2,198 matches
-
din priviri cu asprime. — Crezi că așa voi asigura mai bine securi tatea imperiului... Glasul se înalță: — ...a familiei mele... Ajunge la apogeu: — ...a mea? Femeia se foiește, neliniștită. Își dă seama că trebuie să pro cedeze cu mai mult tact. — Nu vreau să spun că e necesar să-i cruț, pur și simplu, pe cei care se fac vinovați, mormăie împăciuitor Augustus. Doar că răzbunarea, departe de a îndrepta lucrurile, nu face decât să le agraveze. Face câțiva pași și
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
chicoteli înăbușite. Se simte flatat, dar n-o arată. — Iar tu, ce ai aici? îl zgâlțâie pe următorul. — E Mithras, cel cu o mie de nume, vine sfidător răspunsul. Rufus scoate un hohot de râs. Vittelius încearcă să intervină cu tact: — Poate ar fi cazul să înceapă pregătirea... Discuția îl deranjează. Ce l-a apucat și pe Rufus să se ia de băieți înainte de lupte? Acuș-acuș intră în arenă. Nu face altceva decât să-i îndârjească și să-i insulte inutil
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
pentru mine? Aoleu! Bennie căută rapid o explicație. Evident, mită. Câți bani voia oare? Spera să nu-i vrea În bani chinezești. Domnișoara Chen a pomenit ceva de un cadou, se hazardă el, Încercând să fie cât mai plin de tact. Dar puteți să-mi mai spuneți, vă rog, Încă o dată despre ce cadou e vorba? E cumva În dolari? Bărbatul râse ușor. —O, nu, nu e vorba de dolari, ci de CD. Certificat de depozit? Bennie era surprins să afle
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
-l mai stingherește, chema un lăutar și punea să-i cânte la ureche cântecul lui favorit La deal la Anișoara!... Cu o mână își ținea necontenit paharul la gură, cu toate că nu sorbea tot timpul, iar cu cealaltă bătea în masă tactul. Când se lumina de ziuă, pleca la culcare, fără să se mai îngrijească de cei rămași. În lipsa lui totul reintra în ordine. Își iubea pământul cum ai iubi un om. Privea lanurile de grâu cu ochii sclipind, cum s-ar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și vorbește despre toți fără umilință, deseori judecîndu-i. O vezi de multe ori în tovărășia domnului Jianu, dar nu se poate ști cât au mers lucrurile de departe, așa e el de lipsit de inițiative și ea fără răbdare și tact. Și dacă consider totuși tovărășia lor drept idilă, o fac numai ca să repet clevetirea vecinilor și pentru că devine de o importanță considerabilă, în singurătatea locurilor, conversația lor. Îi întîlnesc uneori spre seară, când vagabondez pe coline, și e amuzant și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Mâinile îi erau împreunate pe piept. Sub cap își vârâse o pernă. — Pune gheață în băuturi, dacă ai, a adăugat închizându-și ochii. I-am aruncat o privire scurtă, dar ucigașă, pe urmă m-am aplecat și, cu foarte mult tact, am degajat jacheta lui Boo Boo de sub picioarele ei. Am dat să ies din încăpere ca să-mi îndeplinesc îndatoririle de gazdă, când locotenentul mi s-a adresat de lângă birou: — De unde sunt toate fotografiile astea? M-am dus lângă el. Purtam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
Hei, Seymour, scoate-ți puloverul! E cald în casă.“ Și lui Seymour îi plăceau zeflemelile astea venite de la copii. Și eu îl ironizam din când în când. Iar el se înveselea invariabil. Îi priau, prospera pe seama tuturor observațiilor lipsite de tact și de considerație făcute de cei mici din familie. Acum, în 1951, când aud unele vești iritante în legătură cu isprăvile fraților și surorilor mele mai mici, îi iert gândindu-mă la câtă bucurie i-au adus lui. Mi-o amintesc pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2217_a_3542]
-
copiii văd pe cineva ca Sheba că își pierde cu adevărat controlul - că țipă, înjură și tot așa - sunt încântați. Se simt, pe bună dreptate, victorioși. Aș fi vrut s-o iau pe Sheba deoparte și să-i spun, cu tact, unde greșește. Dar n-am îndrăznit. Nu știam cum să abordez subiectul fără să pară că mă bag unde nu-mi fierbe oala. Așa că mi-am ținut sfaturile pentru mine și am așteptat. În a treia săptămână a Shebei în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
