959 matches
-
și de ce, atâtea stupidități. Totul e însă mult mai complicat, căci grotescul bătrâneilor de tipul Țuțea sau Noica este urmarea unei tragedii interne într-o mare tragedie istorică. Heidegger însuși ar fi fost în alte condiții [...] un astfel de biet tataie excentric, îndesîndu-și basca până la sprâncene și exersîndu-și prin cârciumi maieutica." Am de spus următoarele lucruri: Noica însuși se temea că existența Jurnalului de la Păltiniș o să le dea multora senzația că "au acces la gândul lui" și că, în felul acesta
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
a evalua o performanță culturală. "Stupiditățile" rostite de Noica la Păltiniș și "înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
înghițite de discipolii lui" nu fac parte din opera lui Noica. Și atunci, dacă așa stau lucrurile, la ce răspund cuvinte ca "grotescul bătrâneilor de tip [...] Noica", "biet tataie excentric" etc? Faptul că un filozof poartă basc, că e grotesc, tataie sau excentric nu are nici cea mai mică relevanță pentru filozofia lui. Și Kant era grotesc, și Wittgenstein era excentric. Ei și? De unde atunci prezumția că putem vorbi despre Noica, Heidegger și Wittgenstein cu aplombul cu care îi invocăm pe
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sămânță pe jos. 20 iunie Recitesc nota precedentă și alte câteva lucruri îmi sar în ochi. Aceeași rămânere în exterioritate în alăturarea lui Țuțea și Noica. Dincolo de faptul că erau apropiați ca vârstă, descinzând amândoi din "interbelic" (așadar "bătrînei" și "tataie"), nimic nu-i leagă: Țuțea era un "personaj", un cabotin de geniu dotat cu o oralitate prodigioasă, dar incapabil să scrie o pagină coerentă. De pe urma lui au rămas "322 de vorbe memorabile" și admirația înduioșată a lui Cioran. De pe urma lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
face cult" și te plasează într-o vecinătate selectă care îți împrumută din măreția ei) ― se ajunge la situații de felul celor de mai sus. Iar dacă, pe deasupra, poți să invoci nume ca acestea și să spui "bătrînei grotesc" sau "tataie excentric" sau "îndesîndu-și basca până la sprîncene" ― ei bine, lucrul acesta te mută din vecinătatea lor și îți asigură, printr-o simplă piruetă lingvistică, printr-un adjectiv sau printr-un simplu cuvințel, un loc sus și deasupra lor, chiar pe acoperișul
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
sud-estul Europei, în Muntenegru și nordul Albaniei, legendele eponime culese în secolul al XIX-lea relatează formarea triburilor (Stahl, 2000b, 42-51). Și la români formulele de adresare pot integra termeni cu trimitere la rudenie (cum ar fi maică, taică, mătușă, tataie, soră, frate ș.a.), fără a avea însă amploarea semnalată de Haxthausen în cazul rușilor. De asemenea, există exemple de creații populare literare în care pământul, asemenea femeii, devine roditor dacă este însămânțat de un bărbat. Familia rusească Încercând să explice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
salutând cu prudență în dreapta și-n stânga, cum învățase la școală. Auzi mai întâi chicote, apoi râsete. Simți că roșește și iuți pasul, apoi prinse s-alerge de-a binelea, pentru că ele începură să strige în spatele lui: „Un’te duci, tataie? Ie-te prostu’! Prindeți-l, mă! Șo pă el! Ia te uită ce viteză a luat! Ha-plea! Băi armură! Ia-mă, nene, și pă mine! Alo, domnu, vedeți că v-a căzut spada!” și altele, și altele. într-un târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
Pot să dau eu în locul lui? - zise țigăncușa Cosette. — Poți, fata moșului, că nu vreau să mă plătiți degeaba - zise Tănase privind-o chiorâș. Bag sama după cum te-nghesui să dai, că ești de-același neam cu mine. — Așa-i, tataie - zise Cosette și făcându-și vânt, îl cârpi scurt de la stânga la dreapta. — Da-o-ar boala-n tine de paparudă - murmură Tănase în țigănește, frecându-și obrazul. Apoi se-ntoarse spre spătar: Dumneavoastră nu-ncercați? — Ba da, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
