1,695 matches
-
negru mototolit, cu turban negru, cu barba mai scurtă decât de obicei, cu chipul brăzdat, cu ochii arzători gata să se Încrucișeze cu aceia ai lui Nizam, dar roșii de oboseală și de nesomn. În spatele lui, un secretar ține un teanc de documente strânse Într-o legătură mare de piele de Cordoba. Privilegiu al vârstei, marele vizir stă așezat, chiar prăvălit. Veșmântul Îi e cenușiu, barba Încărunțită, fruntea pergamentoasă, numai privirea Îi pare tânără și vie, aproape scânteietoare. Îl Însoțesc doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
un raport amănunțit asupra stării vistieriei noastre, e gata? Întreabă Malik Șah. Hasan se Înclină. — Mi-am ținut făgăduiala, raportul e aici. S-a Întors către secretarul său, care i se alătură grăbit, desface legătura de piele și Îi Întinde teancul de hârtie. Sabbah Începe să citească. Primele pagini nu sunt, conform tradiției, decât mulțumiri, adresări pioase, citate savante, pagini elocvente bine Întoarse din condei, dar auditoriul așteaptă mai mult. Hasan ajunge acolo: Am putut să calculez cu exactitate, declară el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Să luăm, de pildă, orașul Nishapur, patria lui Omar Khayyam, aici de față. Am putea ști cât au raportat vistieriei acest oraș și provincia sa? — Numaidecât, răspunde Hasan, care caută să iasă din Încurcătură. Cu o mână expertă, a desfăcut teancul, a vrut să scoată de acolo pagina treizeci și patru, unde știa că a trecut tot ce privește orașul Nishapur. Zadarnic. — Pagina nu e aici, spune el, a dispărut... Mi-a fost furată... Mi s-au Împrăștiat hârtiile... Nizam s-a ridicat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
Se pare că nu. L-ar fi căutat, dacă ar fi auzit vorbindu-se de el, și, după ce l-ar fi răsfoit, l-ar fi salvat? Nu se știe. Ceea ce se povestește este că el s-a oprit În fața unui teanc de lucrări consacrate științelor oculte și că s-a cufundat În ele, uitând de trecerea timpului. Ofițerul mongol care a venit să-i atragă, În câteva vorbe, atenția, avea trupul acoperit În o armură solidă, cu margini roșii, și capul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
de pe bulevardul Haussmann! Tocmai se logodiseră, trebuia să se căsătorească peste un an, războiul le nășise fericirea. „De la sosirea mea la Paris, Își amintea tata, luasem obiceiul să mă duc dimineața la Café Riche, pe Boulevard des Italiens. Cu un teanc de ziare În față, Le Temps, Le Gaulois, Le Figaro, La Presse, mă instalam la masă, citind fiecare rând, notând discret, Într-un carnețel, cuvintele pe care nu reușeam să le Înțeleg, de pildă «ghetre»1 sau «mobili»2, astfel Încât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
cineze cu mine la restaurantul lui Durand și făgăduisem să trec să-l iau. Am urcat direct În camera lui. Îți făceai loc cu greu, atât de multe ziare și cărți erau stivuite acolo, unele chiar și pe pat, În teancuri până În tavan. Domnea un miros sufocant de țigări de foi. În ciuda admirației pentru respectivul personaj, rostise ultima frază cu o strâmbătură de dezgust, care m-a făcut să-mi sting imediat propria țigară de foi, o havană elegantă pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
mulțime de muște. Ele singure păreau să se simtă bine aici. „Numai muștele, nebunele astea de muște nu au de gând să emigreze”, comenta mama. Pe măsuța îngustă dintre bibliotecă și holul care ducea la baie și dormitor, stătea încă teancul de manuscrise ale bunicului. „Eu am fost ochii lui. Eu am fost ochii lui”, spunea câteodată bunica. „Am dactilografiat totul pentru el. Totul. M-am chinuit cu mașina de scris, asta veche.” Pe urmă, totdeauna apăsa pe o clapă. „Auzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
niște lucruri ce aveau să-i dea gata. Ei încuviințaseră din cap și se luaseră după mine, în chip cât mai discret. Sus, pe șifonierul din lemn de nuc, pe care era lipit posterul cu formația Police, tata ascunsese un teanc de reviste americane. Uitase, pesemne, de ochiul meu neadormit. „Ei, unde le-a ascuns?” a întrebat Sorin. Nu e nici o plăcere să ai veri mai mari decât tine. Știu totul și sunt mereu cu un pas înaintea ta. Deci am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2370_a_3695]
