8,384 matches
-
doctorandă este prezentă cu studiul Structuri teatrale în nuvelele fantastice ale lui Mircea Eliade, în care face observații de o surprinzătoare noutate asupra unor texte analizate anterior de zeci, poate sute, de exegeți: "Ca autentice exerciții de inițiere în structura teatrală a existenței, textele fantastice ale lui Mircea Eliade aduc în prim-plan și personaje-actori. Datorită statutului său ontologic ambiguu, actorul are posibilitatea de a mistifica prezentul și de a se insinua prin intermediul imaginarului într-o realitate virtuală. Prin prisma spectacolului
Ion Simuț și școala sa de critică by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/8240_a_9565]
-
15 ruble. După alimentarele de acasă în care, când și când Ťse bagăť adidași și tacâmuri, priveliștile de aici sunt pentru noi ca paradisul imaginat de eroii }iganiadei". Sunt și cozi la Moscova, ce e drept, la votcă, la agențiile teatrale și la Mausoleul lui Lenin, însă "disciplinate". Și alte lucruri îl impresionează pe călătorul nostru în Rusia lui Gorbaciov, curățenia, ordinea, punctualitatea, străzile luminate, totul în comparație, bineînțeles, cu ce lăsase în urmă și avea să reîntâlnească, vai, din prima
Un jurnal din "Epoca de Aur" by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/8243_a_9568]
-
pentru răbdarea pe care a-ți (sic!) avut-o anul trecut, citindu-mi textele și apoi așezân-du-le din punct de vedere critic și literar pe scara valorilor culturale...". Rămân stupefiată de ridicolul interpretării pe care o dați, de aerul patetic, teatral (Cu capul sus, privirea înainte...) al declarației. Dacă vi s-a părut interesant și în folosul dvs. să amintiți de o scară a valorilor culturale (!?) v-ați asumat și riscul de a vă fi înșelat în aprecieri. "Mesajul dumneavoastră - continuați
Actualitatea by George Marin () [Corola-journal/Journalistic/8251_a_9576]
-
în aprilie, prietenul meu Jaroslaw Godun mi-a povestit despre un proiect al lui legat de teatru. De oamenii de teatru din România pentru care ar organiza o întîlnire adevărată ca să vadă ce se întîmplă acum în Polonia, în fenomenul teatral de acolo. M-am mulțumit cu povestea seducătoare povestită de Jarek Godun și, din motive ce țin de oboseală și agorafobie, am declinat invitația. Dar mi-a rămas un gust amar în urma refuzului. De ce? Tipul acesta, Godun, este cineva foarte
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
aparține lui Vlad Massaci, unul dintre cei mai importanți regizori ai momentului, un tip de patruzeci de ani, pe jumătate sas, absolvent și de filologie înainte de a studia regia la U.N.A.T.C., cel care l-a introdus în circuitul nostru teatral pe Neil LaBute prin două spectacole-bijuterie puse în scenă la Teatrul Act. Vă invit să vedeți Polonia prin ochii regizorului Vlad Massaci! Marina Constantinescu u Știam mare lucru despre teatrul polonez. Nici acum nu știu. Mă învârt în sfera unor
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
Varșovia și la Festivalul de Teatru Malta de la Poznan. Organizarea a fost perfectă - și n-o spun din politețe, ci cu mirarea că nu trebuie să fii neamț ca să-ți iasă. Eu, cel puțin, am dat cu nasul de Polonia teatrală cam ca Ienăchiță Văcărescu de Veneția. Măsuram cu cotul ce înseamnă spiritul civic și cum teatrul este o armă politică. Cum se poate face politică nu ca deputat sau senator, ci ca artist implicat în viața cetății. Cum poți să
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
Cum poți să faci teatru fiindcă te enervează nedreptatea și nesimțirea. Cum teatrul e mai puternic decât orice editorialist sau jurnalist sau analist pentru că spune întotdeauna adevărul pur și simplu. Ce-am văzut? Am văzut niște tineri care conduc Institutul Teatral și care puteau să sintetizeze perfect momentul teatral actual din Polonia. Care puteau să susțină cu aplicație, nu doar din gură, o generație nouă de regizori și dramaturgi și care, în plus, deveneau memoria teatrului polonez pe care îl înregistrau
