842 matches
-
cu cele treizeci și două de poziții erotice! Cu toate acestea, oricât ar fi de senzual, tangoul nu este la originea sa un dans lasciv. Este vorba mai degrabă de un exercițiu de virtuozitate de o mare complexitate tehnică. În timpul tangoului, dansatorul își ține ferm și își strânge tare partenera nu din voluptate, ci din necesitate, pentru a o putea dirija pe parcursul multiplelor figuri pe care le improvizează. În anii '20, acest dans nu reprezintă decât o etapă, cu siguranță crucială
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și își strânge tare partenera nu din voluptate, ci din necesitate, pentru a o putea dirija pe parcursul multiplelor figuri pe care le improvizează. În anii '20, acest dans nu reprezintă decât o etapă, cu siguranță crucială, însă tranzitorie, a flirtului. Tangoul continuă întâlnirea semnele sale imperceptibile, o privire, umbra unui surâs și precede flirtul propriu-zis adică schimbul de săruturi și mângâieri. El lasă să se vadă dacă trupurile sunt în armonie, dacă tind să se apropie și mai mult unul de
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
și combinezon de dantelă nu se mai mulțumesc să fie înghesuite de argații de la fermă prin vreun ungher întunecos din grajd, ci vor să aibă parte de cunoștințele în ale iubirii ale unui tânăr cultivat între un șimi și un tangou, într-o seară de sărbătoare în capitala cantonului"116. Același fenomen are loc în mediile populare urbane și în rândul claselor de mijloc. Abordările amoroase devin mai rafinate, iar romantismul triumfă. Și în acest caz, flirtul se sentimentalizează. Frontul Popular
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
nu îndrăznește să-și declare sentimentele, în vreme ce tânărul, în ceea ce-l privește, cultivă o atitudine ambiguă. Când îi dă lui Bab mici semnale încurajatoare, când se arată "rece, arogant, nepăsător". La petrecerile-surpriză, se întâmplă uneori să danseze cu ea un tangou foarte strâns, ținându-i mâna în a sa, dar se și joacă cu ea: o privește drept în ochi, face un pas spre ea ca și cum ar intenționa s-o invite, pentru ca apoi să se eschiveze. Adesea, Bab se declară sătulă
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
Așa că m-au pupat toți pe gât!" Atunci când nu joacă diferite jocuri, tinerii, evident, dansează, ceea ce contribuie de asemenea la strângerea contactelor. Nu era încă epoca rock'n roll-ului și a twist-ului, însă slow-ul tinde deja să înlocuiască tangoul. Slow-ul, o reminscență a slow foxtrot-ului, apăruse în perioada interbelică și facilita apropierea trupurilor. Mai mult decât în cazul valsului, mai mult chiar decât în cel al tangoului, partenerii se lipesc unul de altul, se mângâie, se ating
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a twist-ului, însă slow-ul tinde deja să înlocuiască tangoul. Slow-ul, o reminscență a slow foxtrot-ului, apăruse în perioada interbelică și facilita apropierea trupurilor. Mai mult decât în cazul valsului, mai mult chiar decât în cel al tangoului, partenerii se lipesc unul de altul, se mângâie, se ating. Spre deosebire de dansurile care l-au precedat, slow-ul nu prezintă nici o dificultate tehnică. Nu presupune nici concentrare, nici dexteritate. Fiind o simplă balansare a două trupuri pe o melodie sentimentală
by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog:...prea lungă scena cu pokerul, sau dialogul Val-Alex (de la început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță:...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
la o rezolvare. Vecin 1: (răspunde cîntînd, pe șoaptă) Poate că tocmai dansul e o rezolvare... Cine știe! Mihai: Pe dracu'! Vecin 1: Parcă spuneai că ești stăpîn pe situație! Calm! Calm! (după încă vreo două trei măsuri de tango) Tangoul ăsta nu vă spune nimic? Nu vă sugerează nimic? Mihai: Nu... Vecin 1: Mie da. Și uitați-vă ce, vecinul meu (arată spre Vecin 2) mi-a mărturisit că are două păcate: filosofia și pictura. Și că amîndouă se trag
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
intimă, CRC, 1997, 4; Nicolae Oprea, O „epopee erotică”, VTRA, 1998, 3; Dan C. Mihăilescu, Timișoara literară, „Ziarul de duminică”, 2000, 427; Dan Stanca, Ca sarea-n bucate, JL, 2000, 15-18; Ioana Cistelecan, Medicul intervievator, F, 2000, 11-12; Rodica Drăghincescu, Tangouri pe trambulină, Pitești, 2001, 149-152; Lefter, Scriit. rom. ’80-’90, III, 191-193; Firan, Profiluri, II, 280-281. R. D.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289634_a_290963]
-