-
era. Atunci ne-am Înțeles, conchise moartea, voi dedica această zi scrierii scrisorilor, socotesc că vor fi vreo două mii cinci sute, Închipuiește-ți, sunt sigură că voi ajunge la sfârșit cu Încheietura mâinii desfăcută, ți le las aranjate pe masă, În teancuri separate, de la stânga la dreapta, să nu greșești, de la stânga la dreapta, uită-te bine, de aici până aici, mi-ai face o altă Încurcătură dată naibii dacă oamenii nu și-ar primi notificările la timpul potrivit, primindu-le fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
mereu aprinse, păreau să fi fost puse acolo ca să sperie umbrele din calea vreunui mort căruia i-ar fi fost frică de Întuneric. Încă e devreme ca să emită coasa ordinul mental care va face să dispară din sală al doilea teanc de scrisori, poate, prin urmare, să mai doarmă un pic. Asta obișnuiesc să spună cei care suferă de insomnie când n-au pus geană peste geană toată noaptea, dar care, săracii de ei, cred că pot să păcălească somnul doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
dezordine, privirea îngrijorată și cercuri negre în jurul ochilor de la machiajul întins, de parcă aș fi primit un pumn în față, mi se pare că nu mai știu ce să îmi doresc nici măcar mie. La clinică suntem primiți cu o indiferență mută, teancul de hârtii de pe pat vorbește de la sine, o asistentă frumoasă ne conduce în salon, cu politețea unei cameriste de hotel întipărită pe față, iar eu sunt surprinsă să văd în cadrul ușii un polițist adormit, căscând fără întrerupere. Privesc în jurul meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
goale, a patra mai conținea vreo două degete de alcool. Era apartamentul cuiva care-și petrecuse aici ultimele zile fără să iasă, mâncând pe apucate, lucrând cu furie, ca un intoxicat. Erau două camere cu totul, Înțesate cu cărți puse teanc prin toate colțurile, cu rafturile dulapurilor Îndoindu-se sub greutatea lor. Văzui imediat masa cu calculatorul, imprimanta, fișierele cu dischete. Câteva tablouri În puținele spații neocupate de rafturi, și chiar În fața mesei o gravură din secolul al XVII-lea, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
că nu. Suntem democrați.” „Suntem democrați.” Își aprinse o țigară. Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Eu Îmi amintii pentru ce venisem. „Mi-ați vorbit de un manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la introducere. „Se referă la arestarea Templierilor. În 1307, Filip cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
manuscris dactilografiat despre Templieri”, am zis. „Adevărat... Ia să vedem. Era Într-o mapă de polivinilin...” Scotocea Într-un teanc de manuscrise și Încerca să scoată unul de pe la jumătatea teancului, fără să le miște pe celelalte. Operație riscantă. Într-adevăr, teancul se răsturnă parțial pe podea. Belbo ținea acum În mână mapa de polivinilin. Mă uitai la indice și la introducere. „Se referă la arestarea Templierilor. În 1307, Filip cel Frumos hotărăște să-i aresteze pe toți templierii din Franța. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
o carioca violetă. Pe interiorul rugos al capacului de brad, era pirogravat cu înflorituri, numele meșterului-confecționer: " Casa de Pompe Funebre Tavifta A. Ion ". Aproape de peretele celălalt, în jurul altei mescioare, pe tăblia căreia se amestecau restul de lumânări nearse, cu un teanc de batiste noi-nouțe și cu mărunțișul mortului, se aciuaseră, care cum putuseră, pe niște sperietori de scăunele șandalii și pe niște căldări de inox, întoarse cu fundul în sus, priveghetorii. Adică, Iulian (poreclit, nu se știe de ce, Apostatul), Vali Buletin
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