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
nedreptatea și nesimțirea. Cum teatrul e mai puternic decât orice editorialist sau jurnalist sau analist pentru că spune întotdeauna adevărul pur și simplu. Ce-am văzut? Am văzut niște tineri care conduc Institutul Teatral și care puteau să sintetizeze perfect momentul teatral actual din Polonia. Care puteau să susțină cu aplicație, nu doar din gură, o generație nouă de regizori și dramaturgi și care, în plus, deveneau memoria teatrului polonez pe care îl înregistrau și-l clasificau ca niște arheologi ai prezentului
Teatrul polonez by Vlad Massaci () [Corola-journal/Journalistic/8246_a_9571]
-
ar trebui să pună în valoare, la urma urmelor, modalitatea de lucru a profesorului cu clasa sa. Pe ce a pus accentul în metoda domniei sale, cum i-a exploatat pe studenți, cît de complex, cît de la zi este informația lor teatrală, cît de tare a fost stimulat apetitul pentru profesiune, pentru teatru, ce a scos din ei și, nu în ultimul rînd, pe ce mizează el. Ce crede că ar putea să aibă potențial. Care ar fi capetele de afiș. Toate
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
cît mai bine pe tineri, cum au fost făcute distribuțiile și care sînt așii din mînecă. Misiune deloc simplă. La testul acesta, esențial pentru vocația unui profesor la tipul acesta de studii, trec prea puțini. Paradoxal, nu, dacă privim tabloul teatral din punct de vedere pedagogic. Școlile de teatru s-au înmulțit nejustificat de mult. Ar trebui enumerate orașele unde nu sînt facultăți de teatru ca să isprăvim mai iute. Din punctul meu de vedere, două sînt întrebările cheie, avînd în vedere
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
de învățămînt universitar, adesea invocată în analizele performanțelor dintr-un spectacol sau altul. Nu înțelegem ce spun, cum rostesc, ei nu știu cine sînt și ce joacă. Vin pe scenele profesioniste cu tare și handicapuri enorme, fără prestanță, fără dicție, fără cultură teatrală, fără noțiuni de etică, de civilizație. 1. Cine sînt profesorii care au clasele de actorie, care lucrează cu studenții arta actorului? 2. Ce fac sutele de actori care termină în fiecare an, la nivelul țării? Mi se pare un subiect
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
Trei surori, Pescărușul după Ibsen și Cehov sau Ea după texte de Eugen Ionescu sînt spectacole profunde, cu idei regizorale fine, subtile, confesiuni spirituale de anvergură pe care Miklos Bacs le pune în scenă cu studenții lui cu o bucurie teatrală imensă. Autentică. Emoția scenelor de doi sau trei din Ibsen-Cehov, maturitatea interpretării lor, poezia luminilor, jocul cu planul doi, trei, vibrațiile extraordinare ale pianului ca axă a acelei lumi clar-obscure, fragile, o lume dezorientată, haotică, în descompunere, pianul ca punct
Șaptesprezece pentru teatru (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8293_a_9618]
-
șlefui elementele sonore ca obiecte în sine, asensuate. Funcția lor este de delimitare (localizare punctuală) în spațialitatea conceptual-ideatică a mișcării muzicale. ② Cel de-al doilea raport al gândirii componistic-muzicale, incluzând în pereche spațiu-timpul, implică un mod de aspectare propriu construcției teatrale (dramaturgiei), prin/ca: Decor (spațiu/cadru scenografic dimensionat figurativ prin volumele obiectelor propriu-zise și a intervalelor dintre acestea) și scenă (situație relațional-temporală generată prin prezența efectivă/manifestă a unor personaje); Costum (caracter static/spațial) și personaj (caracter dinamic/temporal). Realtiv