După ce am terminat cu discursul în fața băieților, i-am dus înapoi în clasă și am stat până i-am văzut că se apucă de teme. Felul în care am acționat în această ocazie n-a fost însă unul plin de tact. Eticheta școlii spune că atunci când autoritatea morală asupra copiilor a unui membru al cancelariei este în mod vizibil mai mare decât a unui coleg, primul trebuie să se străduiască să nu arate acest lucru. În loc de asta, eu mi-am etalat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Nimeni nu se așteapta ca Polly să se facă așa de frumoasă, a zis ea. A devenit frumoasă brusc, la vârsta de opt ani. Înainte, era o mică urâțenie. O fetiță ca un șobolan. Oamenii îmi spuneau mereu, plini de tact, că era robustă. Nu mi-a păsat niciodată. Urâțenia ei mă făcea s-o iubesc și mai mult. În primii ei doi ani de viață, abia mă lăsa inima s-o dau jos din brațe. O purtam peste tot, de parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
cerut despre fratele ei constituiau tocmai invadarea intimității despre care-mi vorbise. Posibil să fi avut dreptate. Azi-dimineață, În parcarea plătită din fața localului Camelia, el - fratele clientei mele - mi-a dat răspunsuri tare evazive. Mi-a atras atenția cu mult tact că era cît pe-aci să-mi scape semnul cu „Intrarea oprită!” Bineînțeles că terenul de vînătoare indicat era doar zona permisă. Dintr-un motiv precis și anume cel al dispariției LUI - a soțului ei -, el, a Încercat să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
patria, căci și ea era a câmpiei acestea, dinspre marginea de est a Europei. Maică-sa stătea tăcută, asculta sau nu, era grea de spus - bătea cu degetul mijlociu al mâinii drepte pe lemnul lucitor al mesei, un fel de tact, nu se știe al cărei melodii, sau era numai un semn de plictiseală, ori nerăbdare, și când ieșirăm, amurgul tocmai căzuse peste oraș, venit din întinderea fără sfârșit a câmpiei. Doamna și domnul Pavel ne așteptau în curte, la masa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nu răzbătea în afară, oaspeți pe o nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l în ochi, în timp ce fiica, visând, îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea în rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor întâmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult înainte de război, la vremea tinereții amândurora și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
în direcția potrivită. Așa se face, că în deceniile care au urmat după 1960, cu toate că a continuat să fie un stat cu un sistem social-politic care îi fusese impus, România a reușit să se debaraseze, treptat și abil, cu mult tact și aprigă perseverență, de tot ceea ce nu avea legătură cu interesele sale naționale; a dus o politică externă de deschidere față de societatea internațională, cu fapte care i-au atras simpatia, respectul și admirația lumii. De aceea, este de examinat, care
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
experiență, pe măsura problemelor "Misiunii", toată lumea, din Chile, din S.U.A. și Europa Occidentală, văzând în biserica catolică o instituție capabilă să se implice în respectarea drepturilor omului, în protejarea deținuților și urmăriților. Și, spre cinstea sa, cu prudența, meticulozitatea și tactul ce-i sunt caracteristice, Vaticanul și biserica catolică și-au făcut datoria. Trebuie evidențiat că militarii nu-și puteau permite să atace sau să nu țină cont de o instituție atât de veche și de puternică precum biserica. America Latină fusese
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
muzică populară "pe casete" și, din când în când, câte un păhărel de țuică sau coniac. A fost "un succes de public" de care i-am făcut geloși pe colegii de la ambasadele occidentale! Un domeniu în care am acționat cu tact, dar și cu multă perseverență, a fost relațiile cu românii stabiliți în Chile. Nu erau mulți, să fi fost 100-150 de persoane din diferite generații și de diferite "origini" români-români, greci-români, unguri-români, evrei-români. Ca peste tot în lume, cu rare
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
a urmat un curs propriu. Ea nu numai că nu a rupt relațiile cu Israelul, dar a și ridicat, tocmai atunci, nivelul de reprezentare diplomatică la rang de Ambasadă. După aceea, ea a avut nevoie de timp, răbdare și mult tact diplomatic pentru a convinge țările implicate în conflict, cele arabe în special, de utilitatea rolului său ca partener de discuții cu toți combatanții din zonă. Este cunoscut faptul că efortul României a cântărit mult în ajungerea la Acordurile de la Camp
