2,444 matches
-
auzeau acordurile languroase ale unui tango sud-american. "Ce frumos ar fi să te afli acum în brațele unui bărbat, să te lași în dans strânsă la pieptul lui, să-i simți apropierea trupului și forța brațelor care te cuprind cu tandrețe!", gândi ea dormitând în fotoliu, moleșită de dogoarea șemineului, dar și de căldura vișinatei ce-și lăsa ușor, ușor, urmele prin trupul său tânăr. Îl privea liniștită pe Condurache cum amesteca cu grijă în ibric, să nu se reverse caimacul
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
le acorda, apoi de către ascultătorii talk-show-urilor de la posturile de televiziune (ce sunt, poate singurele, așteptate cu sincer și viu interes ori plăcere) și de către numărul mare de spectatori, ce l-au aplaudat ... Autorul, ca un adevărat sculptor, a rafinat cu tandrețe și acuratețe portretul omului întreg (și, deci, și frumos), tinzând și aspirând mereu prin simțire și sfințire, cuget și faptă, solidar reunite către desăvârșire, sau, cu alte cuvinte, omul cum ar trebui să fie. Acestea ne permit să considerăm cartea
DESPRE NEAM ŞI DEMNITATE ÎN VIZIUNEA LUI DAN PURIC P. A II A de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 306 din 02 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348978_a_350307]
-
căldură a femeii înzestrată de Dumnezeu cu căldura iubirii. Ea este împlinirea în viață prin iubire și dăruire. Fiecare femeie poartă în ea visul de dragoste care nu se stinge niciodată. Dăruind, femeia este și ea însetată de gesturi de tandrețe și de mângâieri izvorâte din dragoste care sunt esența vieții de familie și fără de care viața nu ar mai avea nici un farmec. Ca și celelalte surori cu care întruchipează primăvara, aprilie și mai, martie este o lună închinată iubirii și
SĂRBĂTOAREA DARULUI VIEŢII de ELENA BUICĂ în ediţia nr. 67 din 08 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348641_a_349970]
-
atât de urât fiindcă este supărată că a murit sora ei! Ce caldă este mâna de pe spatele meu! Ce bine este când îmi șterge ochii și fața care mă ustură îngrozitor!” Maria le privi cu atenție. Era vulpe bătrână. Dincolo de tandrețea regizată deslușea grimasele de neplăcere ale femeii care își atingea nepoata de ochii lumii. ”Săraca Ioana, nu are milă de la nimeni! Vipera asta a îmbrățișat-o doar când a văzut că venim. Am auzit că se pregătesc să intre-n
IOANA, VICTIMĂ A VIOLENŢEI DOMESTICE (ROMAN ÎN 3D, FRAGMENTE) de ELENA STAN în ediţia nr. 1270 din 23 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349269_a_350598]
-
-i era suficient, aveam nevoie amândoi de toate simțurile noastre, reunite, pentru a ne descifra trupurile învăluite în mreaja veșmintelor, care devenise inutile. Trebuia să pipăie și să guste, să audă vocea pe care o cunoștea, vorbind în șoaptă, cu tandrețe, despre vise și dorințe. Era atât de vie pielea opalescentă, palpitând în culcușul răvășit, era atât de amețitoare gura care în sfârșit o căuta pe a mea, erau atât de nerăbdătoare degetele care lunecau fără astâmpăr pe spate și gât
O HIMERĂ-N NOAPTEA TÂRZIE. de MARIANA DUMITRESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349291_a_350620]
-
bătrân la moarte, într-o văioagă și acordându-i o ultimă favoare: îi dă apă să bea pe săturate din jgheabul de la fântână, cât poftește, fără să-l mai suduie. Cu o falsă mânie însă, de fapt, o rămășiță de tandrețe pentru animalul care-l slujise toată viața. S-ar zice că țăranul, înduioșat, se va întoarce din drum și-și va mâna gloaba în grajd, fără să-l mai condamne la moarte năprasnică. Dar aceasta este o iluzie. Purtat de
UN DRUM AL MEMORIEI. REFLECŢII ASUPRA PROZELOR LUI MARIN PREDA (CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 1293 din 16 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349317_a_350646]
-