mă uitam la ceapă și simțeam cum mi se ridică tensiunea. Precupeața nu zicea nimic, dar îi citeam în priviri că ține cu el. M-am ambiționat și i-am oferit dublul prețului. Contraoferta dură l-a clătinat rău pe tataie, așa că a încercat să ne blocheze negocierea: „Domnișorico, las-o pe femeia asta, n-auzi că ceapa e a mea?“; se crampona de ceapa aia de parcă ar fi murit fără ea... Banii erau punctul lui slab, aici trebuia să lovesc
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2207_a_3532]
-
Carmina? Îl văd așa de absurd și de înrăit. Slavă, Domnului că i-am scăpat din mână. Mai vine acum să-mi comande mie? Nu mai vine, că i-ar arăta Ștefănel poarta imediat și pe aici ți-e drumul, tataie! Lasă, Carmina, că ai să pleci, n-ai să mai stai toată ziua în calea lui, pe urmă poate-ți găsești și tu pe cineva, te măriți și scapi de el definitiv. Vrei să-mi guști magiunul? Ce simplu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
sfielnică la poartă, apoi încă una. La post, câinele latră, iarăși, furios. Dă să sară peste gard și să se răfuiască cu cel de dincolo. Dumitru tușește adânc și scuipă sânge. Încet-încet, ajunge la poartă. “Ce-i, Costele?” “Nea Dumitre, tataia trage să moară. Crez că i-a venit ceasu’...” “Și?” Și m-a trimes după mătale. Cică are să-ți spuie ceva. Să fii repede, așa mi-a zis, că numai mătale poți să-l mântui, să-i iei piatra dă
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
soldăței izbucneau pe sub mese și tanti Tuți - CEO-ul meu de atunci - îmi spunea că sunt brânză bună în burduf de câine. Eu o luam ca pe „ăl mai tare din parcare“. Bucuria cea mare începea abia după grădi, când tataie venea după mine și mergeam în parcul Moghioroș să jucăm fotbal, apoi construiam și lansam avioane de pe porta vionul nostru din balcon. Însă ceva nu stătea la locul lui în joia aceea. Mi se clătina un dinte. După grădi aveam
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și mergeam în parcul Moghioroș să jucăm fotbal, apoi construiam și lansam avioane de pe porta vionul nostru din balcon. Însă ceva nu stătea la locul lui în joia aceea. Mi se clătina un dinte. După grădi aveam să aflu de la tataie că dintelui i-a venit vremea să cadă, dar îi lipsea tupeul s-o facă de unul singur. Avea nevoie de un imbold sau mai degrabă să fie tras de mânecă. Toată ziua l-am sâcâit, clătinându-l înainte și
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și pe ea, era prima oară când o părăsea un dinte. După o amiază în care șuturile pe poartă și avi oa nele ajunse din greșeală prin casele vecinilor mi-au distras cu greu atenția de la dilema stomatologică, eu și tataie urma să facem o pau ză până a doua zi, pentru că bunica îl aștepta acasă. Ca orice tataie iubitor, i-a făcut mamei, proaspăt sosită de la serviciu, un update în privința situației mele: mâncat, sănătos, voios, voinic, dar cu o singură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
poartă și avi oa nele ajunse din greșeală prin casele vecinilor mi-au distras cu greu atenția de la dilema stomatologică, eu și tataie urma să facem o pau ză până a doua zi, pentru că bunica îl aștepta acasă. Ca orice tataie iubitor, i-a făcut mamei, proaspăt sosită de la serviciu, un update în privința situației mele: mâncat, sănătos, voios, voinic, dar cu o singură problemă de mentenanță, cea a dintelui. — Hai să îl scoatem totuși. Vrei cu ața? Ața? întreb eu. Știa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
ața de dinte și ne-am înțeles să trag eu de ea când voiam. „Hai, e simplu, închid ochii și trag“, îmi spuneam. Dar nimic. Curajul se ascundea după colț și mâinile mi-erau înțepenite. Hai, mă, băiatule, trage, spunea tataie. Ești bărbat, sau ce? Îl simțeam că își pierde răbdarea, dar tot nu mi găseam curajul. Nu voiam să-l dezamăgesc. Cu ochii la capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
Îl simțeam că își pierde răbdarea, dar tot nu mi găseam curajul. Nu voiam să-l dezamăgesc. Cu ochii la capătul liber al aței, nu mi-am dat seama că plecase decât după ce am auzit ușa de la intrare închizându-se. — Tataie? — A plecat, m-a lămurit mama. Am dat fuga în baie și m-am uitat în oglindă. Dintele se clătina bine, iar ața îmi atârna din gură ca o liană. Am închis ochii și am tras. N-a durut. Ba