care domnește cultul tinereții, trebuie să rămâi în formă cât mai mult timp, să îți păzești corpul de degradare. -10. Un indicator foarte semnificativ este evoluția dansului. Acesta a trecut progresiv de la stadiul de artă cu reguli bine definite (valsul, tangoul, foxtrotul, fără a mai vorbi de gavotă sau de menuet) la evoluții individuale și complet improvizate și pentru care nici nu mai este necesar un partener. Înțelegem mai bine prin contrast originalitatea unei va-lori și a comportamentelor pe care
by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
arie de investigație foarte largă; o piesă deosebită. HORIA DELEANU, scriitor-teatrolog: ...prea lungă scena cu pokerul, sau dialogul Val-Alex (de la început), și ultimul tablou, în care sînt prea multe explicații; bună lovitura cu manechinele... (!?); foarte buni vecinii, Bunica și Alex; tangoul ar trebui înlocuit; o comedie frumoasă și gravă; contrapunctări foarte bune; piesa există cu adevărat; e necesară o "pieptănătură". LIANA MĂRGINEANU, actriță: ...există stilul Constantin Popa..., "Calul verde"... etc.; o piesă amplă, cu mult adevăr... AUREL STORIN, scriitor: Prima parte
[Corola-publishinghouse/Science/1566_a_2864]
-
absolut toată în palmele mele, ca trupul fremătător al unei păsari. Brațele, talia ei aveau suplețea mănunchiului de nuferi pe care îi culesesem într-o zi, cuprinzând în apă mai multe tulpini lunecoase... Dar deja vasul pierise în întuneric. Ecoul tangoului s-a stins. În navigarea lui spre Astrahan, ducea noaptea cu el. Aerul din jurul bacului nostru s-a umplut de o paloare ezitantă. Straniu mi-a fost să ne aflăm în mijlocul unui fluviu mare, în acea timidă ivire a zorilor
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
folos Of, Nae, Nae!” Seara, după ce fetele plecau acasă (la asfințitul soarelui) atât tinerii fără familii cât și familiștii se retrăgeau la cârciumă unde, până noaptea târziu consumau băuturi alcoolice. După 1930, populația începe să se „modernizeze”. Apar valsul și tangoul. Acum, alături de dansurile vechi se dansau și cele moderne în cadrul „balurilor”. Acestea se organizau atât în saloanele cârciumarilor cât și în sălile de clasă ale școlilor (cu anumite ocazii). Alte prilejuri de petrecere erau bâlciurile sau „zborurile”, cum le spun
MONOGRAFIA COMUNEI PROVIȚA DE JOS by BADEA CRISTINA () [Corola-publishinghouse/Science/91872_a_92396]
-
a născut în 1919, într-o colonie agricolă din apropierea orașului Los Toledos, a fost fiica nelegitimă a unei servitoare. A crescut alături de frații ei, unii bastarzi, alții legitimi. La 15 ani Eva a fugit la Buenos Aires cu un cântăreț de tangouri însurat, Augustin Magaldi, care i-a promis c-o va ajuta să devină actriță, ceea ce-și dorea foarte mult. Acesta a părăsit-o și ea, decepționată, a avut tot felul de legături amoroase pasagere. A frecventat, un timp, cluburile
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
ele, bucăți greu clasabile în care se dă frâu liber fanteziei, anunțând secvențele SF din viitorul roman. Tratat de apărare permanentă apărea în același an cu antologia de grup Desant ’83, în care scriitorul semnează încă două proze. Cu romanul Tangoul memoriei (1988), C. dă măsura adevărată a talentului său. Cartea este, formal, o parodie și jonglează dezinvolt cu registrele tonale, de la grotesc și burlesc la comicul verbal sau de situații. Dar, înainte de orice, este o parodie a însuși modelului parodic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
simptomatic descusut. Cu Requiem (1998), C. se lasă surprins într-o fază de căutări și de aproximații: de voce, de gen, de registru, pe scurt de identitate. Dar în ce a scris mai bun până acum, mai ales prin romanul Tangoul memoriei, autorul păstrează un echilibru ireproșabil între umorile epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]
-
epice (dacă pot fi numite așa), jonglând dezinvolt cu pateticul, grotescul și sentimentalul, grandilocventul, seraficul și atrocitatea, sublimul și ridicolul, cinismul, ironia bonomă, duioșia ipocrită - fără să alunece nici un moment pe panta kitschului. SCRIERI: Tratat de apărare permanentă, București, 1983; Tangoul memoriei, București, 1988; Dodecaedru (în colaborare cu Nicolae Iliescu), București, 1991; Ultimul Isus, magnificul, București, 1995; Călătoria Luceafărului, București, 1997; Requiem, București, 1998; Trandafirul tăcerii depline, pref. Dan Silviu Boerescu, București, 1999; Colonia penitenciară oranj, București, 2001; Piața Aristotel, Cluj-Napoca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286610_a_287939]