1,982 matches
-
până când se opreau mașinile. Autobuzul avea stație în fața frizeriei, așa că am coborât până unde trebuia pe Strada Principală și am așteptat la marginea trotuarului. Valiza lui tanti Mae era grea și m-am bucurat că pot să o las jos. Tanti Mae s-a uitat în josul străzii să vadă dacă vine autobuzul și când s-a întors spre mine, am văzut că ochii îi erau umezi pe gene. — E din cauza vântului, dragule. Tot timpul îmi curg ochii de la el. Am așteptat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
oră întreagă, până când a venit autobuzul. I-am auzit motorul de la departe, așa că am mers în stradă să-i fac semn șoferului. A oprit la câteva clădiri depărtare. Am ridicat valiza și am alergat amândoi până unde deschisese șoferul ușa. Tanti Mae a urcat pe prima treaptă, apoi a coborât din nou ca să mă pupe și am pupat-o la rândul meu. Am vrut să-i spun să nu plece, dar i-am dat valiza și ușa s-a închis. Pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
Mirosul urât al autobuzului mi-a intrat în nări, așa că m-am dat în spate pe trotuar și l-am urmărit până a dispărut pe partea cealaltă a dealului, iar asta a fost ultima oară când am văzut-o pe tanti Mae. Capitolul nouă Începuse să se întunece când am ajuns înapoi acasă. Urcând pe cărare, mă gândeam cât o să-i ia lui tanti Mae până ne va trimite biletele și ce vom face până atunci. Vântul se întețise bine. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
comporte așa. Când am terminat, am pus farfuria în chiuvetă peste celelalte. Am privit toate farfuriile și paharele pline de grăsime și m-am gândit cum va trebui să le spăl eu pe toate și mi-am dorit ca lui tanti Mae să nu-i ia foarte mult până ne scrie despre bilete. Am stat acolo și m-am gândit cum a plecat ea pur si simplu, fără să-și pună problema cum o s-o urc eu pe mama într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
fără să-și pună problema cum o s-o urc eu pe mama într-un tren și după aceea m-am gândit cum o fi să plec din vale. Ar fi fost prima oară când aș fi ieșit din vale, dar tanti Mae nu mi-a spus ce să fac cu toate lucrurile din casă, și erau o mulțime de lucruri de făcut până când ajungi să-ți iei lucrurile și să pleci și nu știam nici unde să-i scriu o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
am făcut și acum. Am mers exact pe mijloc unde lemnul arăta ca nou. Erau șaisprezece trepte de urcat până la etaj. Le-am numărat în timp ce urcam. Treisprezece. Paisprezece. Mă gândeam ce o să fac prin casă cât voi aștepta scrisoarea de la tanti Mae. Nu aveam cu cine să vorbesc și nu citisem niciodată cărți așa cum ne sugera domnul Farney să facem ca să devenim mai deștepți și ca să avem ceva bun de făcut când eram singuri și nu știam ce să facem. Cincisprezece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ușă de pe hol, lumină de un galben pal care o făcea să arate și mai rău. Am început să plâng și chiar nu voiam să fac asta. Trebuia să mă gândesc ce-o să fac eu cu ea aici și cu tanti Mae plecată. Mama mea era pe moarte. Știam asta și nu puteam să fac nimic. Vântul bătea puternic și rece în geamul din cameră. Era singura prezență acolo sus pe deal, cu excepția mea și a mamei. Mi-am pus mâinile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
ce face ea acum și unde era. Dar în tot acel timp continua să-mi fie frică și mă gândeam ce o să mai fac de-acum încolo. Ce voi face în privința înmormântării mamei? Nu știam unde să-i scriu lui tanti Mae. Ea mi-ar fi spus ce să fac, dar nu știam cum să dau de ea. Și mă întrebam cât trebuie să coste să îngropi pe cineva. Nu prea aveam bani, decât cei pe care mi-i pusese domnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
să înmormântezi pe cineva, statul îi prelua el și îi înmormânta undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae. Nici nu puteai să aștepți o săptămână până să înmormântezi pe cineva. Se făcea, în sfârșit, lumină. Întâi subțire și roz, apoi roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
toate lucrurile. Mă voi duce sus după ea imediat, mă gândeam, dar preferam să mai stau puțin în bucătărie. Am terminat să beau un pahar cu apă și am auzit ceva mișcându-se pe verandă și ușa s-a deschis. Tanti Mae ținea vechea pușcă a tatei în bucătărie, în caz că intra vreun om sau vreun animal când era ea acolo cu mama. Nu am știut niciodată motivul exact, pentru că nu erau animale așa de mari pe deal și nici un om nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