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
au alăturat vecinii lui, incisivi, canini și molari de lapte, într-o cutie chi nezească din bibliotecă. Între timp, am trecut pragul câtorva cabinete dentare, pentru revizii și reparații, dar nicăieri n am dat de un psihostomatolog cum a fost tataie. Horia Hotăran Sunete prin degete Sunt din nou singură în parc. M-am așezat pe banca mea preferată cu fața spre lac. Câteva rațe își spală ciocul și apa strălucește sub soarele care tocmai răsare. Am spus că-s singură
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
și drăguță. I-am văzut și mai ’nainte. Polițistu’ ăsta a speriat-o. — Ia ascultă, Mancuso, strigă sergentul. Ești singuru’ om din corpu’ de poliție în stare să-ncerce s-aresteze un băiat care-i cu mama lui. Și pe tataie ăsta de ce l-ai adus aici? Dă telefon familiei să vină să-l ia. — Vă rog, nu faceți asta, se rugă domnul Robichaux. Fiica mea-i ocupată cu copiii. N-am fost arestat în viața mea. Nu poate să vină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
lacrimi în ochi. Nepoții mei mă respectă. — Isuse Cristoase, exclamă sergentul. Să-ncerci s-arestezi un copil de lângă mama lui și să-mi aduci aici pe tata mare al cuiva! Pleacă dracului de-aici, Mancuso, și ia-l și pe tataie cu tine. Zici că vrei s-arestezi indivizi suspecți? Ți-arăt eu ție! — Da, domnule, spuse umil Mancuso, scoțându-l afară pe bătrânul care plângea. — Ăăău! exclamă Jones, ascuns în norul său de fum. * Înserarea se așternea în jurul barului Night
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
stătea cu frate-su vitreg ăla poponar În Rosemount. Așa că m-am dus p-acolo. Să le fac o vizită. Geordie Încearcă să se dea mare de la-nceput, știi? El e șmecher. Io-s o labă tristă. „Du-te acasă, tataie, altfel Îți rup mufarina...“ Un zâmbet știrb se transformă Într-un hohot care deveni un alt acces de tuse. Doug se lăsase pe spate pe vraful de perne tari de spital, respirând greu. Așa că l-am bătut de l-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
ar fi urmat sârguincios școala, atunci ar fi fost cu adevărat ceva rău. Așa însă... Se însoară! Ei, și ce? Vom deveni doi bunici tineri! Putem conveni ca nepotul sau nepoata care va bate la poarta vieții să ne spună : tataia și mamaia, glumi el, cu scopul de a înviora atmosfera. - Crezi că acest lucru mă îngrijorează!? Ai și găsit o soluție! Nu e ceea ce așteptam de la înțeleptul meu soț! - Atunci, ce? Dacă se căsătorește așa de tânăr, e treaba lui
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
de felul ăsta, în drum spre Negru Vodă. Gicule, îl strigă pe altul, unde-a făcut armata al lui Mihai? - Care Mihai? - Frate-meu... - A, la tătari, dincolo de Techirghiol, la Topraisar. - Da, mă, așa, Topraisar... Ai văzut cum e? Secetă, tataie, te-neci în praf, turcaleți în căruțe trase cu măgari, femei în șalvari, țigănci în șalvari, cimitire de-ale lor, împrejmuite cu ziduri date cu var și stoluri de gâște care pasc, n-am văzut atâtea gâște în viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
E cineva important? - E-un profesor universitar, dar nevastă-sa e din lumea bună. - Atunci, eu zic s-o luăm spre „Sfântu’ Vasile”, parcă am văzut dimineață și niște mașini bengoase care se duceau acolo. La cât începe? - Pe la doisprezece. - Tataia a murit și mamaia a făcut o colivă uite-așa, cu ciocolată și cruce de bomboane și banane... se laudă un țângălete. Lansează bărcuțe din poliestiren, cu catarge din scobitori și chibrituri, în bazinul de sub zburătoare. - Mie mi-a murit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
icoana, dar nu a mai găsit-o. Bătrânul dormea somn adânc. Mai târziu a aflat că bunicul său a fost îngropat cu portretul Sfântului pe piept. Doi bătrâni fericiți, zâmbind a neascundere veșnică!) Timpul a trecut. Dumnezeu nu mai era tataia cu chipul afumat de uleiul rânced al opaițului; ca un bunic atent, priveghea rodirea. Cuvintele lui, primele semne de primăvară. Ochiul treaz al oglinzii de sub streașina casei nu adormea niciodată. Când strecura mâna în buzunarul pufoaicei, în cuibarul găinii, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]