npușcat și crunt lovit. Biata măicuță a auzit De plânsete a-nebunit Sărmana după două luni Muri-ntr-o casă de nebuni. De-atncea eu suspin mereu Măicuța mea, tăicuțul
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
copiii lui sau când ne ducem acasă să nu ne vadă. Au crescut și cei doi frățiori mai mici și când au ajuns la 18-19 ani s-au căsătorit cu două fete bune care l-au îngrijit și iubit pe tăticul meu, iar dânsul le-a respectat și le-a iubit și nu permitea de loc fraților mei să le certe cât de rău s-ar fi întâmplat lucrurile. Amândouă nurorile se supărau între ele, că una vroia să aibă mai
ADRIANA Cuvinte din iarna vie?ii by ION N. OPREA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83160_a_84485]
-
s-a aflat la Câmpulung, în viața lui Bițu s-au mai întâmplat două evenimente esențiale. Corina a adus pe lume un bebeluș: Florin. Avea năsucul și gura mamei. Dar culoarea feței și părul negru; ochii și sprâncenele erau ale tăticului. Coana Zitta era fericită și ea. Devenea bunică. Avea mai mult de lucru. Mergea mai rar în oraș. Stătea mai rar la taclale cu vecinele. Îl trimitea, în schimb, mai des la cumpărături pe Costel. Dar era mândru c-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
lămuresc și cu târâtura asta de Restoiu, pe cine naiba aștept eu aicea? De bună seamă că pe mămica mea Felicia, cea hăcuită și măcelărită și prigonită de surorile ei, cea odihnită Într-un loc de verdeață și răcoare, pe tăticul meu contabil care a căzut răpus de norme duble și triple, eh, sunt un sărman orfan. Nu-mi dă mie Restoiu să mănânc. Și s-a cam Înrăit și moșu’ de când s-a stricat cu fii-su. Nu-i mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
face. În primăvară... Nu-i așa, bre? În primăvară mi-a furat un sac de ciment jigodia aia, face moș Victor. L-a Încântat unu’ din gară. Am zis că ducă-se, mi-a zis și Viorel că lasă-l, tăticule, că nu te-a făcut pe tine un sac de ciment, a greșit și el, n-o să mai facă, e băiat cuminte și muncitor. L-am iertat, da, și să spui drept mai mult de gura lui fi-miu. Păi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
deloc, până ce Într-o dimineață am auzit poporul strigând pe afară, pe sub ferestre, olé-olé Ceaușescu nu mai e. Să-i fie și lu’ ăsta țărâna În ciorba copiilor și nepoților, sfinte Dumnezeule, a murit ea mămica mea Felicia, a murit tăticul meu contabilul de cursă lungă, au murit Pepino și Hansi și văru’ Vasile și atâția alții, nu se mai termină-n veci șirul morților. Ba bine că și-au luat de-o grijă și-au scăpat și de ăsta. Motănica
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
licet lovi non licet bovi]; Ce înseamnă “fortuit”?, nr. 52, p. 5, publicat și în Albina, 97, nr. 3-6, 1994, p. 30; Un îndemn ratat gramatical, nr. 53, p. 7, publicat și în Albina, 97, nr. 7, 1994, p. 22 [Tăticule, conduce prudent!]; A pune țara la cale, nr. 54, p. 7; Un titlu nepotrivit, nr. 55, p. 6 [Extremele se atrag...]; îmbinări lexicale echivoce, nr. 57-58, p. 6 ]Președintele Franței și al Germaniei]; Pronumele de politețe (reverență), nr. 59, p.