câinele parcă o proteja. Cu Maestrul era bine, singura mea problemă era că nu știam pe atunci să gătesc, nu știam să fac nimic-nimic, nu deosebeam pătrunjelul de mărar, dar am învățat încetul cu încetul, m-a ajutat o vecină, tanti Sorina, la început o rugam pe ea să cumpere una-alta, o întrebam cum să fac o ciorbă, ea m-a învățat să fac supa de ceapă cu care am rupt gura târgului, rafinată mâncare, mănâncă toți ca sparții. Învățam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
amănuntele și estetica pe care le găsești acolo, pe scenă, artistul care zice că iubește publicul minte, hai să luăm scriitorii, cum să scrii, spre exemplu, pentru public?, scrii pentru tine, cam asta e regula, cum să joci teatru pentru tanti Lenuța?, nuuu, joci pentru tine sau pentru elite, păi, dacă Picasso ar fi pictat pentru doamna Maricica, ce-ar fi ieșit?, mulțimea nu face ea istoria, ci individul, liderul, tot așa, în teatru, actorul e actor, publicul e public, el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu tine oltencuțo, unde vrei să pleci? Nu-i frumos ca un copil să fugă de acasă! Ai tăi or fi îngrijorați! -Nu-mi pasă, am spus eu plângând. Vreau la frații și la mama mea, că nu-mi place aici! Tanti Ana e rea și mă bate, iar învățătorul se uită urât la mine. Unul dintre ei, care ne era vecin și mă simpatiza, mi-a spus zâmbind. -Păi și cum credeai că o să ajungi până la ai tăi că este tare
COPILĂRIE DULCE COPILĂRIE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 284 din 11 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364439_a_365768]
-
să plângă și să râdă, ieși în curte și sculă tot satul. Oamenii se strânseseră ca la urs: -Ilona, maică, ce e cu tac-tu de răcnește așa! O înebunit? întrebă Saveta, o altă mătușă din partea tatei. -Ce să fie, tanti? O venit beat și o aruncat în Sofinca cu cana și mare necaz s-o întâmplat; mă duc după moașă să vină, că doctorul îi plecat la oraș. -O,Doamne, ce nenorocire, ce nenorocire! Sofinca rămase surdă și oloagă din
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
țâcniți prea mulți. Și să faci înc-o minune. Degetele oare-s bune? Le-ai cerut la tatăl meu Să îl ierte Dumnezeu? El îi dus în altă lume. Da'eu am venit anume Pentru sora mea Sofinca, Care stă cu tanti Ilinca. Că e surdă și oloagă Și îmi este tare dragă. Fă-o bine, că-i frumoasă Dar stă toată ziua-n casă. Lumea o-nceput a răde că io strigam de-acu' în gura mare să mă audă cerurile
MINUNI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361467_a_362796]
-
Tresărea ori de câte ori intra cineva în sala de meditații și-l urmărea cu privirea până la pedagog și înapoi. La fel și pe administrator când acesta apărea pe neașteptate în mijlocul lor căutând să-i prindă de la distanță orice mișcare a buzelor. Pe tanti Ana de la spălătorie o rugase în mai multe rânduri să îi păstreze orice eventuală scrisoare care i-ar veni în lipsă căci dânsa avea mereu acces la biroul administratorului. ,,Sărmanul copil așteaptă și el un semn de viață de la vreo
PRĂJITURA DE DUMINICĂ (PRIMA PARTE) de ION UNTARU în ediţia nr. 1109 din 13 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363794_a_365123]
-
spus și dorea să obțină diplomă de opt clase. A dat dispoziție să se taie câteva găini de la ferma de păsări, doi purceluși mai cruzi, a adus vin și rachiu de la crama gospodăriei și le-a dat pe mâna lui tanti Veta, care se ocupa de obicei cu bucătăritul pentru oaspeții veniți de la raion sau regiune, când erau cazați la camera de oaspeți. Examinarea în „săptămâna patimilor”, cum o denumise în glumă directorul școlii, a decurs conform instrucțiunilor primite de la secția
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
localității și al colectivei. O muzică de pahar se auzea din magnetofonul căminului cultural, iar romanțele Miei Braia și ale Ioanei Radu încântau inimile participanților, îndemnându-i să se înfrupte din bunătățile din farfurie, gătite cu talent și pricepere de tanti Veta, bucătăreasă oficială de ocazie. Petrică Armonistul și colegii săi erau păstrați pentru partea dansantă. Deocamdată serveau și ei masa separat de ceilalți participanți, într-un colț al scenei, unde se va desfășura dansul. Parcă era mai gustată muzica lor