Raporturi ale g?ndirii componistic-muzicale by George Balint () [Corola-journal/Journalistic/83161_a_84486]
-
vedea pe scenă jucînd, făcîndu-și meseria. Am regretat că nu am putut să stau toată perioada Galei, între 9 și 15 iunie. Pentru mine, a fost un moment important. De ani și ani merg la examene de la Universitatea de Artă Teatrală și Cinematografică din București. La "Ușile deschise", unde îi cunosc pe studenții la actorie, la regie, la coregrafie de la primii pași. Mă interesează evoluția lor. Mă interesează să-mi verific, în timp, intuițiile. Mă interesează să-i văd, mai tîrziu
Șaptesprezece pentru teatru by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8317_a_9642]
-
Întâlniri în spațiu II și terminând cu spectacolul multimedia Wormsongs și concertul-joc de șah. Fantezia pentru blockflöte alto a renascentistului englez Thomas Morley - interpretă Ana Chifu - a avut rolul unei invitații la turnirul „întâlnirilor în spațiu”. La granița dintre rostirea teatrală și sprächgesang, lucrarea Recitări nr. 12, pentru voce solo, a compozitorului grec Georges Aperghis - discipol al lui Iannis Xenakis - i-a dat posibilitatea sopranei Irina Ungureanu să-și etaleze valențele actoricești ale talentului său artistic prodigios. Cu o dezinvoltură captivantă
?Gr?dinile secrete? ale omului contemporan by Despina Petecel Theodoru () [Corola-journal/Journalistic/83156_a_84481]
-
Așa cum spuneam și în numărul trecut al revistei, mi se pare extraordinar să parcurgi într-un interval scurt, dens, cîteva dintre discursurile regizorale majore, la ora asta. Peter Brook, Lev Dodin, Robert Wilson, Declan Donnellan, Eimuntas Nekrosius sînt reperele universului teatral, sînt cîteva dintre numele de rezonanță în jurul cărora se învîrtește seducția, preocuparea, vîlva, interesul artiștilor. Festivalul Shakespeare de anul acesta a oferit, generos, șansa unui periplu prin cîteva din operele lor. Ca să ne bucurăm, ca să putem să apreciem onest care
Shakespeare mai presus de orice (II) by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8453_a_9778]
-
cel mai adesea, monotone, terne, apoetice, ca și când discursul, deocamdată unul prozastic, s-ar porni cu greu. Există aici și o tramă narativă, cea a eforturilor edililor față cu inundațiile, totul transpus în "mitologicale" brumate de grotesc și derizoriu. Decorul oarecum teatral este învestit de poet cu o mocnită aură amenințătoare, fatumică, el părând a pregăti, în desișurile sale, o inițiere obscură, ignorată de orașul "prea mic", căzut pradă banalului: "el crede că între arborii încremeniți/ eu nu aud nimic/ că nicio
Despre demnitate by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/8451_a_9776]
-
unul viu, concret, palpabil. Poți să faci analize în cunoștință de cauză cu ce se petrece prin lume, poți să anulezi izolarea, poți să lași ideile să circule și să le simți vibrația, poți să faci un tablou al mișcării teatrale actuale, pe care să înscrii reperele majore trecute prin filtrul propriu. Poți, și ăsta ar fi alt cîștig uriaș, să îți dai seama cam pe unde sîntem - cu modestia și responsabilitatea care să înlocuiască strîmbatul din nas cu orice preț
Shakespeare mai presus de orice by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8474_a_9799]
-
aducă totul mai degrabă în spațiul mediocrității, al parti-pris-urilor fără perdea, al polițelor plătite public, al vîlvei care se face dincolo de creație. Cînd, de fapt, numai despre asta este vorba. Despre valoare, despre ce este marcant pentru un anumit interval teatral. Îmi este foarte greu să cred că anul 2008 nu păstrează în memorie, din punctul de vedere al juriilor Galei, Faust-ul lui Purcărete, nimic din minuțiozitatea lucrului cu actorul - o direcție dificilă a regizorului Alexandru Dabija - un rol cu totul