Bibliografie signaletică de didactică a limbii şi literaturii române : (1757-2010)/Vol. 1 : Sistematizare după criteriul apariţiilor lucrărilor : ordonare cronologică şi alfabetică by Mihaela Secrieru () [Corola-publishinghouse/Science/440_a_1359]
-
pentru a putea fi citite ușor, avem oameni de la țară, bătrâni”. Pentru el, cartea este un obiect- reper, un suvenir care atestă prezența la un pelerinaj. „Cumperi cartea când vii aici la pelerinaj. Ajungi acasă și te întreabă familia, copilul : tăticule, ce mi-ai adus și mie de la Iași ? Tu ce-i pui pe masă, că-i și el copil, vrea să atingă ceva !” Pe măsură ce discută cu mine, bărbatul se detașează de conversație, privind într-un punct îndepărtat, imaginar. Mă uită
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
America. Bine, și lui Jim Îi place să răsucească cuțitul În rană. „Ia uite, Tom, acum sunt online“, Îmi spune, În timp ce satele japoneze trec pe lângă noi. „Un prieten de-al meu, corespondent de la Times În Alma Ata, tocmai a devenit tătic, iar eu Îl felicit. Azi-noapte soția i-a născut o fetiță“. Jim mă ține În continuare la curent. „Acum citesc prezentarea!“ - un rezumat al titlurilor din New York Times. În cele din urmă, l-am rugat pe Jim, care vorbește un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2108_a_3433]
-
bucătărie. Când am intrat, s-a ridicat reverențios. Titus se găsea în fața plitei, unde prăjea ouă. Ajunsese să se simtă ca la el acasă. Fapt care îmi producea plăcere și neplăcere în același timp. — Bună dimineața, conașule, spuse Gilbert. — Bună, tăticule! Nu-mi plăcuse această glumă a lui Titus. — Dacă ții să fii familiar, numele meu e Charles. — Scuzați-mă, domnule Arrowby. Cum se simte mama în această dimineață? — Oh, Titus, Titus... — Ia un ou, îmi oferi Gilbert. — Vreau să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
foarte mult de ceilalți membri ai familiei. Perspectivele mele de viitor nu pot fi puse încă în discuție. Eu le consider acum niște vise care pot sau nu fi realizate. Tatăl este capul familei, un bun șef, administrator și un tătic excelent. Îi place să lectureze, indiferent de material, din diferite domenii. Autoritatea îl caracterizează și cam atât. Special am lăsat-o la urmă pe mama, ființa cea mai dulce și mai dragă din univers. Cuvintele sunt prea puține pentru a
Compunerea şcolară by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Science/652_a_1025]
-
Dar sunt și mijloace de a încerca să menții interesul cumpărătorilor. Una din metodele cele mai noi și eficiente necesită prezența copiilor, din acest motiv a fost folosită pe scară largă în raioanele de cereale, unde de obicei mămica și tăticul ar vrea să înșface ceva la repezeală și să fugă. Am văzut de multe ori că un șotron desenat pe podea lângă aceste rafturi îi țintuiește pe cumpărători, obținându-se astfel efectul scontat - faptul că aceștia zăbovesc mai mult în
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
de a-i etala „masculinitatea”. Cea mai proastă combinație este să-ți trimiți soțul la cumpărături cu vreo doi copii după el; este notoriu faptul că nu poate să refuze orice i-ar cere aceștia. O parte din rolul de „tătic” înseamnă a o face pe-a șeful. Este un aspect care reprezintă esența imaginii de sine a unui bărbat. Am petrecut sute de ore din viața mea privindu-i pe bărbați cum fac cumpărături în supermagazine. Într-unul din filmulețele
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
șeful. Este un aspect care reprezintă esența imaginii de sine a unui bărbat. Am petrecut sute de ore din viața mea privindu-i pe bărbați cum fac cumpărături în supermagazine. Într-unul din filmulețele mele preferate protagonistul principal era un tătic care-și ducea fetița pe umeri. Când au ajuns la rafturile cu snacksuri, fetița s-a întins către biscuiții în formă de animale. Tăticul cu pricina ia o cutie de pe raft, o deschide și i-o întinde fetiței - fără să
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
bărbați cum fac cumpărături în supermagazine. Într-unul din filmulețele mele preferate protagonistul principal era un tătic care-și ducea fetița pe umeri. Când au ajuns la rafturile cu snacksuri, fetița s-a întins către biscuiții în formă de animale. Tăticul cu pricina ia o cutie de pe raft, o deschide și i-o întinde fetiței - fără să se mai gândească la urmări. În curând capul și umerii aveau să i se umple de la biscuiți. E greu să-ți imaginezi o mamă
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]
-
Big Macs). Acest fenomen nu se întâmplă doar în America. Pe când mă plimbam în concediu prin cartierele cele mai la modă din Milano am observat că mai bine de jumătate din cărucioarele cu copilași scoși la plimbare erau împinse de tătici. Am făcut niște teste pe un prototip de raion cu blugi pentru bărbați într-un magazin în Boston, în efortul nostru de a găsi soluții pentru atragerea bărbaților de douăzeci-treizeci de ani în magazin. Pe casetă am observat un bărbat
Arta de a cumpăra. De ce ne place shopping-ul by Paco Underhill [Corola-publishinghouse/Journalistic/1868_a_3193]