De aceea, poemele, să le zicem totuți poezii, nu sunt atât formele prozodice pe cale mai veche sau mai nouă, ci gând grav, pur, tăios, incitant. Ele pulsează de vibrații nebănuite, ignorate la o lectură ușoară. Peste pagini se răsfață o tandrețe infinită, izvorâtă din prea plinul inimii; dovadă că artista iubește natura, pământul unde viețuiește, oamenii. Iubirea , scrisă în cuvinte sub cele mai diferite ipostaze, este liantul cărții și îi oferă succesul, deși se străvede sufletul trist, însingurat al artistei, împovărat
PAROLA CARE DESCHIDE CALEA VIEŢII ESTE IUBIREA de CONSTANŢA ABĂLAŞEI DONOSĂ în ediţia nr. 1296 din 19 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349354_a_350683]
-
roșeață când mâna puternică a flăcăului o prinse pe a sa luându-și la revedere. Tânărul se depărtă de-a lungul peronului cu geanta în mână. Săndica îl privea cu nostalgie. Ce băiat frumos. Cine se va bucura oare de tandrețea brațelor sale puternice și de sărutările pătimașe ale buzelor lui groase și senzuale? Se trezi din visarea culpabilă ale gândurilor sale indecente, apărute din senin. Mai era puțin până la sosirea lui Mircea și ea tot nu-și putea stăpâni simțurile
CALATORIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1264 din 17 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349769_a_351098]
-
nu voi fi vreodată, Poem scris cu absint din cupele de crin, De tine recitat, cu dragoste curată. Aud cum ma respiri, sărutul mă înaltă, În suflet cântă fluturi, lumina mă inundă, Neliniștea se curma, risipă mă descalță, Cireșii cern tandrețe, secundă de secundă. Cad retezate umbre, oftează neculese Petale rătăcite-n albumele visării, Un caligraf rescrie dorințe-aproape șterse, Egretele iubirii se-ntorc pe valul mării. De-o pasăre văpaie privirea e-ncărcată, Plutesc în aer iriși, iar dorul mi-e
DESTINAȚI IUBIRII de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1404 din 04 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349820_a_351149]
-
și aplicată întrutotul pe activitățile cărora i s-a consacrat cu avântul nedisimulat al tinereții. Consider noul volum editat un poem interesant prin tematica aleasă, originală, o configurare poetică de esență filosofică și religioasă, cu o încărcătură specială de iubire, tandrețe și smerenie închinată Divinității, totodată o geneză inedită a simbolurilor creației spirituale divine, chiar o invocare a binecuvântării. Deși structurat pe categorii de idei, poemul, o continuă rugă, este unitar și coerent prin înlănțuirea firească a simbolurilor spiritual-divine care-l
VICTORIŢA DUŢU ŞI FILOZOFIA CREDINŢEI de ELIZA ROHA în ediţia nr. 1924 din 07 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/349887_a_351216]
-
niciodată erodate, aceleași care au ventilat dintotdeauna ființă umană și, probabil o vor tensionă în continuare. Ceea ce surprinde cu adevărat la poeta de la Iași este gamă generoasă de frământări și frisonări afective de care sunt încercate cuplurile de îndrăgostiți - de la tandrețea și candoarea inițială la îmbufnările, dezamăgirile și reproșurile reciproce, de care nu este scutită nici o relație afectiva. Deși este încredințată că nu-i nimic mai pur în lumea asta/ decât marea iubire unic țel visat privește evoluția simțământului erotic dintr-
CRISTINA EMANUELA DASCALU-LIRISMUL AFECTIV INTRE ECHINOCTIU SI SOLSTITIU de POMPILIU COMSA în ediţia nr. 1286 din 09 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349915_a_351244]
-
ziua prin soare. Nici nu a simțit când Jeni cu greutatea burticii sale, s-a băgat în pat lângă el. Pruncul lovea cu piciorușele în burta mamei sale, făcându-și simțită prezența. Chiar dacă primea aceste lovituri, Jeni își mângâia cu tandrețe burtica țuguiată și vorbea în șoaptă cu pruncul său, alintându-l. Era totuși speriată, fiind primul lor copil și nu avea decât douăzeci de ani iar din familia sa, nu avea pe nimeni în comună, să o ajute la o
SECERĂTORUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1737 din 03 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344420_a_345749]
-