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
noapte, oferea un peisaj sfîșietor. Nu am văzut niciodată așa de puțini spectatori. Niciodată. Realitate care a afectat, direct, toată atmosfera de pe scenă, din noi. Și, totuși, nu aceasta este imaginea spectacolelor, a performanțelor care ne bucură profund, nu doar teatral, ci și spiritual. Spectacole care fac săli arhipline, care contează pentru istoria și pentru memoria teatrului nostru. Unul de anvergură, cu performanțe tulburătoare, care aparține secolului 21. Cred, în continuare, că sîntem bîntuiți de prejudecăți și de umori. Că sîntem
Doamne, Dumnezeule, e singura sărbătoare a breslei! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8560_a_9885]
-
și a evita orice suspiciuni, e cronologică, a ținut cont de data de naștere a autorilor. Ele aparțin a trei regizori ce au atins o cotă ridicată de inspirație, reprezentând totodată și trei modalități radical diferite de a concepe actul teatral, trei direcții stilistice și de formulă spectacologică în care în mică sau mai mare măsură întâlnim cam tot ceea a constituit tendință de înnoire și undă de șoc în materie de artă regizorală. Fără să minimalizez alte spectacole, cu evidență
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
le-am preferat pe cele nominalizate. De ce? Pentru că și un juriu are dreptul să fie subiectiv. Chiar dacă la o anchetă la care am răspuns înainte de a vedea, de pildă, Unchiul Vania am considerat Pescărușul cel mai bun spectacol al anului teatral 2007 și pe Andreea Bibiri cea mai bună interpretă în Nina. Acesta e și motivul pentru care nemulțumirile lui Andrei Șerban le-am privit ca pe o formă de "cochetărie". În sensul că el are doar pe jumătate dreptate, adică
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
eforturi imense de a o menține într-o stare de normalitate. Ceea ce se degradează este atitudinea artistului față de propria breaslă. Nu se mai poartă, astăzi, bucuria față de ce săvârșește aproapele tău. Mulți, ori chiar foarte mulți, sunt interesați de realitatea teatrală doar în măsura în care îi vizează. A dispărut cultul pentru valori, la cei tineri pentru model (fenomen cu neliniște remarcat și de Gabriel Liiceanu cu prilejul lansării cărții omagiale dedicate lui Victor Rebengiuc), proliferează în schimb mentalitatea că teatrul "începe și sfârșește
CÂTEVA CONOTAȚII SUBIECTIVE by Ion Cocora () [Corola-journal/Journalistic/8540_a_9865]
-
Scenariul lui Hanoch Levin pleacă de la trei povestiri ale lui Cehov și asta amplifică nu neapărat un anumit tip de filosofie, cît un soi de înțelepciune a tăcerii, a introspecției făcută cu dramatism. Vioara lui Rotschild este centrul acestui poem teatral. Lamentația ei este preluată în spectacolul celor de la Cameri de tînguirea unui violoncel care geme neputința și trufia, păcatul și aroganța omului, accentuînd jocul minimalist, impecabil, al actorilor. În montarea regizorului Alexander Hausvater, imaginea suport s-ar dori una de
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]
-
toată punerea în scenă, cu un decor greu, care sufocă spațiul și nu comunică nimic, cu lumini făcute la voia întîmplării. Pentru mine a fost aproape imposibil să recunosc stilul lui Hausvater din cele cîteva spectacole importante, serioase, cu miză teatrală pe care le-a făcut. Lista mea e mai sumară și nu coincide cu a altora. Firesc. Dar spectacole ca Au pus cătușe..., Teibele sau Cymbeline rămîn mari. Memorabile. La ele m-am raportat, la valoarea lor și a semnăturii
Fiecare cu vioara lui by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8609_a_9934]