subțiri, se taie cu o farfurie rotundă și se coc pe o tavă. Apoi se asează câte o foaie pe farfurie. Presândule cu migdale și zahăr. Desupra se pune altă foaie și se presoară tot așa până ce se face un teanc destul de înalt, care apoi se taie bucați.Totuși, între turte se mai poate presăra mac și miere sau "jufa"-semințe de cânepă pisată cu apă. Tradiții de Anul Nou Se spune că de Anul Nou se mărește ziua. Se umblă
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA OPRIŞIŢA. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Asavei Maria () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2060]
-
-mi mătăluță nițeluș la procesele-verbale! strigă deodată plutonierul, întorcînd spatele primarului. Eu dictez și mata doar să scrii, ca să mergem mai repede. ― Parcă n-am eu destule pe cap! protestă secretarul. Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
-i stea alături, se îmbuibă și se lansează prin redacțiile jurnalelor de mare tiraj. Pentru că tânărul Herdelea era de "dincolo", secretarul îl însărcină să culeagă din presa germană și ungurească știrile despre România și românii subjugați. Îi oferi imediat un teanc impresionant de ziare virgine. Nimeni din redacție nu cunoștea altă limbă străină decât franceza, încît n-avea cine să le citească. Poate să le ia acasă, să le răsfoiască pe îndelete. Să nu mâzgălească mult. Note concise, vibrante, asta trebuie
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
fiecare dimineață, trece pe la fiecare din cele zece paturi și stă de vorbă cu noi. Se așază pe marginea patului meu și mă privește în ochi. Uneori uit să-mi acopăr pieptul, iar lui nu-i scapă asta. Privește apoi teancul de pagini de pe noptieră. A promis să nu mi le ia până nu termin, în rest, evident, nu am ce discuta cu el și nici cu altcineva. De altfel, nu sânt singura persoană din salon care scrie. La geam e
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ei, apăs pedalele prin care se mișcă genunchii ei. Îmi privesc degetele micuțe și noi, cu unghiile deja cojite. Cu ele am ținut pixul. Deci - cine a scris? Nu mai am mult. În câteva zile termin. Și apoi voi lăsa teancul ăsta de pagini pe masă, căci n-am mai multă pudoare decât Lavița. Poate să citească oricine, poate să-și închipuie oricine orice. Poate să se găsească orice motivație, orice interpretare acestei acoperitoare de oglindă, acestui text, acestei texturi, acestei
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
furnir galben, păși pe deasupra castelului de cuburi și deschise larg cele doua uși minunat împodobite ale marelui scrin. Era mai încăpător decât ai fi putut crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
de-a nu se lăsa ispitit. O gură ușor asimetrică deasupra unei bărbii ferme, deși înguste. Fața lui avea puțin de arătat. În afară, în stânga mașinii de scris, chiar sub carul care se tot deplasa tresărind, am mai văzut un teanc de foi dactilografiate. Prima avea titlul REM. Erau multe, cel puțin o sută, dar pentru moment nu mă interesa decât tânărul. Acesta nu-mi dăduse nici o atenție, deși, măcar cu coada ochiului, nu se putea să nu mă fi observat
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre, cum era așezat pe scaun, se aflau la același nivel) și mi-a zâmbit, ca și cum m-ar fi așteptat. Când zâmbea era copilăros și aproape drăguț. A ridicat mâna stânga și m-a mângâiat pe păr. Apoi a luat teancul de foi scrise la mașină și le-a pus pe pat, făcîndu-mi semn să citesc. Eram prea amețită și tulburată ca să citesc tot manuscrisul, de altfel nici nu l-aș fi isprăvit decât în câteva zile. La început n-am
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
căci în acea clipă un grup întreg se îndreptă compact în direcția ascensorului. Adrian mulțumi și grăbi pasul să-i ajungă din urmă. Aproape toți vorbeau tare și vorbeau laolaltă. În fața lui se afla un domn purtând sub braț un teanc enorm de reviste. - Aș fi putut jura, îi spuse Adrian, că nu-l cheamă Orlando. Orice alt nume. Căci avea un nume simplu, direct... Se simți împins de la spate, și atunci înainta și el cu pas mai hotărât. Domnul cu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]