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
că nu suntem la partid aici să ne spunem tovarășa cutare sau tovarășul cutare. - A... din privința aceasta nu este nicio problemă. Nici mie nu-mi place să mă adresez protocolar. M-am familiarizat aici în sat cu... nea Vasile, tanti Gherghina... sau ce nume mai au cei mai vârstnici, iar cu restul nu-i nicio problemă când știu cine este persoana. - Tocmai de aceea. Și ca să răspund la întrebarea ta, îmi place deocamdată cum se desfășoară banchetul. Lumea este civilizată
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. II BANCHETUL de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1127 din 31 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363747_a_365076]
-
Și pe cea maghiara și pe cea română. Alte vremuri! Peste o jumătate de oră șoferul mă lasa în fața fostei case... a părinților mei! Nu mă aștepta nicunul din ei! Sunt de mult plecați pe alte tărâmuri... Dar mă aștepta tanti Anuța! O doamnă care are grijă de casa mea. Sun la interfon, răspunde tăntica: „Vai de când te aștept, s-au răcit și plăcintele deja!" Intru în curte și apoi în casă. Mi se pare totul mai mic, mai vechi, mai
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
doamnă care are grijă de casa mea. Sun la interfon, răspunde tăntica: „Vai de când te aștept, s-au răcit și plăcintele deja!" Intru în curte și apoi în casă. Mi se pare totul mai mic, mai vechi, mai bătrân... inclusiv tanti Anuța! Este dată de 9 septembrie, luni, orele 17:40. Călătorisem până aici timp de 60 de ore. Desigur cu o escală de o zi la Singapore. Hapciu! Strănut la fel ca Eki finlandezul! M-oi fi pricopsit și eu
JURNAL DE VACANŢĂ 2013 (6) HELSINKI – BUDAPESTA – ORADEA MARE. CEASUL RĂU ŞI GRIPA KOKKOLIANĂ... de GEORGE ROCA în ediţia nr. 1111 din 15 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363777_a_365106]
-
repriză de reproșuri. - Eu sunt Alina!, îi întinde străina mâna, ca unui adult, iar când el își pune palma mică peste a sa, simte străbătând-o un flux neașteptat de energie. - Ne cheamă la fel ... , observă micuțul. Numai că tu, tanti, ești fată. Mie tati mi-a pus numele ăsta, că mami vroia să mă cheme Gabriel. Sau Andrei ... Lacrimile i-au secat și, preocupat de proaspăta căzătură, își studiază julitura de pe genunchi. - Da, ne cheamă la fel ... Sesizând că dialogul
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Alin m-a supărat ... Ar trebui pedepsit ... , nu premiat ... - Mama! Mami, te rog! Iartă-mă, te rog! Nu mai fac! Nu mai fug pe stradă!... Prooomiiit ... Juuur pe roooșuuu! - se alintă. Nesigur pe succesul demersului său, face apel la Alina: - Tanti, spune-ți-i și dumneavoastră la mama că voi fi cuminte, că nu mai fac! - Doamna Pascu, eu spun să-l credem ... și să mergem la înghețată ... Îi trage cu ochiul complice celeilalte și adaugă: - Haideți, sunteți invitații mei! Se
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
German din Brașov. Sunt doar în trecere prin orașul vostru ... Să-mi spui Alina, Andra! Ei, ce servim?, reia întrebarea când observă chelnerița oprită lângă ei. - Beau și eu un capuccino ... Tu, Alin, ce dorești? - Hmmm ... Înghețată de frișcă aveți, tanti?, o întreabă pe chelneriță. Și de stafiiideee? De rooom? Vocea îi sună ca un clopoțel. Când îl aude lungind mult vocalele, Alinei îi pare că îl aude pe Liviu. Exact așa face și el, când vrea ceva, se pisicește pe lângă
EROARE de VOICHIŢA PĂLĂCEAN VEREŞ în ediţia nr. 912 din 30 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363935_a_365264]
-
Își îndreptă spinarea, își puse cu grijă ochelarii pe nas și văzu că toate obiectele din jurul ei căpătau contur, căpătau sens. Nu mai orbecăia prin bezna opacă. Liniile se distingeau, treptele erau mai proeminente, curtea părea mai luminată. - Săru’ mâna, tanti Sofica!, se auzi un glas subțirel dincolo de gard. - Să trăiești, maică!, murmură bătrâna. - Tot la biserică și azi? Bătrâna se făcu că nu aude. Își astupă urechile cu voință și se îndreptă către poartă. Puștiul care stătea gard în gard
UN DRUM FĂRĂ ÎNTOARCERE de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364044_a_365373]