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
căruia vă rog să-i transmiteți toată considerația și urările mele de sănătate și succese în importanta misiune a Domniei Sale. Domnule ministru, după cum știți, tovarășul Nicolae Ceaușescu acordă o mare atenție problemelor dezarmării generale și totale.... I-am șoptit, cu tactul necesar, să scoată hârtia din buzunar și să citească mesajul. S-a făcut că nu înțelege și a continuat să repete o lecție învechită din școlile de propagandiști din anii '60. În așa-zisul său expozeu se repetau expresii din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
n-aude. Mare comedie! te pomenești că moare! Apoi se scărpină la nas. Al lui trebuie să fie calul de afară... Bun cal!... Părintele se așeză pe un scaun șchiop, își puse cârja între picioare și prinse a gusta cu tact, pe gânduri, din ulcică. Gusta, plescăia din limbă, tușea încet, își trecea mânile prin barba rară, căruntă, și scărpina, cu un deget, ardeiul de deasupra mustăților. Deodată în cadrul ușii răsări un om. Zise intrând: —Bună sara! sărut dreapta, părinte... —Tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o boare, cu un braț de lucruri. —Prosoape curate! Pe loc a observat poza răsturnată. —La naiba! Oh, Anna! Stă aici de ani de zile, de atâta timp că am și uitat de ea. A fost teribil de lipsit de tact din partea mea. A luat-o, a ieșit cu ea și apoi s-a întors. — Îmi pare rău, a zis. Sincer. Nu aveam de a face cu un moment à la doamna Danvers 1. Părea să regrete sincer că m-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
la șase a. m. - asta vrându-se o veste bună atât pentru trup cât și pentru suflet), în căutarea unei amicale mâini de ajutor, ochii mi-au căzut pe literele stângace și am pipăit scrisoarea în căutarea unui memento plin de tact venit de la specialistul în măduvă, de la psihiatru, de la expertul în cardiologie. Acum adresele sunt scrise de fătuțe: astfel scrisoarea are un aer personal. Dar scrisoarea asta avea, oricum, propria-i personalitate. Am rupt-o cu inima bătându-mi tare. Citez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
-și petreacă o seară cu un om beat. Am știu dintotdeauna care e adevărul în această privință. Bețivanii știu care e adevărul despre ei. Dar, de regulă, oamenii sunt suficient de politicoși ca să evite subiectul. Adevărul e complet lipsit de tact. Ăsta e necazul cu non-alcoolicii - niciodată nu știi ce urmează să spună. Da, ciudați mai sunt oamenii care nu beau: imprevizibili, limitați și selectivi. Dar noi ne înțelegem cu ei cât putem de bine. Hai să ne întâlnim deseară. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
cel mai bun învățător. (Nicolae Iorga) Dumnezeu a creat învățătorul și a întrebat îngerii cum ar trebui să fie acest dascăl. Îngerii au răspuns: „Să iubească copiii!”, „Să rămână veșnic tânăr, amabil, înțelegător, modest, creativ și corect”, „Să stăpânească prin tact pedagogic și talent un grup mare de învățăcei, fiecare având propriile idei și aspirații”. La auzul acestor cuvinte, Dumnezeu a spus: „Acestei ființe care primește atât de puțin și dă sau i se cere atât de mult, îi mai adaug
PAȘI PRIN TIMP ÎN DEVENIREA NOASTRĂ.. In: ARC PESTE TIMP 40 ANI 1972 – 2012 by Larisa Târzianu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/288_a_580]
-
prin vecini s-aud mici pregătiri de masă, Însă produsele au început să dispară- Și mulți au plecat, și noapte se lasă. Cu toții spun că bine le-a făcut Sau că un geniu se va naște- Iar studiul crește cu tactul tăcut... O ființă supremă, dintre noi, ne cunoaște. * Imn Crengi subțiri cu flori albe... Spre mai sus Mă ridică din erori, Idealuri ce-au apus... Cu flori roze crengi subțiri... Isus! Flori pe zări, în iarbă flori... Spre mai sus
Plumb. Cu voi. Scântei galbene. Stanțe burgheze by George Bacovia [Corola-publishinghouse/Imaginative/295560_a_296889]
-
viață. Stai jos și povestește-mi totul. Mașa e tare frumoasă în seara asta? — Poate Mașa să fie vreodată frumoasă, mă-ntreb eu, i-a răspuns Patașin, cu ochii scânteind. — Bătrâne grizzly, i-a spus Irina, ești un maestru al tactului. Iar tu, Irina, a zis el, ținând-o ușor de bărbie, ești prea înțeleaptă și prea serioasă ca să-ți fie bine. Mă uit în ochii tăi și văd cunoaștere. Mă uit la trupul tău și văd anticipare. Trebuie să-nveți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]