se va așterne din nou peste existența mea. Acestea erau fantasmagoriile unui om, care nu a avut prea multe cadouri de la viață. Acum întâlnisem căldura unei femei care intrase în cele mai temătoare străfunduri ale sufletului meu și care, cu tandrețe și migală, a topit gheața adunată de-a lungul timpului, umplând spațiile eliberate cu dragoste, frumusețe și iubire. Simțeam căldura, așa cum simțeam și fiorul gheții. Pleacă Miruna, ce va urma? Din nou nesfârșitele semne de întrebare ca în Shakespeare? A
VALEA MARE – VALEA IUBIRII de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1758 din 24 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/344410_a_345739]
-
o să-ți crtești copilul, bețivule, dacă cheltuiești banii în cârciumă... se rățoiește și Eva la Guță. Gata, gata cu circul!... Ospătar! Repede, patru halbe și douăzeci de mititei, au venit invitații mei, comandă Nicușor, iar războinicile doamne au spus cu tandrețe în glas. Păi... numai voi!... De ce nu ne-ați luat și pe noi? Referință Bibliografică: LA O HALBĂ CU BERE / Marin Voican Ghioroiu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1215, Anul IV, 29 aprilie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
LA O HALBĂ CU BERE de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 1215 din 29 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/348009_a_349338]
-
urmărindu-l, una din mâini se plimba prin părul poetului, mângâindu-l așa cum făcea Raluca atunci când era mic; îi lua șuvițele de la frunte și i le ducea până pe ceafă, strângându-i-le la spate în chică, repeta acest gest cu tandrețea cu care-și mângâia copilele în clipele ei de răgaz când le culca și le spunea povești. Mihai voia s-o sărute, s-o strângă-n brațe, dar amâna totul pentru altă dată; toate femeile lui i se păreau a
EMINESCU ŞI VERONICA-ULTIMA SEARĂ LA VIENA. de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1212 din 26 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347962_a_349291]
-
Florile sunt pline de viață și prospețime, vrăjindu-ne prin culoare și miros. La români, floarea este simbolul feminității, la țară, mai nou și la oraș, ferestrele caselor și balcoanele sunt împodobite cu mușcate, simbol al afecțiunii, al dragostei și tandreței. Japonezii au acordat florii o atenție deosebită, considerând-o a fi un microunivers - crizantema este o floare sacră; în anul 1876 a fost fondat „Ordinul Crizantemei” de către „Împăratul Mutsuhito”- frumoasa panglică roșie cu marginile violet era conferită doar prinților. Tradițiile
IKEBANA-CALEA FLORILOR de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 265 din 22 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348063_a_349392]
-
chiar vă rog! - Sunteți de acord să ne spunem pe nume? - Mariana! Sigur că da, nu mă deranjează, domnule... - Fănel, te rog, a zis el și a întins brațele pentru a cuprinde într-un gest de apropiere și plin de tandrețe palmele ei micuțe ce se frământau încet pe marginea mesei. Mariana a tresărit ușor, surprinsă, intenționând să-și retragă mâinile, dar s-a răzgândit imediat. I-a privit ochii pentru întâia oară, intens, încercând să citească în ei gândurile bărbatului
ISPITA (4) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 259 din 16 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348127_a_349456]
-
nostalgii, de coșmar holocaustian și răscolire a ferocității urei de rasă, de retrăiri și confruntări, e o o carte puternică, de dialog cu Dumnezeu și cu sine însuși, în tandem cu poetul Adi Cristi. E o carte diafană, plină de tandrețe, de suferință, de bucurie a clipei, e un strigăt către clipa care vine peste poetul ce-și descrie apusul, în care va intra singur, doar el, despărțindu-se de sine... ... Și iată, acum, câteva linii, neclare, tremurate, scrise de Shaul
SE STRÂNG VULTURII ! de RONI CĂCIULARU în ediţia nr. 96 din 06 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348166_a_349495]
-
Mihăiță!” zice profesoara, apelînd inconștient la acest diminutiv. Era un mesaj ascuns de simpatie, știut fiind că la această vîrstă toți copiii sînt îndrăgostiți un pic de profesoarele tinere și frumoase, cum era ea, la fel cum bolnavii simt o tandrețe mocnită față de surorile ce-i îngrijesc. Dar elevul nu răspundea. Sau nu putea să răspundă. Se uita țintă la poetul acela blonziu, cu ochi apoși și buze parcă împletite, care spusese că limba română e ca o duminică și care
LIMBA ROMÂNĂ NU ESTE CA O DUMINICĂ de RADU PĂRPĂUŢĂ în ediţia nr. 376 din 11 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348221_a_349550]
-
iubea atât de mult pe bărbatul din fața sa, încât a fost capabilă să-și trădeze soțul pentru el? Pentru el sau pentru ea? Ștefan avea vreo vină în toată această trădare? Nu el a înconjurat-o cu dragostea lui, cu tandrețea și mângâierile lui pasionale? Cu sărutările care au făcut-o să plutească și să găsească sublimul în brațele lui? Revenită lângă cei doi, Dalia a început să le povestească impresiile despre nisipul de aur al bulgarilor, plajă și apa mării
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
obsesie. Nu știa dacă era el, Sorin, sau un alt tânăr băiat, apărut de niciunde. Pentru ea Ștefan era omul matur care-i garanta siguranță, încredere și învingerea fricii de necunoscut. Brațele lui puternice vor ști să o cuprindă cu tandrețe. Cu grijă, să nu-i strivească fragilitatea, nu numai a trupului, cât mai ales a sufletului său melancolic și încă neînvățat să lupte cu vicisitudinile vieții! Imaginile din vis se succedau cu o viteză uimitoare. Îl revedea în subconștient pe
ROMAN PREMIAT DE LIGA SCRIITORILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1190 din 04 aprilie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347442_a_348771]
-
cu toată această poveste? întrebă nedumerită Ana. De unde îl știi pe tip de te pupai așa pasional cu el în apă ? - De unde să-l cunosc? Acum l-am văzut pentru prima dată, ca și tine. - Cum așa? Atunci de unde atâta tandrețe și exuberanță între voi? - M-a prins la „înghesuială” și a profitat măgarul, atâta tot. - Ei na, ca să vezi? se miră din nou Ana. - Simplu. Când tu te-ai scufundat să te uzi pe corp, m-a prins de mijloc
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1118 din 22 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347552_a_348881]
-
nimeni, nimeni cu mânie Și nici cu jind măcar după ceva Ce nu a fost și-ar fi putut să fie. Pe fiecare drum spre undeva Mergeam de mână și priveam ’nainte În toate rândurile tu și eu Ne înflorea tandrețea în cuvinte Și-n vise înălțam același zmeu. Și se făcea din ce în ce mai mare Iubirea noastră... Pe-un tăpșan de gând Rostogoleam doar bulgării de soare Unul în pieptul celuilalt arzând... Referință Bibliografică: Experimentând veșnicia / Aura Popa : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
EXPERIMENTÂND VEŞNICIA de AURA POPA în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350080_a_351409]
-
cumplit dorul! Doamne, nu vreau să te mânii! La intrarea în pădurea de stejari stă cel mai falnic dintre ei. Nimic nu l-a clintit din loc și zilnic cuprinde soarele cu crengile sănătoase, zilnic mângâie cerul, zilnic atinge cu tandrețe norii albi și pufoși. Și eu? Florile grădinii mele și ale universului vorbesc în limbile lor și fără știre de dialecte, tu, înțelegi totul sau poate nu! Ceva m-a țintuit în loc, dar nu în acela cu stejari și flori
CÂND CUMPLITUL DEVINE LAIT MOTIV de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1483 din 22 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350137_a_351466]
-
s-a aflat în căutarea echilibrului lăuntric, a privit iubirea și natura ca pe o evadare din realitatea brutală. Ion Caraion scria despre Eminescu: „Înainte de a fi idee, sentiment, amintire, filosofie, regret, istorie, autenticitate, travaliu, eres, revoltă, pesimism, ton premonitoriu, tandrețe, dor, cultură, solitudine, Eminescu este muzică.” „Eminescu este imponderabil și muzică.” Alexandru Surdu a consemnat faptul că Eminescu a fost una dintre „personalitățile hibride, filozof-poet.” Noica îl considera etalonul poeziei românești spunând că „Arborii nu cresc până în cer. Nici noi
EMINESCU ŞI DRAGOSTEA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 372 din 07 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361862_a_363191]